Introducere : Slide 4 Globalizare

CAPITOLUL III. STRUCTURI DE COOPERARE INTERNAŢIONALĂ LA NIVEL INTERN

Organizarea şi competenţele Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională

Aflată în plin proces de finalizare a reformelor ce îi vor permite aderarea la Uniunea Europeană începând cu anul 2007, România şi-a asumat responsabilităţi şi obligaţii importante în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, care includ ca o componentă esenţială cooperarea internaţională în materie penală, şi deci implicit în domeniul poliţienesc, deoarece nu se poate vorbi despre integrarea României în structurile U.E. şi euroatlantice, fără a se realiza compatibilizarea instituţiilor naţionale de aplicare a legii cu structurile similare din ţările membre ale U.E..

În conformitate cu prevederile H.G. nr. 306/14.04.2005, pentru aprobarea Strategiei actualizate privind reforma instituţională a M.A.I., prin O.M.A.I. nr. S/I/0552 din 30.05.2005, a fost constituit Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, care include în structura organizatorică: Punctul Naţional Focal, (Serviciul Operaţional, Unitatea Naţională EUROPOL, Serviciul SIRENE) şi Biroul Naţional INTERPOL (Serviciul Urmărire Internaţională şi Extrădări, Serviciul Documentare Operativă şi Serviciul Identificare Judiciară), ambele fiind conduse de un director general adjunct, fiind sprijinite de o infrastructură comună celor două structuri, compusă din: Serviciul Analiză – Sinteză, Serviciul Dispecerat, Documente Clasificate şi Secretariat, precum şi din compartimentele Traduceri, Juridic, Administrativ şi Informatică.

Acestea formează o platformă naţională de cooperare poliţienească, păstrând individualitatea specifică a fiecărei structuri înglobate, stabilită anterior, conform legislaţiei în vigoare şi a obligaţiilor asumate de România, pe segmente de activitate, asigurându-se astfel:

• 
  organizarea managementului integrat între structurile M.A.I., precum şi a mecanismelor de cooperare operativă cu alte ministere, ori cu organisme internaţionale, cum sunt EUROPOL şi INTERPOL, ori poliţii naţionale din alte ţări;
  
• 
  dezvoltarea colaborării regionale şi internaţionale cu ofiţerii de legătură străini acreditaţi în România, cu ataşaţii de afaceri interne şi cu ofiţerii de legătură români acreditaţi în state ale U.E. şi consolidarea cooperării cu agenţiile internaţionale din domeniu.
  

Cele mai utilizate modalităţi de cooperare internaţională poliţienească sunt: asistenţa juridică internaţională în materie penală – reglementată în România prin Legea nr. 302/2004 şi schimbul internaţional operativ de date şi informaţii cu caracter poliţienesc – reglementat în România prin Statutul OIPC–INTERPOL, Acordul România – EUROPOL şi Acordul SECI.

Asistenţa juridică internaţională în materie penală cuprinde derularea si executarea unor acte de procedură demarate de către organele de justiţie din diferite state, realizându-se mai ales prin intermediul comisiilor rogatorii internaţionale si vizează faza de mijloc sau finală a procesului penal in care autorii infracţiunilor sunt identificaţi/prinşi si se află in curs de judecată, sau au fost deja condamnaţi, iar statele fac apel la Convenţia Europeană în materie sau la convenţiile bilaterale de cooperare în domeniu.

Schimbul de date şi informaţii cu caracter poliţienesc are ca obiect, în principal, prima fază a procesului penal in vederea identificării reţelelor de infractori precum si a mijloacelor de probaţiune. Aceste activităţi se desfăşoară intre unităţile de poliţie din diferite state prin intermediul unor organisme internaţionale – OIPC – INTERPOL, EUROPOL.

Biroul Naţional Interpol

Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală (O.I.P.C.) este o instituţie interguvernamentală ce asigură asistenţa reciprocă între poliţiile ţărilor membre pentru prevenirea şi reprimarea criminalităţii de drept comun; nu intervine în probleme cu caracter politic, militar, religios sau rasial; respectă suveranitatea şi independenţa fiecărei ţări;asigură schimbul de informaţii cu caracter poliţienesc la nivel internaţional; identifică infractori urmăriţi internaţional cu mandate; coordonează activitatea de supraveghere şi prindere a infractorilor internaţionali;informează unităţile specializate cu privire la furturi sau pierderi de documente străine de identitate, traficul internaţional de droguri, fals de monedă, furturi auto şi artă, etc. pentru luarea măsurilor operative. La cerere, solicită informaţii necesare soluţionării unor cauze penale.

Birourile Centrale Naţionale Interpol constituie punctul de sprijin naţional al cooperării poliţieneşti internaţionale. Create în fiecare stat membru al O.I.P.C. – INTERPOL, Birourile Centrale Naţionale sunt formate din funcţionari naţionali care acţionează întotdeauna în cadrul juridic oferit de legislaţia ţării lor. Rolul acestora este de a surmonta obstacolele pe care le întâmpină cooperarea internaţională datorită diferenţei de structuri între poliţiile naţionale, barierelor lingvistice şi diferenţelor de sisteme juridice ale ţărilor membre.

În general, rolul unui Birou Central Naţional constă în:

- centralizarea informaţiilor criminale şi a documentaţiei, în raport direct cu cooperarea poliţienească internaţională, obţinute din ţară şi transmiterea lor celorlalte B.C.N.-uri şi Secretariatului General;

- declanşarea, pe teritoriul naţional, a operaţiunilor şi actelor de poliţie solicitate de celelalte state membre prin intermediul Birourilor Centrale Naţionale;

- primirea cererilor de informaţii, de verificări etc. transmise de alte B.C.N şi transmiterea răspunsurilor către B.C.N.-urile interesate.
Instrumentele de cooperare ale Interpolului

Pentru atingerea scopurilor prevăzute în statut, Interpolul are la dispoziţie următoarele instrumente de cooperare:

a. Reţeaua de comunicaţii I-24/7 asigură schimbul de mesaje poliţieneşti între Birourile Centrale Naţionale şi între acestea şi Secretariatul General Interpol. Este o reţea ce are ca suport fizic Internetul şi, din această cauză, foloseşte cele mai noi tehnologii de securitate (Virtual Private Network, IPSec, etc.) care şi-au dovedit eficienţa la începutul anului 2004 când reţeaua I-24/7 a fost atacată de programe maliţioase, la fel cum s-a întâmplat în aceeaşi perioadă la firmele Sun Microsystems sau Microsoft, cu deosebirea că această reţea nu a putut fi compromisă. Majoritatea B.C.N.-urilor dispun de servere de e-mail care se conectează la serverul central situat la Secretariatul General Interpol.

Introducerea acestor noi tehnologii, începând cu anul 2002, a făcut posibilă dezvoltarea unor instrumente noi şi eficace, cum ar fi portalul INSYST, prin care, folosind un simplu browser de Internet, toate Birourile Centrale Naţionale pot accesa resurse de interes comun puse la dispoziţie de Secretariatul General Interpol sau chiar de B.C.N.-uri.

Tot prin intermediul acestui portal, în 2004, au fost puse la dispoziţie bazele de date eASF ale Interpolului referitoare la persoane urmărite, vehiculele urmărite, documente de călătorie/administrative furate/pierdute. Acest lucru permite, în premieră, prin intermediul echipamentelor Biroului Central Naţional respectiv, accesul la aceste baze de date a tuturor unităţilor naţionale de poliţie cu atribuţiuni în combaterea criminalităţii de orice fel.
b. Sistemele informatice referitoare la:

• 
  bazele de date EASF referitoare la persoane urmărite, vehiculele urmărite, documente de călătorie/administrative furate/pierdute ;
  
• 
  numele şi alias-urile indivizilor implicaţi în infracţiuni în context internaţional;
  
• 
  infracţiuni, clasate după gen, loc de comitere şi mod de operare;
  
• 
  confiscările de droguri;
  
• 
  confiscările de monedă falsă;
  
• 
  furturile de opere de artă;
  
• 
  amprentele digitale ale infractorilor internaţionali;
  
• 
  fotografiile infractorilor cu moduri de operare deosebite, recidivişti şi ale persoanelor dispărute;
  
• 
  baza de date cu cărţi de credit furate/pierdute;
  
• 
  statistici criminale.
  

