print " Rezultatul înmulţirii lui $X cu 5 este $rezultat
";
$x++;
}
print "sfârşit!”
?>
Structura for este preferată de programatori deoarece între cele două paranteze ce o precedă sunt conţinute toate instrucţiunile şi condiţiile necesare rulării loop-ului. Astfel, în ($x = 0; $x < 100; $x+4), prima parte, $x = 0 reprezintă situaţia iniţială de la care se porneşte rularea loop-ului. A doua parte, $x < 100, reprezintă condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca loop-ul să fie rulat. Puteţi rula următorul cod ca să observaţi că loop-ul nu va fi rulat deoarece condiţia ca $x să fie mai mic decât 99 nu este îndeplinită.
for ($x = 1000; $x < 99; $x++)
{
print $x;
}
În sfârşit, a treia parte o constituie acţiunile ce urmează a fi întreprinse cu variabila în loop. În exemplul nostru variabila este incrementată cu 1 la fiecare rulare.
Mai putem adăuga instrucţiuni în această secţiune, separandu-le cu virgulă. Iată, spre exemplu, cum am putea scrie toate instrucţiunile pentru manipularea lui $x în ultima secţiune dintre parantezele lui for:
