Introducere generală


Sectele - calul troian al Statelor Unite în Europa



Yüklə 307,01 Kb.
səhifə20/54
tarix05.01.2022
ölçüsü307,01 Kb.
#72012
1   ...   16   17   18   19   20   21   22   23   ...   54
Sectele - calul troian al Statelor Unite în Europa

după Bruno Fouchereau

De mai bine de zece ani, in Europa, chestiunea sectelor a trecut de la stadiul de “fenomen social incitant” la acela de “problema de securitate publica de prim ordin”. Masacrele provocate de Ordinul Templului Solar in 1994 si 1995, atacul sectei Aum cu gaz Sarin in metroul din Tokyo in martie 1995, suicidul colectiv al celor de la Heaven’s Gate din Los Angeles in 1999 au fost cateva din evenimentele care au accelerat aceasta schimbare de atitudine. Franta, Belgia, Spania si Germania si-au marit arsenalul de supraveghere. O alegere a legislatorilor care, in general, se ghideaza dupa rapoartele parlamentare privind pericolul anumitor grupuri si metode coercitive de alienare exercitate asupra adeptilor. Franta si Germania sunt in fruntea acestei actiuni de supraveghere.

Aproape peste tot in Europa au aparut organisme insarcinate cu supravegherea fenomenului. In Franta, o serie de legi votate in 1996 cresc, printre altele, protectia oferita persoanelor cu diferite slabiciuni. Guvernul francez a infiintat o misiune inter-ministeriala de lupta impotriva sectelor. In Germania, principala vizata a fost Biserica Scientologica. Incepand din 1997, dupa o ancheta a serviciilor de politie, guvernul federal a pus in garda populatia cu privire la pericolul prezentat de aceasta secta iar landul Bavaria a decis excluderea adeptilor sai din functiile publice.

In fata acestei atitudini europene, toti observatorii fenomenului se asteapta la o contra-ofensiva a sectelor multinationale care dispun de resurse de milioane de dolari. Riposta vine din Statele Unite. Pe 27 ianuarie 1997, masurile impotriva sectei scientologice din Germania au fost denuntate oficial de Washington. Cateva zile mai tarziu, Biroul pentru Democratie, Drepturile Omului si Munca (BDHRL), o institutie a Departamentului de Stat, a facut public un raport privind drepturile omului in lume. Violent atacata, Germania era asezata alaturi de China pe lista statelor care incalca libertatea religioasa!

Acest raport era lansat in cadrul campaniei lansate de scientologi impotriva Germaniei prin organizarea de manifestatii, spatii publicitare in presa internationala si un recurs la Comisia Europeana a Drepturilor Omului. Pentru a calma spiritele, in martie 1997, Departamentul de State a afirmat intr-un comunicat: „I-am criticat pe germani, insa nu ne raliem campaniei lansate de scientologi impotriva Germaniei...”

In 1998, dupa ce Congresul a votat noua lege privind libertatea religioasa in lume, s-a constituit un departament in cadrul BDHRL: Biroul pentru Libertatea Religioasa Internationala. Legea care l-a nascut punea in fruntea lui un ambasador plenipotentiar insotit de cinci adjuncti de la Secretariatul de Stat. Comisia dispune de un reprezentant in toate ambasadele americane.

Primul ambasador al acestei comisii a fost Robert A. Seiple, fost cadru militar de marina, caruia ii placea sa afirme ca „drepturile omului sunt un cadou de la Dumnezeu”. El a explicat ziarului Naples Daily News felul in care credinta sa l-a ajutat in incercarile vietii si in special in cele 300 de misiuni de lupta pe care le-a avut ca ofiter de marina in razboiul din Vietnam.

In acelasi timp, Dl Seiple n-a fost ales decat pentru calitatile sale de preot-militar. Timp de peste 11 ani, el s-a aflat in fruntea organizatiei World Vision Inc., cea mai importanta organizatie evanghelica din lume. Aceasta a subventionat mii de proiecte in cele doua emisfere si are milioane de persoane afiliate, din America Latina pana in Asia. In primul raport publicat de comisie in septembrie 1998, Franta, Germania, Austria si Belgia erau acuzate de incalcarea libertatii religioase. Raportul comisiei de ancheta parlamentara franceza din 1995 era asimilat cu persecutia religioasa, iar deputatii erau acuzati de segregare religioasa deoarece au intocmit o lista de asociatii nevinovate, vizate nu pentru activitati ilegale, ci pentru credinta lor.

Pe 22 martie 1999, la Viena, la invitatia Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), a fost organizat un seminar al Biroului pentru Institutii Democratice si Drepturi ale Omului care a atacat violent politica franceza. Preluand si amplificand acuzatiile Departamentului de Stat, diplomatii si senatorii americani s-au transformat in procurori. Era pe cale izbucnirea unui incident diplomatic. Acelasi scenariu s-a repetat la Washington, in fata Comisiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE). Trei vorbitori fac declaratii teribile: Franta este asimilata cu Guvernul de la Vichy, primul ministru francez este intoxicat de miscarile antireligioase, credinciosii sunt persecutati de gloate, unii isi pierd slujbele, Statul ia copiii de langa parinti...

Tiparit in iunie 1999, raportul oficial al senatorilor americani prezinta nelinistea lor cu privire la libertatile fundamentale din Europa. Ei acuza guvernul francez ca a transformat administratia fiscala intr-un fel de brat armat al noii inchizitii.

Atat misiunea interministeriala franceza, cat si Guvernul francez au explicat ca studiul structurilor si fluxurilor financiare ale scientologilor arata ca este vorba de o organizatie cu scop lucrativ, generand profituri colosale (ceea ce justifica din plin amenzile fiscale); ca raportul Adunarii a fost elaborat in colaborare cu juristi, politisti specializati, asociatii de utilitate publica recunoscute si cadre universitare. Raportul prezinta 180 de asociatii care se declarau religioase, insa studierea lor atenta demonstreaza caracterul totalitar si metodele coercitive exercitate asupra adeptilor lor. In mare parte, aceste asociatii au facut obiectul unor sentinte ale tribunalelor.

Instantele franceze cauta in acelasi timp sa indrepte unele neadevaruri. De exemplu, Franta este acuzata ca refuza sa acorde statutul de religie unor grupuri minoritare, desi in virtutea legii din 1905 care stabileste separatie dintre Stat si biserici, Statul nu recunoaste nici o religie.

Dialogul nu a dus la nici un rezultat. Pe 9 septembrie 1999, Biroul pentru libertate religioasa internationala publica un nou raport. Un atac si mai violent impotriva tarilor europene. Pe 8 decembrie, ministrul francez al afacerilor externe francez ii scria omologului sau american: „Aceasta acuza fara fundament la adresa actiunii franceze, lansata tocmai cand avem in desfasurare un dialog, nu face decat sa arunce o umbra asupra rostului acestui dialog...”

Schimburile diplomatice in aceasta chestiune au fost oficial intrerupte si nu s-au mai reluat. Ultimul raport al Departamentului de Stat american, publicat pe 2 martie 2001, desi include unele elemente pozitive din legile din 1901 si 1905 si rectifica, fara prea multe complicatii, o serie de erori, ramane totusi extrem de acuzator la adresa Frantei.




Yüklə 307,01 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   16   17   18   19   20   21   22   23   ...   54




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin