Introducere în limbajul html

Utilizarea seturilor de caractere

Calculatoarele lucrează cu informaţii memorate in forma numerică (digitală), prin urmare si caracterele sunt identificate printr-un cod numeric. Cel mai utilizat cod este codul ASCII (American Standard Code for Information Interchange), care codifică 256 de caractere, asociindu-le coduri cuprinse între 0 si 255. De exemplu, litera 'A' are asocial codul 65, 'B^r are codul 66 etc.

Setul de caractere ASCII este însa insuficient pentru un sistem informational international cum este Web-ul. Deci au fost standardizate si alte seturi de caractere, care conţin mii de caractere utilizate in întreaga lume.

Specificarea setului de caractere utilizat de un document HTML se poate face cu ajutorul etichetei . De exemplu, pentru a specifica faptul că documentul utilizează codificarea japoneză EUC-JP, plasăm în antetul documentului HTML următoarea declaraţie:

Prin atributul HTTP-EQUIV se pot specifica informaţii asociate câmpurilor din antetul protocolului HTTP, în cazul nostru, câmpul se numeşte Content-Type, valoarea asociată acestui câmp fiind “text/html”;CHARSET=”EUC-JP".

Dacă autorul documentului nu precizează setul de caractere folosit, browser-ul va utiliza setul de caractere transmis de către server, Serverul transmite modul de codificare a caracterelor prin intermediul parametrului charset al câmpului Content-Type al protocolului HTTP.

Cele mai utilizate seturi de caractere sunt ISO-8859-1 (pentru documente din Europa Occidentală), ISO-8859-2 (pentru documente din Europa Centrală si de Est), SHIFTJIS sau EUC-JP (pentru documente in limba japoneză), ISO-8859-5 (pentru documente cu litere chirilice) etc.

Specificarea caracterelor dintr-un set de caractere care nu au un corespondent pe tastatură se poate face în două moduri:

1. 
   Prin intermediul codului numeric asociat caracterului astfel: &#D ;
   

unde D este un număr zecimal care reprezintă codul Unicode al caracterului.

De exemplu:

â reprezintă litera ă.Â

reprezintă litera Ă. î

reprezintă litera î.

Î reprezintă litera î.

b) Prin intermediul unor referinţe speciale, asociate unor caractere mai frecvent folosite.

De exemplu:

fiacirc; reprezintâ litera a si este mai uşor de memorat decât â.

iAcirc; reprezintă litera A (deci se face diferenţă intre litere mici si mari).

< reprezintă semnul < (mai mic).

> reprezintă semnul > (mai mare).

tamp; reprezintă caracterul &.

&

Prin urmare, dacă doriţi să utilizaţi într-un document HTML caracterul < trebuie să utilizaţi < sau < deoarece caracterul < are semnificaţia specială de început de etichetă. In mod analog, în loc de > (marcaj de sfârşit de etichetă) veţi folosi > sax >, iar în loc de & (marcaj de început de referinţă de caracter) puteţi folosi & sau  8 ; .

Atenţie! Caracterul ; (punct si virgulă) este obligatoriu la sfârşit!

Apiicarea unor efecte asupra texlului

Pentru a aplica unei zone de text un anumit efect, se încadrează textul între eticheta de început şi cea de sfârşit, corespunzătoare efectului respectiv. Cele mai utilizate efecte se pot aplica asupra textului în HTML sunt:

Descriere

Textul este scris cursive

Efect

Textul este scris cursiv

Descriere

Textul este scris subliniat