Un model economic este, prin definitie, oricare reprezentare a unui fenomen economic real, a unui sistem economic real sau a unui proces economic real.
Un model economic este, prin definitie, oricare reprezentare a unui fenomen economic real, a unui sistem economic real sau a unui proces economic real.
Un fenomen economic real este reprezentat de model in vederea explicarii, previziunii si controlului, aceste obiective corespunzand, asa cum se va vedea in continuare, celor trei scopuri ale modelarii economice si econometrice: analiza structurala, previziunea sau prognoza si respectiv evaluarea politicilor .
Problema esentiala in modelare este aceea a gasirii unei solutii optime intre complexitate si manevrabilitate sau eficienta.
Cu cat un model este mai complex, el va reprezenta mai fidel realitatea, dar va deveni mai costisitor si nemanevrabil.
Cu cat un model este mai simplu, el va fi mai manevrabil si mai putin costisitor, dar se va indeparta de reflectarea fidela a realitatii. Cazul extrem este tratarea unui sistem prin asa numita black box, care pune in relatie doar intrarile si iesirile, neinteresandu-se decat in foarte mica masura de structura.
Când termenul de econometrie (econometrics) a apărut prima dată în anii ’30 ai secolului trecut, el exprima atât dezvoltarea teoriei pure printr-un punct de vedere matematic, cât şi estimarea empirică a relaţiilor economice.
Când termenul de econometrie (econometrics) a apărut prima dată în anii ’30 ai secolului trecut, el exprima atât dezvoltarea teoriei pure printr-un punct de vedere matematic, cât şi estimarea empirică a relaţiilor economice.
Astăzi, econometria se situează între economia matematică (mathematical economics) şi statistica economică (economic statistics). Aceste două ramuri ale ştiinţei economice s-au format ca urmare a două curente opuse, din punctul de vedere al concepţiei de abordare a economiei: “numai teorie” şi respectiv “numai fapte”.
Primul curent de gândire se preocupă doar de implicaţiile deductive pure ale anumitor sisteme ipotetice care antrenează fenomene economice. Cel de-al doilea, în schimb, este interesat în special de dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului de culegere şi înregistrare a datelor economice. În realitate însă între cele două abordări extreme există un flux permanent: teoria are nevoie de date pentru confirmarea ipotezelor şi concluziilor sale, iar studiile empirice au nevoie pentru dezvoltarea interpretărilor de rezultatele teoriei.
Joncţiunea dintre teorie şi fapte este realizată cel mai bine tocmai în cazul abordărilor econometrice (figura 1).
Oricare model economic sau econometric isi poate propune unul doua sau toate cele trei obiective ale modelarii (analiza structurala, previziunea sau prognoza si respectiv evaluarea politicilor), pentru care “teoria” si “faptele” reprezinta “materii prime”. Aceste obiective sunt de regula strans corelate.
Oricare model economic sau econometric isi poate propune unul doua sau toate cele trei obiective ale modelarii (analiza structurala, previziunea sau prognoza si respectiv evaluarea politicilor), pentru care “teoria” si “faptele” reprezinta “materii prime”. Aceste obiective sunt de regula strans corelate.
Analiza structurala reprezinta utilizarea unui model econometric estimat pentru masurarea cantitativa a relatiilor economice. Ea permite compararea diverselor teorii referitoare la acelasi fenomen. Ea reprezinta ceea ce poate fi considerat drept “obiectiv stiintific” al econometriei, anume acela de a intelege fenomenele din lumea reala prin masurare cantitativa, testare si validare a relatiilor economice. Unul dintre rezultatele sale importante poate fi o influenta feed-back asupra teoriei.
Prognoza reprezinta utilizarea unui model econometric estimat pentru a prezice valorile cantitative ale anumitor variabile dincolo de setul de date reale observate. Prognoza poate reprezenta baza pentru actiuni si politici viitoare.
Evaluarea politicilor reprezinta utilizarea unui model econometric estimat pentru alegerea intre politici alternative. Astfel se poate introduce explicit o functie obiectiv de maximizat prin alegerea unor politici, dar tinand seama in procesul de optimizare de constrangerile impuse de modelul estimat. O alta abordare presupune simularea unor politici alternative si elaborarea de prognoze conditionate de valorile viitoare ale unor variabile relevante pentru fiecare alternativa in parte.
Construirea modelelor macroeconomice se bazează, de regulă, pe relaţiile care se stabilesc în cadrul unei economii naţionale între componentele Produsului Intern Brut sau ale Produsului Naţional Brut şi o serie de alţi factori exogeni, de asemenea la nivel agregat.
Construirea modelelor macroeconomice se bazează, de regulă, pe relaţiile care se stabilesc în cadrul unei economii naţionale între componentele Produsului Intern Brut sau ale Produsului Naţional Brut şi o serie de alţi factori exogeni, de asemenea la nivel agregat.
