Această joncţiune nu se poate obţine printr-o simplă alipire a două regiuni impurificate de tip P şi respectiv N, deoarece metodele tehnologice actuale de alipire fac ca distanţa dintre cele două regiuni să fie foarte mare (distanţa interatomică la Si şi Ge are ordinul de mărime 10-10 m). În aceste condiţii fenomenele de trecere dintr-o zonă în alta a purtătorilor de sarcină ar fi împiedicat, cele două regiuni rămânând astfel izolate.
Dacă la extremităţile joncţiunii P-N se aplică o sursă exterioară de tensiune, cu borna negativă pe regiunea P şi cu borna pozitivă pe regiunea N atunci electronii sunt atraşi de borna pozitivă iar golurile de borna negativă a barierei. Stratul de barieră se lărgeşte şi joncţiunea este blocată. Se spune că joncţiunea P-N este polarizată invers. Cu toate că joncţiunea P-N este polarizată invers apare totuşi un curent de valoare foarte mică Iinv datorat deplasării golurilor din regiunea N spre regiunea P, respectiv electronilor din P spre N. Acest curent se numeşte curent invers. Dacă la extremităţile joncţiunii P-N se aplică o sursă exterioară de tensiune, cu borna pozitivă pe regiunea P şi cu cea negativă pe regiunea N se spune că joncţiunea P-N este polarizată direct. Câmpul electric datorat sursei fiind de sens contrar potenţialului de barieră, golurile din zona P vor migra spre borna negativă iar electroni din zona N spre cea pozitivă astfel că prin circuitul exterior se va închide un curent Idir numit curent direct.
Dacă la extremităţile joncţiunii P-N se aplică o sursă exterioară de tensiune, cu borna negativă pe regiunea P şi cu borna pozitivă pe regiunea N atunci electronii sunt atraşi de borna pozitivă iar golurile de borna negativă a barierei. Stratul de barieră se lărgeşte şi joncţiunea este blocată. Se spune că joncţiunea P-N este polarizată invers. Cu toate că joncţiunea P-N este polarizată invers apare totuşi un curent de valoare foarte mică Iinv datorat deplasării golurilor din regiunea N spre regiunea P, respectiv electronilor din P spre N. Acest curent se numeşte curent invers. Dacă la extremităţile joncţiunii P-N se aplică o sursă exterioară de tensiune, cu borna pozitivă pe regiunea P şi cu cea negativă pe regiunea N se spune că joncţiunea P-N este polarizată direct. Câmpul electric datorat sursei fiind de sens contrar potenţialului de barieră, golurile din zona P vor migra spre borna negativă iar electroni din zona N spre cea pozitivă astfel că prin circuitul exterior se va închide un curent Idir numit curent direct.
Sunt alcătuite dintr-o joncţiune PN la care s-au ataşat 2 contacte. Din motive de protecţie faţă de mediul exterior, joncţiunea este introdusă într-o capsulă metalică, din sticlă sau din plastic. Regiunea P se numeşte anodul diodei iar regiunea N catodul diodei.
Sunt alcătuite dintr-o joncţiune PN la care s-au ataşat 2 contacte. Din motive de protecţie faţă de mediul exterior, joncţiunea este introdusă într-o capsulă metalică, din sticlă sau din plastic. Regiunea P se numeşte anodul diodei iar regiunea N catodul diodei.
Dacă aplicăm diodei, o tensiune continuă UD cu plusul pe anod şi minusul pe catod, după depăşirea unei anumite valori UD0 (tensiune de prag), dioda începe să se deschidă şi prin ea va circula un curent Id (curent direct), curent care creşte parabolic cu creşterea tensiunii UD. Aplicând o tensiune continuă cu minusul pe anod şi cu plusul pe catod, dioda este blocată sau este polarizată inversă, curentul prin diodă având o valoare mică. Dacă tensiunea inversă depăşeşte o anumită valoare Ustr, numită tensiune de străpungere, curentul prin diodă creşte brusc ducând la distrugerea diodei prin efect termic.
Aplicaţia 5.1: Să se determine curentul prin circuitul alăturat dacă dioda este:
Aplicaţia 5.1: Să se determine curentul prin circuitul alăturat dacă dioda este:
a) cu siliciu;
b) cu germaniu.
Diodele redresoare sunt proiectate şi fabricare special pentru redresarea semnalelor alternative. Acestea prezintă o rezistenţă mică la trecerea curentului direct (polarizare directă) şi o rezistenţă foarte mare la polarizarea inversă a joncţiunii.
Diodele redresoare sunt proiectate şi fabricare special pentru redresarea semnalelor alternative. Acestea prezintă o rezistenţă mică la trecerea curentului direct (polarizare directă) şi o rezistenţă foarte mare la polarizarea inversă a joncţiunii.
Un circuit de readresare este compus în general din trei părţi: transformator, redresor şi filtru. Rolul circutelor de redresare este de a obţine un curent de un singur sens prin sarcină. Acest curent este, în lipsa filtrului, pulsatoriu. Filtrul are rolul de a separa componenta continuă de componentele alternative ale curentului redresat. Redresoarele monofazate se utilizează pentru puteri mai mici de 1KW.
Redresoarele se clasifica dupa numeroase criterii , cele mai importante fiind numarul de faze, tipul schemei, posibilitatea reglarii tensiunii de iesire.
