Funcţie
|
Descriere
|
Bar
|
Afişează coloanele unor matrici mxn ca m grupe de n bare verticale
|
Barh
|
Afişează coloanele unor matrici mxn ca m grupe de n bare orizontale
|
bar3
|
Afişează coloanele unor matrici mxn ca m grupe de n bare verticale 3-D
|
bar3h
|
Afişează coloanele unor matrici mxn ca m grupe de n bare orizontale tridimensionale 3-D
|
Area
|
Afişează datele din vectori ca suprafeţe
|
Grafice Bar grupate
Ca setare implicită, un grafic cu bare reprezintă fiecare element dintr-o matrice cu o singură bară. În cazul unui grafic 2-D, barele create cu funcţia bar sunt distribuite de-a lungul axei x, cu fiecare element dintr-o coloană desenat la altă locaţie. Toate elementele dintr-o linie sunt reprezentate grupat la aceeaşi locaţie pe axa x.
Exemplu:
Y = [5 2 1
8 7 3
9 8 6
5 5 5
4 3 2];
bar(Y)
Grafice Bar 3-D separate
Funcţia bar3, în cea mai simplă formă, trasează fiecare element ca un bloc separat de tip 3-D, cu elementele fiecărei coloane distribuite de-a lungul axei y. Barele care reprezintă elementele din prima coloană a unei matrice sunt centrate la 1 pe axa x ş.a.m.d. Barele care reprezintă elementele din ultima coloană sunt centrate la valoarea size(Y,2) de pe axa x. Exemplu: bar3(Y).
Grafice Bar 3-D grupate
Pentru a realiza un grafic de bare grupate 3 D se specifică argumentul 'group':
bar3(Y,'group')
Graficele pie afişează procentul cu care fiecare element al unui vector sau matrice contribuie la suma tuturor elementelor. Funcţiile pie şi pie3 creează grafice 2-D şi 3-D.
În continuare prezentăm un exemplu de vizualizare a ponderii a trei produse din totalul vânzărilor. Se consideră o matrice X, pentru care fiecare coloană reprezintă vânzările anuale pentru câte un produs, pe o perioadă de înregistrări de 5 ani:
X = [19.3 22.1 51.6;
34.2 70.3 82.4;
61.4 82.9 90.8;
50.5 54.9 59.1;
29.4 36.3 47.0];
Se pot calcula vânzările pentru fiecare produs în cei 5 ani cu ajutorul funcţiei:
x = sum(X);
Dacă utilizăm argumentul de intrare explode putem reprezenta într-un mod explodat care dintre produse a avut o contribuţie mai mare la vânzări (de exemplu). Programul are următoarea formă:
explode = zeros(size(x));
[c,offset] = max(x);
explode(offset) = 1;
h = pie(x,explode); colormap summer
Funcţiile contour şi contour3 afişează contururi 2-D şi 3-D. Funcţiile cer un singur argument, şi anume o matrice, ale cărei date sunt interpretate ca înălţimi faţă de un plan.
Pentru a seta numărul de niveluri de contur (implicit se realizează automat pe baza valorilor minime şi maxime) se foloseşte un argument suplimentar opţional. De exemplu,
[X,Y,Z] = peaks;
contour(X,Y,Z,20)
afişează 20 de contururi ale funcţiei peaks într-o vedere bidimensională.
Dacă dorim o reprezentare 3 D putem folosi comenzile:
[X,Y,Z] = peaks;
contour3(X,Y,Z,20)
h = findobj(`Type','patch');
set(h,'LineWidth',2)
title('Twenty Contours of the peaks Function')
Animaţie
Se pot crea secvenţe animate în MATLAB pe două căi:
-
Salvarea unui număr de imagini şi rularea lor ca pe un film.
-
Ştergerea continuă şi redesenarea unor obiecte pe ecran, făcând schimbări în mod incremental la fiecare redesenare.
Filme
Se parcurg trei etape:
-
Se foloseşte moviein pentru iniţializarea memoriei pentru o matrice suficient de mare.
-
Se utilizează getframe pentru a genera fiecare cadru de film, care este returnat ca un vector coloană cu care se poate construi o matrice de tip film.
-
Se foloseşte movie pentru rularea “filmului” de un număr specificat de ori cu o viteză specificată.
Ştergere şi redesenare
Pot fi create diferite efecte prin selectarea unor moduri de ştergere. Pentru crearea unei animaţii sunt utile trei moduri de ştergere:
-
none - MATLAB nu şterge obiectele.
-
background - MATLAB şterge obiectul şi îl redesenează în background. Acest mod şterge obiectul şi tot ce este sub el (linii de grid etc.).
-
xor – Acest mod şterge doar obiectul şi este cel mai folosit la animaţie.
Pentru vizualizarea unor efecte de animaţie şi construirea unor exemple proprii este indicată utilizarea facilităţii demo a MATLAB-ului.
8.1.3. Plotări tridimensionale (3 D)
Paşii tipici care trebuie parcurşi pentru trasarea unor grafice tridimensionale sunt prezentaţi în continuare.
Etapa
|
Instrucţiuni
|
1.Pregătirea datelor
|
Z = peaks(20);
|
2. Selectarea ferestrei grafice şi poziţionarea graficului în fereastră
|
figure(1)
subplot(2,1,2)
|
3. Apelarea unei funcţii de plotare 3-D
|
h = surf(Z);
|
4a. Setarea unei hărţi de culori şi a unui algoritm de umbrire
|
colormap hot
shading interp
set(h,'EdgeColor','k')
|
4b. Adăugarea unei iluminări
|
light('Position',[-2,2,20])
lighting phong
material([0.4,0.6,0.5,30])
set(h,'FaceColor',[0.7 0.7 0],...
'BackFaceLighting','lit')
|
5. Setarea unui punct de vizualizare
|
view([30,25])
set(gca,'CameraViewAngleMode','Manual')
|
6. Setarea limitelor axelor şi a marcajelor
|
axis([5 15 5 15 -8 8])
set(gca'ZTickLabel','Negative||Positive')
|
7. Setarea proporţionalităţii
|
set(gca,'PlotBoxAspectRatio',...
[2.5 2.5 1])
|
8. Completarea graficului cu etichete, legendă, text
|
xlabel('X Axis')
ylabel('Y Axis')
zlabel('Function Value')
title('Peaks')
|
9. Operaţiuni de tipărire
|
set(gcf,'PaperPositionMode','auto')
print -dps2
|
Dostları ilə paylaş: |