Ioan aurel pop

:": CT. Popa-Lisieanu, of. r p. K'i, 8.4. Aurel I)e;'ei. ,,C'an" p ; - 16'2, ii eonsiderâ. cu ar^unKiiU-goli Tot recent, J). Cr. Pieşia [op. r

oi. V. Lintecul t:i- j;ilc de Ro^erius. Bucureşti, 1935,

p. -ii - 2'2'K şi mai recent, Victor Spinei, Moldova,

U- so!ide, I)L- aceşti ,,cne/i" <*a fiind tîenniitari mon

g ş p i p. 19'Ji, ii priveşte iarăşi ca identici <-u cnezii

români, ca şi Şt, I'asju l'oierodatul, III, p. 388i. O demonslraţie neconvinţ;âtoare iti

Sensul identităţii canrsi ~ cuezi a făcut şi R. Sfhillitif<, Cu privire ia cnejii români,

p. 4! -49.

93 Şt. Pasoit, Voievodatul, III. p. 352 57:*. M Ibidem, p. 368. 371 etc.

C \ P I T O l. l h I V

STRUCTURA ŞI ORGANIZAREA ADUNĂRILOR CNEZIALE Şl NOBILIARE ROMiNESTl

iv. i. GEMJRALITAŢI

în terminologia latină, specifică documentelor medievale clin Transilvania, adunările elitei sociale româneşti apar de multe ori denominate drept cottgregationcs sau utiiversitates, la fel ca adunările voievodatului sau ale comitatelor. Citeodată se foloseşte chiar expresia consacrată de congregaţia generalis, adică adunau obşteasca (in sens de generală, a tuturor cnezilor, de exemplu;. De regulă însă, adunările sint desemnate indirect prin formule ca universi keneziî (toţi cueziij, iurati ac universi kenezii in sale indiciana (jur-aţii şi toţi cnezii în scaun de judecată), universi kenezii ei nobiles (toţi cnezii şi nobilii), universi kenezii ct Olacln (toţi cnezii şi românii), universi nobiles de districtu . . . (toţi nobilii din districtul .. .) etc. Se înţeleg de aici că membrii acestor foruri româneşti erau, cel mai adesea, cnezii şi cnezii juraţi. După ce unii cnezi s-au înnobilat, adunările devin mixte, adică sint cneziale şi nobiliare româneşti, pentru ca într-o a treia etapă, urmaşii foştilor cnezi deveniţi nobili român! a doua parte a secolului XV şi în secolul XVI) să fie numiţi în nu curent doar nobiles. în multe cazuri, mai ales în Haţeg şi Banat, daj şi în Făgăraş (unde cnezii de dinainte de veacul XIV au devemt boieri), cnezii juraţi, nobilii juraţi şi uneori şi ceilalţi cnezi şi nobili (boieri) participanţi ia adunări sînt trecuţi cu numele lor. Participarea oamenilor de rînd în cadrul acestor instanţe (Olachi popularii, Valacki, populi etc.) — evident persoane de condiţie liberă sub aspect juridic — reprezintă o excepţie de la alcătuirea curentă a acestor instituţii de esenţă feudală. Pe de o parte, această participare, sporadică, d" altfel, şi constatată cu precădere în primele menţiuni documentare ale forurilor cneziale, este o prelungire sub regim feudal a vechiloi relaţii comunitare, de obşte din societatea românească, relaţii car' au intrat în declin îndată după finalul etnogenezei româneşti, în sensul că tot mai multe sate (piuă la urmă toate) au ajuns aservite, fie faţă de feudali şi, deopotrivă, faţă de stat, fie numai faţă de stat, Pe de altă parte, cum se va vedea, formula altcriiis statiis ct condi-tionis homines (. . . oameni de altă stare şi treaptă), privitoare la adu-

58

nările româneşti, dar şi la cele ale voievodatului şi ale nobililor din comitate, nu pune în lumină întotdeauna o participare a oamenilor de rind la adunările „elitei" sociale româneşti şi, cu atît mai puţin, expresia este în măsură să ateste la propriu un caracter obştesc sau ,,democratic" al acestor foruri. Chiar dacă românii de rînd ar fi participat efectiv la multe adunări (deşi expresia reprezintă, îndeobşte, un clişeu de cancelarie), rolul lor era evident diminuat sau nesemnificativ. Societatea românească păşise pe calea feudalizării în forme proprii încă din secolele VIII—IX, pe întreg teritoriu! locuit de români, de aceea este firesc ca în secolele XIV— XV să-i vedem pe românii de rînd (pe ţărani) supuşi într-un anumit fel stăpînilor lor (juzii, cnezii, voievozii, jupanii ş.a.i. în astfel de condiţii, dacă au mai participat ia unele instanţe româneşti, este clar că aceşti fioftuh n-au avut rol de decizie.

Li cadrul multora din aceste adunări româneşti au mai participat (adesea ca „preşedinţi" ai lor) reprezentanţi ai oficialităţii de stat, de la rege şi voievodul Transilvaniei pînă la comiţi, bani, şi castelani. Unii dintre aceştia erau de origine românească, precum Iancu de Hunedoara, anumiţi castelani de Haţeg, sau anumiţi bani ai Se-verinului, ca şi juzii nobililor din Maramureş etc. Prezenţa acestor „oficiali" are o dublă semnificaţie : a) exercitarea unui control asupra acestor foruri — adevărate forme ale autonomiilor româneşti; b) conferirea unui prestigiu mai ridicat hotărîrilor luate şi garantarea respectării acestor hotărîri, cît şi a valorii probatorii a documentelor (•mise în cadrul adunărilor.

Dar înţelegerea întregii problematici a componenţei şi organizării adunărilor româneşti necesită studierea concretă a situaţiilor pe zone.

IV 2 EXKMI'JXI. 7'.\H1J UAJKGVl.ll

Studiul componenţei adunărilor româneşti din ţara Haţegului are o importanţă deosebită pentru stabilirea caracterului acestor instituţii, iar în căzui cînd această componenţă este dată nominali, ea conduce la corelaţii utile între antroponimic şi istorie. Din acest punct de vedere, al datelor privind componenţa adunărilor româneşti, Haţegul este o regiune privilegiată. Numai datele privind alcătuirea adunărilor bănăţene sînt comparabile ca bogăţie şi valoare cu cele rezervate de izvoare Haţegului.

Documentul din 1 iunie 13601, emis la Haţeg, este unic în felul său ca importanţă, datorită bogăţiei de mărturii privind alcătuirea şi funcţionarea acestor adunări. Aceasta, deoarece în el sînt reflec-

» DRH. C. XI, p. 506 -510, nr. 482.

tate, de fapt, două adunări româneşti, sau doua ipostaze distincte

ale. acestor adunări. Iutii, aflăm că, din porunca regi lui (dată în scris voievodului Transilvaniei), Petru, victvoievod al Transilvani ■

şi castelan de Haţeg a cerut (în locui voievoduluiJ, pentru miercurea de după sărbătoarea Rusaliilor (27 mai), comunităţii cnezilor şi < i menilor de orice altă stare şi seamă din districtul Haţeg să-.şi convoace adunarea obştească (universităţi keneziorum ct altcrins huitis status, ti condiţie/rus hotninibus ... congregationem generalim proclamate,, cu scopul reaşezării drepturilor lor (pro ipsorum iurihus rtstattramUs ■. Nu se ştie cum şi ce fel de drepturi se vor fi ,.reaşezat" in această adunare, care a durat cel puţin şase zile (de miercuri, 27 mai, pină luni, 1 iunie 1360), dar mobilul convocării ei aminteşte de unul asemănător, din 1291, cînd regele Andrei III reunea una din priruele congregaţii cunoscute ale Transilvaniei, pro reformationem staiu* eorundem1. Este de presupus că, în vederea restabilirii sau respectări; unor vechi libertăţi şi drepturi, acum ştirbite şi încălcate, adunarea cnezilor haţegani se va ii adresat regelui Ludovic I cu o plingt-n (cerere). Numai în urma unui asemenea gest, se poate explica porunca regească de convocare a adunării, sub preşedinţia unui „oficial", ia vederea „restaurării" acelor drepturi. Xu se ştie, iarăşi, ce rol vo. ti jucat în această adunare „oamenii de orice altă stare şi seamă", da: este cert faptul că cnezii, pomeniţi în mod special şi cei dinţii, au avu? rolul principal. Dacă despre conţinutul acestei adunări, documentul nu mai spune nimic, în schimb se arată că ea s-a transformat la un moment dat în scaun de judecată, deoarece din sinul comunităţii româneşti haţegane s-au ales ca asesori juraţi 12 cnezi, şase preoţi şi şase români de rînd, anume Sărăcin cel Bătrîn, Prodan cel Roşu, Roman, fiul lui Ciomac, Mihail, fiul lui Goia iGulxa), Dan de Cin-ciş, Constantin de Sălaş, Nan, fiul lui Baiu (Bav), Dumitru, fiu! ia: Bărbat, Basarab cel Lung, Dusa de Densuş, Vlad de Vîleele R .• (cr-ezi), Petru, protopopul de Ostrov, Zampa de Clopotiva, Bale de Peşteana, Dale de Densuş, Dragomir de Tuştea (preoţi ai bisericile; româneşti), Tatomir cel Roşu, Stoian zis Pitic (Pitvk), „iobagii" lui Nan, fiul Ini Constantin, Baia, fiul lui Buz de Clopotiva, Ladisi i fiul lui Zonibur, Dragomir de Sil va ş şi Mihul, ,.iobagul" lui Basaraî cel Lung (români de rind). în total, sînt numai 22 de nume. în loi 24 anunţate. Se spune, in continuare, că aceşti asesori juraţi şi „foarte mulţi alţi cnezi, bătrîni şi români (ie rînd, care se aflau de faţa L. acea adunare", întrebaţi în chip legiuit şi „după obiceiul acelui dis trict al Haţegului", au întărit spusele uneia din părţi prin jurănr.nt ±n acord cu această mărturie, în care asesorii juraţi au avut rol !

'DIN, C, veac. XIII, II, p. 389, nr. 4(t;-j ; Hurm., I I, p. 510 511; ANM, ',' 29099.

60
jurători adeveritori (ca şi ceilalţi membri ai adunării), după principiul românesc al jurămîntului decizoriu acordat uneia din părţi,. vicevoievodul (şi castelan de Haţeg) a luat hotărîrea finală şi a eliberat documentul în a şasea zi a adunării. Astfel, apare evidentă dubla menire a adunării haţegane de la 1360, care a durat circa o săptămînă. Pe de o parte diezii, cnezii preoţi şi ceilalţi români s-au întrunit pentru ,.reaşezarea drepturilor lor", pe de altă parte si in al doilea rînd, pentru a tace dreptate.

Tot în legătură cu împărţirea dreptăţii, s-an întrunit, la 1363, toţi cnezii şi bătrînii români din districtul Haţeg (univcrsi kcnezii ei scniorcsOlachahs distridus Haczak)'-*. Termenul scniores poate să aibă şi accepţiunea de stăpîni, mai ales că şi bătrînii erau tot cnezi, a-dică stăpîni. Juraţii şi toţi cnezii ţării Haţegului, în scaun de judecată duraţi ac univcrsi kcnezii in sede iudiciaria), sînt amintiţi iarăşi pe la 1380—1390, cînd se produce înaintea cnezilor cedarea unei părţi dintr-un cnezat de către un frate copărtaş către altui4. Alte trei documente din 1387 şi 1398 (două)5 mai pomenesc adunării româneşti în care s-au discutat pricini sau probleme cneziale, fără să se consemneze componenţa nominală a juraţilor.

In primele două decenii ale veacului XV, sînt atestate la Haţeg trei importante adunări cneziale şi nobiliare româneşti ca scaune de judecată. în cadrul acestora, juraţii, în număr de cîte 12, sînt trecuţi cu numele. Astfel, la 4 septembrie 1402 (luni), se întrunesc Ja Haţeg „juraţii şi adunarea nobililor şi cnezilor" din districtul omonim, între cei 12 juraţi figurează zece cnezi (plus doi castelani ai cetăţii Haţeg) : Ioan, fiul lui Cîndea, Costea de Sălaş, Barbu, fiul lui Lelu, Dionisie de Ostrov, Cristu Litovoi de Galaţi, Nicolaede jDensuş, Dan, fiul lui Ştefan, Mihail de Rîuşor, Balotă de Cîrneşti". Actul din 17 februarie 1411 (joi) începe chiar cu înşiruirea juraţilor, în cadrul intitulaţiei : „Noi, Ioan, fiul lui Stoian de Densuş şi alt Ioan, fiul lui Cîndea de Rîu de Mori, Stanciu, fiul lui Dionisie de Ostrov, Bogdan, fiul lui Litinoia (Lithinova) de Clopotiva, Tatul, fiul lui Bale de Peşteana, Ştefan, fiul Iui Dan de Sînpetru, Sclăvoi (Sclavoy), fiul lui Oancea de Fărcădin, Costea. fiul lui laroslav de Sălaş, Dragotă, fiul lui Baluzin de Rîu Alb, Ioan. fiul lui Basarab de Rîuşor, Barbu, fiul lui Lelu de Rin Bărbat şi Ladislau, fiu! iui Buda de Rîuşor, juraţii şi toţi cnezii şi alţi români din districtul cetăţii Haţeg"7. Aceeaşi instanţă judecă o pricină de stăpînire în 1418. Alcătuirea sa nominală este semnificativă : Toan, fiul lui Cîndea de Rin de Mori, Barbu,

3 Dlill, C, XII, p. 130-133, nr. 157.

* Soiyom-Kekete ]-'., Vdzlatok, p. 24-29; M. Popa Cnezatul, p. 54 55.

' AXM, 1)1. 29435; Doc. Val., p. 326—327, 508; Ortvay T., Ttmes. p. 318

1 ANII, I)). 74658; rejţest Ia Mdhus:, U/1, p. 223, nr. 1877.

7 Solyum-Fekete }'•., op. cit., p. 24- 27.

(ii
fiul lui Lelu de Rîu Bărbat, Costea de Sălaş, Ştefan, fiul lui Dan de Sînpetru, Bogdan de Clopoti\-a, Mihail de Peşteana, Zlauf fZlawsh) de Fărcădin, Buda de Vad, Berivoi de Ostrov, Ladislau de Unciue, şi Nicolae, fiul lui Dusa de Densuş (în total sînt daţi mimai 11 cnezi juraţi)8.

în a doua jumătate a secolului XV .şi la începutul celui următor, nu mai există ştiri cunoscute despre adunările româneşti haţegane care să fi funcţionat şi ca scaune de judecată, dar sînt mărturii despre asemenea întruniri româneşti districtuale ce au rezolvat, între altele, şi cercetări privind hotarele unor cnezate (sate), titularii acestor posesiuni şi au participat la puneri în stăpîtiire9.

O astfel de adunare s-a întrunit, probabil la Haţeg, în zilele de 17, 18 şi 19 decembrie 145310 (luni, marţi şi miercuri) şi fiindcă ea nu este cunoscută în urma unei hotărîri judecătoreşti luate în scaunul propriu al cnezilor juraţi, componenţa ei nominală este mult mai pe larg înfăţişată. Sînt daţi cu numele 39 de participanţi : loan, fiul lui Mihail de Ciula, Ladislau de Ciula, Dusa, fiul lui Nicolae, Dionisie, fiul lui Andrei (ambii de Densuş), Badea, Baluzin, loan, Petru şi Valentin, toţi de Rîu Alb, Ladislau, fiul lui Cin dea de Rîu de Mori, Basarab, loan şi Mihail de Rîuşor, Cîndreş, fiul lui Dionisie, Danciul, fiul lui Costea, Barbul, Gheorghe şi Grigore, fiii lui Baloş, Danciul, Dionisie, Nicolae şi Petru, fiii lui laroslav, loan, fiul lui Sărăcin, Ştefan, fiul lui Cîudreş, toţi 11 de Sălaş, Mihail, fiul lui Stoica, Simion, Standul şi Vlaicul, fiul lui Vîlcul, Ştefan, cu toţii de Sîupetru, Dio-msie şi Dumitru de Streisîngeorgiu, Dionisie şi Dumitru, fiii lui Ruda de Unciue, Benedict, fiul lui Petru, Dumitru, fiul lui Cristul, Copaz, loan, fiul Iui Benedict, Toma, fiul lui Buda, Valentin, fiul lui Petru, ultimii şase de Vad. Cnezii şi nobilii nominalizaţi provin din zece sate haţegaue dispersate în întreg districtul şi au fost, probabil, conduşi în această adunare de către unul dintre ei, anume Ladislau Cîn-dea de Rîu de Mori, castelan al cetăţii Haţegului11. Ca oameni de mărturie ai regelui sînt daţi tot patru haţegani : Ladislau de Ciula, Dionisie şi Dumitru de Streisîngeorgiu, Copaz de Vad. Această adunare a fost exclusiv românească şi haţegană, cu o singură rezervă: la anumite momente ale sale a fost prezent şi omul capitlului albens, anume Dominic, parohul de Deva. La fel stau lucrurile şi cu adunările similare următoare din care una pare să fi avut loc la 23 februarie (marţi) 145712, cu participarea lui Dumitru, fiul lui Barbu de Rîu Bărbat, Cîndreş, fiul lui loan de Rîu de Mori, Ladislau de Rîu de Mori (cas-

8 Ibidem, p. 32.

"A. A. Rusu, Adunările romanişti, p. 169-180.

10 Idem, Un formulai, p. 1,55—156.

11 Idem, Adunările romăneşt p. 171 — 172.

"Ibidem, p. 172; ASM, ' Dl, 29503, 29504, 29505, 29815. 36510.

8,2
telanul), Dionisie, Danciul, Petru, Serbau, fiul lui Iarul de Sălaşu, Dumitru de Streisîngeorgiu, Copaz de Vad (doi oa'meni regali de mărturie) şi a altora, netrecuţi cu numele. în această adunare s-au făcut puneri in stăpînire pe seama nobililor cnezi din Bar, Unciuc, Rîu de Mori, Rîu Bărbat şi Sălaşu.

în 1 mai (duminică) 149613, în satul Balomir, aproape de Haţeg (Subcetate), o mare adunare nobiliară românească depune mărturie în legătură cu drepturile de stăpînire ale familiilor Cîndea de Rîu de Mori şi Copaz de Vad asupra unei păduri. Numai vreo zece persoane din cele 88 prezente erau realmente vecini şi megieşi cu j^ădurea în litigiu (mai ales nobilii din Băieşti), restul sînt nobili români com-provinciali14. Dar iată componenţa adunării: din Băieşti — Dumitru, loan, Petru, Stan, Vîlcul, Vladul, alt Dumitru (supus — iobagio) ; din Galaţi — Buda, Iacob, lonuş, Ivan, Mihail, Pavel, Tatul; din Măţeşti (azi Zăvoiul) — Eorcea, Bunea, Cîndreş, Costea, Dumitru, lonuş, Ivan, Lupşa, Nicolae, Stan, Stanciul, Vlada ; din Paroş — Andrei, Bodea, alt Andrei, Cîndreş, Cristan, Dionisie, Drâgoia, Duca, loan (trei), Ion, Ivăuiş, Laţcu, Lupşa, Mihail, Nan (doi), Nicolae, Petea, Petru (trei), Stan, Stăm {...}, Stoian, Ştefan, Vlad, VJaicul ; din Rîu Alb — Badea, Dan, Miclea, Mihail, Nan, Petru, Radul, Stan, Stanciul, Ştefan, Vlad Barbathey, Zegyka; din Rîu de Mori — Mihail Cîndea ; din Săcel — Dan, Dan Lupşa, Lupşa, Simion, Mihail, Mihail Cîndea ; din Sălaş — Bogdan, Dan popa, Danciul, Gligul, Iani, loan Sărăcin, Ivan, Neagomir, Nicolae, Oancea, Petru Fierarul, Procop, Stan, ştefan ; din Vad — Dionisie Copaz, loan Wadv1:\

O altă adunare a avut loc marţi, 1 august 1508'", la Fărcădinul de Jos (azi Unirea), pentru cercetarea unor stăpîniri din Ciula şi Fărcădinul de Sus. Adunarea are caracter excepţional prin participarea la ea a 225 de nobili — cnezi (din 33 de sate ale districtului) care, desigur, s-au adunat şi cu alte rosturi decît acela de a fi martori într-un mic proces: trei din Fărcădinul de Jos — Balotă, Ştefan şi Teodor; unul din Rîu de Mori -— Ladislau Cîndea ; unul din Toteşti — Stroia; cinci din Săcel — Dan, loan, Lupşa, Mihail, Simion ; trei din Unciuc — Cîndea, Dumitru, loan ; trei din Sînpetru — Dumitru, Iovan, Ladislau; nouă din Vad — Dionisie, Iacob, Ian, Kovko, La-disiau, Mielea, Pavel, Radul, Ştefan ; 26 din Silvaşu de Sus — Andrei, Barbu (doi), Bogdan, Dan, Dănilă, Dumitru, Ladisîau (trei), Ilie, loan (doi), lonuş, Iovan (doi), Lazăr, Nicolae (doi), Petru (doi), Stan (doi), Stanciul, Ştefan, Şuşman ; trei din Răchitova — Andrei, Fran-cisc şi Gheorghe Muşină ; cinci din Coroeşti — Mihail, Nicolae, Oană,

11 ANJf, Dl 31157.

14 A. A. Rusu, Adunările româneşti, p. 173.

" Ibidetn. p. 177- 17.9.

" ASM. Dl. 29928.
63
Petru, Toma; unul din Pfclişa — loan More; 17 din Mâţeşti (Z:V-< -iul) — Bunea, Călrnar, lanul, larul, Ilie, loan, [van. Lupa, Mihail, Mihul, Nicoară, Petru, Stanciul, Ştefan, Valentin, Vlaicul, Vladisl . 11 din Sălaşu -■ Andrei, Cin dres,' Costea, Dan popa, David, Gli lacob, loan, Ladislau, Petru Fierarul, Simion : şapte din' Ponor — Ionul, Oană. Petru Turcu, Roman, Stanciul, Stroia, Vîlesau; p din Bar— Dionisie, Dragomir, Lituî, Xeagu (un Xeagu este porm : la 1457 ca fiu al Voievodului de Bar17); 16 din Rîu Alb Bad Baluzin. Dan, Dicul. Dionisie, loan, luon, Ladislau, Lupşa, Mi]

Xan, Xicolae, Stanciul, Stoica (doi), Ştefan ; cinci din Băieşti - Duma,

Dumitru, loan, luou, Vlad ; zece din Rîu Bărbai Danciul, Dumitru, Filip, Gheorghe, lacob, loan, Ladislau, Petru, Radul, Simion ; şase din Galaţi - Dionisie, lacob, Mihail, Ciob, Xicolae, Ştefan, Valentin ; patru din Pui Andrei, Francisc, loan, Ladislau ; 28 din '. -vadia — Babul, Hora, Bozia, Costea (doi), Danciul (doi), loan'trei;, Itul, Ladu, Ladislau. Laţcu (doi), Lupşa, Nicolae (doij, Radul, Stanciul, Tatumir, Toader, Vlad ; trei din Grădişte fazi Sarmizegetusa) Barta, Martin, Ştefan; cinci din Zeicani —Abraham, loan, loan Zeicu, Martin, Mihail : trei din Breazova — Ladislau, Mihail. Stoic . ; 16 din Peşteana — Andrei (doi), Dionisie (doi), Dionisie Cioc, Dumitru, Ilie, Ladislau, Luca Măreai, Mihail, Iară, Petru Pop, .Roman, Ştefan, Toma, Vlaicul ; doi din Deusuş — Andrei Duca., Ştefan; unul dii Ostrov —Dionisie; unul din Cirneşti —Nicolae; doi din Ciula —

Ladislau, fiul lui Gheorghe Mure, Ştefan; doi din Tuştea Şu

;". . . ' ; 26 din Paroş — Aldomir, Cîndreş, Cristea, Dan (doi), Dicul, Dionisie, Dumitru (doi), loan (doi), Ivaşcu, Ladislau (doi), J,-:;:>-:. (doi), Mihail, Mihail Xcagovoi. Xicolae, Nistor, Oană, Petre, Stan, Ştefan (trei) ; unul din Serei -- Ciudea ; unul din Silvaşul de Jos — Duma1*. Este cel mai mare număr de nobili români de origine cne-zială consemnaţi vreodată, din cîte se cunoaşte, la un loc. In cazul de faţă, ei au avut rolul de martori, puţind îi priviţi deopotrivă -r ca jurători tocmelnici.

A treia adunare cu o asemenea participare deosebii d< ';\\\'\- ■• -să (peste 150 de oameni, calificaţi ca nobiles, din 22 de sate din întreg districtul Haţeg1 a avut loc în jur de 1 august 1519 'li ii în tîrgul Haţeg1". Componenţa ei este următoarea: din Băieşti — Danciul, lacob, Radul, Simion, Ştefan (cinci nobili) ; din Galaţi nouă -Andrei, Iancul Ciob, Ion, Lazlo (doi), Mihail, Mihul, Ştefan, Valentin ; din Măţesti (Zăvoiul) 15 -Hunii, Bancul, Dumitru, lacob. lanul Ion, Ivan, Lazlo, Oprea (trei), Stoica, Ştefan, Vilcul, Vlad ; din Paroş 20 — Ciudea, Dan, Eon (patru), Iouus, Ivan, Evaşcu, Mihai, Mihul,

AXAI, Dl. 2950.Î. Vezi loan A. Pop. Despre loievoii, A. A. Rusii. Adunările romineţti, p. 174. 177—180. AXM, UI. 30551.
Miclăuş, Oană, Petru (doi), Jitian, Stan, Ştefan, Şuşman, Tămaş; di» Rîu Alb 13 — Badea, David, Dicul, Dionisie, Ioan Hăl-meag, Lazlo, Mihail, Nan, Nicolae, Standul, Stoica, Ştefan, Valentin ; din Rîu de Mori, datorită stării documentului, nu se pot reconstitui numele nobililor; din Săcel doi — Ber[. . . ] şi Ladislau, oameni ai regelui; din Sălaşu 14 — Boldea, Cîndea (doi), Dumitru, Ilieş, Ioan Sărăciri, Ion (doi), Lazlo, Pavel, Petru, Stoica, Ştefan, Vladul; din Coroeşti doi — Ştefan, Torna ; din Livadia 40 — Costea, Danciul, fiul lui Ivan, Dau, fiul lui Ivan, Dumitru Radovau, Iacob Turcul, Iaru, fiu! lui Petru, larul Vaiizla, loau (doi), Ion, fiul lui Iuga, Ion, fiul lui Ivan, Ion, fiul lui Moycz, Ion, fiul lui Munte, Ion, fiul lui Stan-ciu, Ivan Hula, Ladislau, Lupea, fiul lui Iuga, Lupşa (doi), Lupşa, fiul lui Dan, Miclăuş, fiul lui Ştefan, Mihail, Munte, fiul lui Ioan, Nicolae, Şteful, Pderman, fiul lui Bozc, Petru, fiul lui Ivan, Petru Lupşa, Petrul, Stoica, fiul lui Vlad, Standul, Standul Grecul, Stoian, Şuşman, Ştefan, fiul lui Bara, Ştefan, fiul lui Iuga, Ştefan, fiul lui Vlad, Toader, Nan, Vîlsan, fiul lui Bozga, Vlad ; din Peşteana şapte — Dionisie, Dionisie Roman, Ladislau Cioc, Petru Filip, Petru Pop, Ştefan Ilieş, Toma Pop ; din Ponor şase — Ioan, Ionul, Ivan, Petrul, Standul, Vilcsan ; din Pui unul — Dionisie ; din Răchitova trei — Andrei, Francisc şi Ştefan Muşină ; din Rîu Bărbat şase — Danciul, Iacob, Ladislau, Radul, Simion, Ştefan; din Silvaşu de Jos trei — Dionisie, Ilieş, Nan Standul; din Silvaşu de Sus patru — Dionisie, Ilieş, Nan, Stanciui ; din Toteşti doi — Ladu, Ştefan ; din L'neiuc unu — Cin-dea; clin Zeicani nouă — Avram, Ilieş Petru, Ioan Zeicanu, Lazlo Zeicanu, Lazo Martin, Mihail, Petru Corman, Roman, Zerc Zeicanu; din Clopotiva cinci — Băcuţ, Ladislau, Nicolae, Ştefan, Ştefan Pagan; din Rîuşor doi — Ion, Ivul20. Nobilii districtului se strînseseră şi în duminica dinaintea Sînzienelor (21 iunie) în 151721, la Haţeg.dar lipsesc datele despre componenţa nominală a adunării.

Tabloul acesta impresionant al alcătuirii adunărilor româneşti ha-ţegane, formate din cnezi şi din nobili de origine cnezială (rar, şi din români de rind), oferă date semnificative despre societatea românească medievală. Observăm întîi că nominalizarea diezilor juraţi (şi a celorlalţi juraţi, cind este cazul) nu epuizează componenţa adunărilor, care au, de obicei, caracter mult mai larg. Este un indiciu, alături de altele, că adunările nu a fost exclusiv foruri de judecată, că împărţirea dreptăţii era doar una din atribuţiile lor. Se remarcă uşor, după numele şi provenienţa juraţilor dintre 1360—1420, că există o continuitate de reprezentare la adunări în cadrul aceloraşi familii de cnezi din Sălaş, Densuş, Ostrov, Peşteana, Silvaş, Clopotiva, Rîu Bărbat, Rîu de Mori, Rîu Alb, Fărcădin etc. Uneori se poate urmări

10 A A. Rusu, Adunările româneşti, p. 177—180.

11 Hurm, II/3, p. 268-269, nr. 207.

5 — Instituţii medievale româneşti
şi filiaţia directă între participanţi, în sensul că cei ce au moştenit cnezatul strămoşesc, moştenesc şi locul părinţilor între juraţi: Bale de Peşteana22, de la 1360, este înlocuit de fiul său Tatul în 141 i; Dusa de Densuş cedează locul fiului său Nicolae etc. Aceasta continuitate se poate urmări şi în adunările româneşti din 1496, 1508 şi 1519, ai căror componenţi, în număr de 88, 225 şi, respectiv, peste 150, sînt nominalizaţi cu toţii. Membrii lor sînt calificaţi drept nobili şi provin din familii vechi cneziale, ale căror cnezate s-au divizat prin moşteniri repetate (conform dreptului românesc, nu se aplica principiul primogeniturii la moştenirile funciare). Documentele care dau numele participanţilor la aceste adunări oferă adevărate registre soeio-demografice ale Ţării Haţegului23. Onomastica românească este copleşitoare în aceste liste, iar numele din calendarul ortodox sau cele folosite cu precădere în lumea răsăriteană vorbesc ele insele şi despre confesiunea acestei mici nobilimi. Aceste documente sînt şi mărturii despre apariţia numelor de familie, fenomen care are ecouri încă în vremea unor porecle (veacul XIV), dar care se cristalizează abia în secolele XV—XVI. Vlad Barbathey, amintit la 1496, poate să fie un Vlad din „locul zis Bărbat", dacă admitem că hcv este o coruptelă de la hely, care înseamnă loc, dar poate să reprezinte şi forme româneşti ea Bărbăteu, Bărbaţii sau Bărbăţel. Alte exemple sînt loan Sără-cin, Andrei Muşina, Minai Cîndea ş.a. De la calitatea de preoţi sau „popi", pe care o aveau unii cnezi şi cnezi nobili, au rezultat nume ca Dan Popa, Petru Pop, Toma Pop; Gheorghe More din Ciula sau loan More din Pîclişa conduc spre o veche familie numită Ficior (adică More), din care a provenit umanistul român Filip More24. Dar mai presus de toate, numele articulate cu articolul hotărît enclitic -l (de forma Vladul, Vlaieul, Itul, Standul etc), cele de tipul Borcea, 1 -nea, Costea, Oaneea, Stroia, Oană, Dănilă, Ion, luon sau diminuti (lonuş, Hieş, Ivăniş, Ionaş), alături de multe altele sînt mărturii incontestabile pentru romanitatea acestei nobilimi din preajma anului 1500. Este o elită socială românească modestă, care prin calitatea de nobil ţine să-şi afirme feudalitatea, ce altădată era cuezială. Act lume de mici nobili a păstrat şi spre 1500 obiceiul cel vechi de a se strîuge lunea, în zi de tîrg, sau, după împrejurări, duminica ori n ar-ţea şi miercurea, la Haţeg (cel mai adesea) — adică inainte sau după ziua de tîrg — spre a rezolva problemele ţării Haţegului, spre a împărţi dreptatea sau spre a stabili calea de urmat în unele situaţii. Observam, cu alt prilej, cit de impermeabilă a fost elita socială românească a Haţegului, cit de eficient au fost stopate pînă spre 1500