Toate aceste resurse pot fi consultate de către Birourile Centrale Naţionale.
Notiţele internaţionale :

Notiţe referitoare la persoane sunt grupate la rândul lor în cinci categorii:

• 
  notiţe prin care se solicită arestarea unei persoane în vederea extrădării (cu colţ roşu şi cu litera de control A). Aceste notiţe conţin toate indicaţiile privind identitatea persoanei urmărite, mandatul de arestare şi infracţiunea care l-a motivat;
  
• 
  notiţe pentru obţinerea de informaţii asupra unei persoane (cu colţ albastru şi litera de control B). Acestea sunt utilizate pentru identificarea certă a unui infractor, obţinerea de informaţii asupra trecutului său criminal sau a locului unde se află;
  
• 
  notiţe preventive (cu colţ verde şi litera de control C) care semnalează tuturor poliţiilor membre existenţa unui infractor profesionist ce operează la scară internaţională;
  
• 
  notiţe privind persoane dispărute (cu colţ galben şi litera de control F) în vederea găsirii unei persoane;
  
• 
  notiţe privind cadavrele neidentificate (cu colţ negru şi litera de control D).
  
• 
  notiţe cu colţ portocaliu (,,security alert’’), semnalând descoperirile de arme sau dispozitive explozive disimulate.
  

În afara acestor două categorii de notiţe, Secretariatul General Interpol, pe baza informaţiilor primite de la Birourile Centrale Naţionale editează şi difuzează circularele “modus operandi” care cuprind detalii despre modurile de operare mai deosebite utilizate de infractorii internaţionali.
Înfiinţarea şi atribuţiile Biroului Naţional Interpol

La data de 10 ianuarie 1973, în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, a fost creat Biroul Naţional Interpol, unitate centrală a Poliţiei Române, a cărei atribuţiune principală constă în asigurarea schimbului de informaţii între autorităţile judiciare române şi serviciile corespondente din celelalte 182 state membre ale Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală (O.I.P.C.), dispunând în acest scop de mijloacele tehnice necesare primirii şi transmiterii, în timp scurt, a informaţiilor referitoare la criminalitatea de drept comun. După 1990, ca urmare a profundelor schimbări de ordin politic, economic şi social, survenite la nivel mondial, activitatea de cooperare a Poliţiei Române cu autorităţile similare din celelalte ţări membre ale Interpolului şi cu Secretariatul General al O.I.P.C. a cunoscut o dezvoltare continuă, concretizată printr-un număr sporit de informaţii de ordin poliţienesc.

Poliţia Română a avut, totodată, o contribuţie activă la perfecţionarea cooperării poliţieneşti internaţionale în cadrul oferit de Interpol, reprezentanţi ai acesteia participând în mod constant la sesiunile Adunării Generale a organizaţiei, la conferinţele regionale europene, precum şi la o serie de simpozioane şi conferinţe, la nivel zonal sau mondial, pe tematici dintre cele mai actuale, ocazie cu care au fost prezentate măsurile specifice adoptate de autorităţile române în vederea prevenirii şi combaterii, cu mai multă eficacitate a fenomenului criminal, atât pe plan intern, dar şi internaţional.

Activitatea de cooperare a Biroului Naţional Interpol ( constituit din Serviciul Urmărire Internaţională şi Extrădări, Serviciul Documentare Operativă şi Serviciul Identificare Judiciară) se concretizează în următoarele problematici, care reprezintă, de fapt, atribuţiile sale:

• 
  asigură schimbul de informaţii cu caracter poliţienesc referitoare la activitatea infractorilor de drept comun care acţionează pe plan internaţional (date de identitate, semnalmente, fotografii, amprente digitale, moduri de operare, mijloace de transport utilizate), precum şi de alte date necesare identificării acestora şi probării activităţii lor infracţionale;
  
• 
  comunică unităţilor de poliţie, altor unităţi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sau altor instituţii ale statului interesate, informaţiile privind infractorii străini sau români, urmăriţi pe plan internaţional pentru comiterea unor fapte penale de drept comun, în vederea semnalării intrării lor în ţară şi dispunerii măsurilor solicitate de autorităţile judiciare care-i urmăresc;
  
• 
  asigură, în cooperare cu organele competente din Ministerul Public şi din Ministerul Justiţiei, punerea în urmărire internaţională, în vederea arestării şi extrădării către ţara noastră, a persoanelor care se sustrag unor mandate de arestare preventivă sau de executare a unor pedepse, emise pentru fapte deosebit de grave şi despre care există informaţii că se află în străinătate;
  
• 
  asigură, în cooperare cu Birourile Centrale Naţionale Interpol din ţările respective, cu unităţile centrale de linie din Inspectoratul General al Poliţiei Române sau cu inspectoratele judeţene, realizarea activităţilor operative şi logistice, pentru preluarea şi escortarea, din străinătate, a persoanelor extrădate către România;
  
• 
  coordonează, în cooperare cu unităţile centrale de linie ale Inspectoratului General al Poliţiei Române şi cu organele parchetului, activităţile operative în vederea identificării şi arestării infractorilor de drept comun, intraţi în ţara noastră, care fac obiectul unor mandate de arestare preventivă sau de executare a unor pedepse privative de libertate, difuzate de Secretariatul General Interpol sau de alte Birouri Centrale Naţionale;
  
• 
  coordonează sau contribuie, după caz, la realizarea activităţilor operative de supraveghere a infractorilor cunoscuţi pe plan internaţional, pentru care nu se cere arestarea, pe timpul cât se află pe teritoriul României;
  
• 
  asigură informarea operativă şi cu caracter de continuitate a unităţilor centrale şi judeţene de poliţie cu privire la persoanele, modurile de operare şi mijloacele de transport folosite în traficul internaţional ilicit de droguri, monedă falsă, vehicule furate, precum şi în comiterea altor fapte infracţionale grave, pentru luarea măsurilor legale de prevenire şi reprimare a acestora;
  
• 
  asigură informarea unităţilor de poliţie şi de paşapoarte în legătură cu furturile sau pierderile de documente de identitate străine, în vederea prevenirii intrării frauduloase, în ţară, a unor persoane;
  
• 
  solicită Secretariatului General Interpol şi Birourilor Centrale Naţionale din ţările membre, la cererea unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, organelor parchetului şi justiţiei, a altor instituţii implicate în înfăptuirea actului de justiţie penală, informaţiile necesare soluţionării unor cauze aflate în lucru, cu incidenţe internaţionale;
  
• 
  prezintă, periodic sau la ordin, conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor, informări privind evoluţia şi tendinţele criminalităţii pe plan internaţional, activitatea desfăşurată în străinătate de cetăţeni români care fac obiectul unor anchete penale în ţările membre ale O.I.P.C. – Interpol, precum şi propuneri pentru îmbunătăţirea cooperării poliţieneşti cu ţările membre ale Organizaţiei;
  
• 
  informează unităţile de poliţie cu privire la modurile de operare ale infractorilor internaţionali, mijloacele şi metodele eficiente şi cu caracter de noutate, folosite de alte poliţii pentru prevenirea şi combaterea fenomenului criminalităţii;
  
• 
  participă la reuniunile internaţionale prevăzute în Programul de lucru anual al O.I.P.C. – Interpol sau organizate de către poliţiile afiliate, ocazie cu care prezintă experienţa Poliţiei Române în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii transnaţionale;
  
• 
  exercită orice alte atribuţiuni, stabilite prin actele normative în vigoare, referitoare la cooperarea poliţienească internaţională în cadrul O.I.P.C.-Interpol.
  

Aspecte privind eficientizarea cooperării

Ţinând cont de noile servicii oferite de către Secretariatul General al O.I.P.C.-INTERPOL, Biroul Naţional Interpol, a lansat la 01.06.2004 programul de acordare a accesului la bazele de date (eASF) ale organizaţiei (persoane urmărite, autovehicule furate, documente de călătorie ori administrative furate/pierdute), prin sistemul I-24/7, permiţând unităţilor de poliţie si M.A.I. conectate la reţeaua de comunicaţii de date a Ministerului Administraţiei şi Internelor realizarea de verificări operative în timp real.

Până în prezent, a fost acordat accesul unui număr de peste 600 de utilizatori ai bazei eASF.

Biroul Naţional Interpol a elaborat un plan, cu acţiuni, responsabilităţi şi termene precise de implementare a standardelor de serviciu ale Birourilor Centrale Naţionale Interpol, adoptate la cea de-a 73-a sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei – Cancun/Mexic 2004, conceput într-un plan unitar, ţinându-se seama de corelaţiile cu celelalte componente ale activităţii B.N.I.