Raspunsul la tratamentul cu cobalamina se caracterizeaza prin:
ameliorarea rapida a starii generale
normalizarea tardiva a morfologiei maduvei( dupa o luna)
reticulocitoza dupa 5-7 zile
corectarea anemiei in cateva zile
persistenta macrocitozei luni de zile
Care din următoarele afirmaţii referitoare la apendicita acută sunt corecte:
prima apendicectomie s-a realizat în sec. XX
incidenţa apendicitelor acute creşte paralel cu dezvoltarea limfatică, având un apogeu în tinereţe
obstrucţia lumenului este factorul cauzator dominant
frecvenţa obstrucţiei lumenului scade proporţional cu severitatea procesului inflamator
hipertrofia ţesutului limfoid este cauza frecventă a obstrucţiei apendiculare
*Apendicele retrocecal poate cauza durere în special în:
flancul stâng
în epigastru
suprapubian
flancul drept şi posterior
testicul
* Semnul Rowsing în apendicita acută constă în:
durere în fosa iliacă stângă cand se exercită o presiune palpatorică la nivelul fosei iliace drepte
durere în fosa iliacă dreaptă cand se exercită o presiune palpatorică la nivelul fosei iliace stângi
durere epigastrică când se exercită o presiune palpatorică la nivelul fosei iliace stângi
durere hipogastrică prin întinderea muşchiului obturator intern
exercitarea unei presiuni asupra peritoneului fundului de sac Douglas prin tact rectal
Perforaţia apendiculară:
ar putea fi suspectată în prezenţa febrei peste 37°C
ar putea fi suspectată în prezenţa creşterii leucocitozei peste 10000/mmc
apare cel mai frecvent în punctul proximal al obstrucţiei lumenului de-a lungul marginii mezenterice a apendicelui
apare cel mai frecvent în punctul distal al obstrucţiei lumenului de-a lungul marginii antimezenterice a apendicelui
este stăpânită în majoritatea cazurilor, pacienţii prezentând un proces de apărare locală
Apendicita la gravide:
este cel mai frecvent incident de origine extragenitală care necesită tratament chirurgical în timpul sarcinii
incidenţa este de 1:100000 sarcini
poate să apară în orice moment al sarcinii, dar este mai frecventă pe parcursul primelor două trimestre
cel mai semnificativ factor asociat morţii materne şi fetale este perforaţia apendiculară
laparoscopia este indicată în cazuri echivoce, în special în sarcina avansată
* Pentru pacienții cu arsuri, una dintre afirmațiile privind profilaxia antitetanică este adevărată:
Profilaxia antitetanică nu este necesară, arsurile nefiind tetanigene
Profilaxia antitetanică se realizează prin rapel cu anatoxină tetanică la pacienții imunizati prealabil în decursul ultimilor 5 ani
Profilaxia antitetanică se realizează prin rapel cu anatoxină tetanică la pacienții imunizati prealabil în decursul ultimilor 10 ani
Profilaxia antitetanică se realizează cu ser hiperimun la pacienții imunizati prealabil în decursul ultimilor 5 ani
Profilaxia antitetanică se realizează cu ser hiperimun la pacienții imunizati prealabil în decursul ultimilor 10ani
Calitatea îngrijirii pacienților arși este măsurată prin:
Supraviețuire
Costul spitalizării
Funcționalitatea pe termen lung
Implicarea echipei interdisciplinare
Estetica pacientului
În cazul arsurilor, următoarele afirmații despre escarotomii și fasciotomii sunt adevărate:
Necesită obligatoriu cel puțin anestezie locală deoarece escarele arsurilor de grad III sunt foarte dureroase
Nu pot fi facute la patul bolnavului, necesită pregătire preoperatorie complexă și bloc operator bine echipat
Incizia trebuie făcută pe linia mediană a feței mediale sau laterale a extremității
Incizia trebuie să traverseze articulațiile implicate
Escarotomia și/sau fasciotomia sunt adeseori necesare în decursul primelor 6 ore postarsură
Excizia în plan suprafascial, utilizată în cazul pacienților cu arsuri foarte profunde sau arsuri toată grosimea pe suprafețe foarte mari, are următoarele avantaje:
Determină un pat cu viabilitate certă
Permite un timp operator mai lung
Este necesară mai puțină experiență pentru a obține un pat optim
Nu determină defecte estetice importante, în special la obezi
Hemoragia intraoperatorie este mai mică decât la excizia tangențială
Următoarele afirmații privind răspunsul fiziopatologic la arsură sunt adevărate:
Pacienții arși, cu sau fără leziuni inhalatorii, manifestă în mod obișnuit un proces inflamator care implicăm întregul organism
Cea mai frecventă cauză a sindromului de răspuns inflamator sistemic (SIRS) este reprezentată de hipovolemia arsului
Pacientul ars rămâne într-o stare hipermetabolică până se produce acoperirea plăgii
Imediat după producerea arsurii se activează cascada proteolitică, inclusiv a sistemelor coagulării, fibrinolizei, ale kininelor și ale complementului
Factorul activator plachetar este eliberat după arsură și determină scăderea permeabilității capilare
Astmul bronșic se caracterizează prin:
crize episodice
exacerbări acute, intercalate cu perioade asimptomatice
dispnee exclusiv nocturnă
triada dispnee, tuse, wheezing, în formele tipice de boală
pot exista episoade de evoluție cu obstrucție severă, care persistă zile sau săptămâni
Mecanismul inflamator din astm implică participarea esențială a următoarelor tipuri celulare:
mastocite
macrofage
neutrofile
eozinofile
eritrocite
În astmul bronșic, mediatorii reacției inflamatorii imediate sunt:
histamina
bradikinina
leucotriena A
leucotriena B
leucotriena C
Diagnosticul diferențial al episoadelor recurente de bronhospasm din astmul bronșic include următoarele entități patologice:
tumorile carcinoide
emboliile pulmonare recurente
bronșitele acute
stenoza bronșică
bronșitele cronice
Glucocorticoizii se folosesc în tratamentul astmului bronsic pentru efectul: