Ioan lăCĂTUŞU

la şedinţa Senatului, cu ocazia dezbaterii Moţiunii privind incapacitatea Guvernului de a asigura exercitarea autorităţii Statului pe întreg teritoriul ţării

- rostită de Vasile Sebastian Dâncu – Ministrul Informaţiilor Publice

Domnule preşedinte,

Doamnelor si domnilor senatori,

Stimaţi invitaţi,

Este o deosebită onoare pentru mine ca, în calitate de ministru în Guvernul României, ce are în responsabilitate şi problema relaţiilor interetnice, să vă prezint punctul de vedere al executivului cu privire la ceea ce face obiectul acestei motiuni: ”o presupusă incapacitate a Guvernului de a asigura exercitarea autorităţii Statului pe întreg teritoriul ţării”.

1. Dacă acesta este obiectul moţiunii, atunci avem de-a face cu o falsă problemă pentru că iniţiatorii acestei moţiuni au pornit de la o premisă eronată, bazată pe câteva declaraţii care se refereau la un risc privind pierderea autorităţii şi nu la o stare de fapt. În sensul precizat de autorii moţiunii nu există o pierdere a autorităţii statului român iar ameninţarea la care se referă de fapt este vizibilă doar in interiorul unei încercări de speculaţii logice. Credem că ar fi fost normal ca autorii moţiunii să-şi spună propria opinie asupra situaţiei din judeţele Harghita şi Covasna. Să nu ştie oare distinşii senatori ai PNL ce se întâmplă în ţară? Incercarea de a plasa moţiunea doar în limitele unei aşa-zise contradicţii între declaraţiile unor membri PSD sau prin juxtapunerea unor declaraţii cărora li s-a deturnat semnificaţia contextuală nu-i absolvă pe iniţiatori în a prezenta un punct de vedere propriu, ceea ce ar însemna o poziţie politică.

O primă concluzie ar putea fi că avem de-a face cu o atitudine de neangajare şi cu o încercare de retorică politică pentru a câştiga la bursa popularităţii. Iată deci erori majore care fac din obiectul acestei moţiuni o pseudo-problemă ce nu are nici o legătură cu priorităţile actuale ale României şi care demonstrează că în jocul politic, unii colegi din Opoziţie, în lipsa unor alternative credibile la politica actuală a Guvernului, sunt gata să speculeze orice, numai şi numai pentru vizibilitate în spaţiul public.

2. Nu se poate vorbi de o pierdere a autorităţii statului nici “pe întreg teritoriul ţării” (cum apare în titlu), nici în judeţele Harghita şi Covasna – cum exclusiv apare în argumentare.

Şi dacă tot discutăm despre autoritatea statului, trebuie să spunem, de la bun început, că autoritatea presupune o relaţie în care cei care sunt guvernaţi recunosc dreptul guvernanţilor de a lua decizii şi de a gestiona treburile obşteşti. Autoritatea este legată de legitimitate iar în decembrie 1989 nu am asistat la pierderea autorităţii instituţiilor statului, pentru că ele erau demult ilegitime în faţa cetăţenilor, ci la o pierdere a puterii acestora de a se impune şi de a constrânge, fără a avea nici o legătură cu acceptarea acestei puteri.

După 1989, alegerile sunt cele care au legitimat noile instituţii ale statului şi, pas cu pas, a fost consolidată încrederea cetăţeanului în principiile şi regulile democraţiei iar autoritatea instituţiilor statului a fost reclădită pe principii democratice. După 12 ani de la acele momente, România este considerată a fi o ţară democratică şi a acuza acum Guvernul de “pierderea totală a autorităţii statului pe întreg teritoriul ţării” nu poate semnifica altceva decât fie stăpânire sumară a unor concepte politice fundamentale, fie o negare iraţională a progreselor pe care România le-a făcut pentru a asigura o funcţionare democratică a instituţiilor statului, prin efortul tuturor partidelor politice. Cea mai importantă contribuţie a tuturor politicienilor de la toate nivelele, din toate partidele, este construcţia instituţiilor democratice.

Negăm aceasta realizare deosebită a poporului român tocmai acum când Europa recunoaşte că instituţiile fundamentale ale statului asigură democraţia şi viaţa socială liberă? Noi toţi, putere şi opoziţie, împreună am creat în cei 12 ani de democraţie autoritatea instituţiilor statului, domnia regulilor şi legislaţia aferentă. Nu e cel puţin bizar să veniţi acum şi să negaţi într-un fel chiar şi propria contribuţie la construcţia democratică a României ?

3. Ţara noastră respectă normele internaţionale în ceea ce priveşte protecţia drepturilor pentru cetăţenii care aparţin minorităţilor naţionale. Actualul Guvern a considerat că este necesar să aibă un capitol separat în Programul de Guvernare dedicat relaţiilor inter-etnice. În opinia noastră, semnarea şi ratificarea documentelor europene în problema minorităţilor, utilizarea limbii materne în administraţie şi adoptarea Legii administraţiei publice locale, înfiinţarea Consiliului Naţional al Minorităţilor Naţionale, adoptarea Ordonanţei Guvernului privind prevenirea şi combaterea discriminării, adoptarea Hotărârii de Guvern privind crearea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, precum şi posibilitatea utilizării limbii materne pe toate treptele de învăţământ sunt câteva dintre acţiunile pe care România le-a întreprins pentru instituţionalizarea dialogului inter-etnic şi rezolvarea pe cale paşnică a problemelor dintre majoritari şi minoritari.

Am făcut progrese semnificative iar ţara noastră este considerată un model de gestionare a relaţiilor interetnice. Apreciem că actualul cadru legislativ românesc asigură respectarea drepturilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, pornind de la administraţia locală şi mergând până la educaţie, organizare civică şi politică.

4. Din acest motiv nu vom accepta existenţa vreunei tendinţe de enclavizare. Nu este corect ca în timp ce majoritatea militează pentru dialog inter-etnic şi toleranţă, în timp ce Guvernul României, clasa politică şi chiar reprezentanţii etniei maghiare caută să instituţionalizeze dialogul şi toleranţa, să asistăm la un refuz al dialogului şi la o încurajare a izolării.

Nu vom fi de acord, de pildă, cu propunerea de modificare a Constituţiei în spiritul autodeterminării comunităţii maghiare din România, promovată de către Iniţiativa Maghiară Ardeleană, fără a se preciza foarte clar ce înţelege grupul respectiv prin autodeterminare. Nu vom fi de acord, de asemenea, cu acuzaţiile nejustificate ale aceluiaşi grup, care apreciază că prin prezenţa cetăţenilor de naţionalitate română în Harghita şi Covasna, Guvernul României intenţionează modificarea structurii etnice din această zonă. Credem, în schimb, că orice cetăţean indiferent de etnie are dreptul la libera circulaţie şi vom descuraja din start orice tendinţă de a limita acest drept. Nu vom accepta nici un compromis care are ca obiect caracterul de stat naţional şi unitar al statului român.

Vreau să spun foarte clar că nu vom accepta ca în timp ce Guvernul României încurajează toleranţa inter-etnică şi aplică transparent normele asumate în vederea protejării minorităţilor naţionale, reprezentanţi ai autorităţilor locale să neglijeze respectarea aceloraşi drepturi şi pentru românii care sunt minoritari pe teritoriul României.

5. Discursul organizaţiei PSD Cluj reprezintă un manifest politic şi a fost asumat de către domnul Ioan Rus nu ca ministru de interne, ci în calitate de preşedinte al organizaţiei PSD Cluj. Este foarte important să se înţeleagă acest lucru pentru că afirmaţiile cuprinse în acel manifest nu se referă la o stare de fapt, ci la un pericol potenţial şi nu se referă la toate formele de autoritate, ci la dimesiunea simbolică a autorităţii.

Există două dimensiuni ale autorităţii statului: dimensiunea legislativă, a respectării legilor României în acestă zonă, şi o dimensiune simbolică, a modului în care este respectat statul român (prin însemnele şi prerogativele sale), modul în care este interiorizată cetăţenia română de către etnia maghiară.

Legislaţia este repectată în România pe tot teritoriul ei, inclusiv în Harghita şi Covasna. Sugerăm în acest context celor care deţin dovezi de încălcare a legalităţii să le pună la dispoziţia parchetului.

In ceea ce priveşte dimensiunea simbolică a autorităţii statului român, există, sigur, unele probleme, dar cele mai multe sunt urme ale relaţiei dintre populaţia maghiară şi statul totalitar. Este un domeniu în care se fac progrese dar aici este vorba de procese mentalitare cu o inerţie destul de mare. Cea mai mare parte a celor care vorbesc de deficienţe ale autorităţii statului român, se referă, de fapt, la această dimensiune simbolică.

Ceea ce a vrut să semnaleze manifestul de la Cluj se referă la statutul fragil al autorităţii simbolice a statului român, a modului în care este perceput raportul dintre cetăţenie şi identitate etnică în zonele în care românii nu sunt majoritari. Şi o să vă dau acum un citat dintr-un articol apărut acum două săptămâni al unui jurnalist de limbă maghiară pentru a înţelege exact, numai şi numai în aceste limite, îngrijorarea noastră:

“Nu prea urmăresc posturi de televiziune româneşti. (…) Nu citesc nici presa românească. (…) în mine nu clocoteşte nici un fel de loialitate faţă de patria mea forţată. Plătesc impozite, respect legile ei, trăiesc în cadrul ei: dar nu o iubesc. Pentru mine, acest stat este ca o durere de cap sau, mai bine spus, ca o cocoaşă în spate: sunt nevoit să o port, să trăiesc cu ea, dar tare mi-ar place să scap de ea odată. Şi, dacă tot nu mă pot debarasa, măcar să uit de ea. (…)” . Nici numele autorului şi nici cel al cotidianului nu sunt importante, ci faptul că unii cetăţeni români de etnie maghiară resimt autoritatea simbolică a statului român în acest mod.

Este o mostră a modului în care cetăţenia este asumată de unii minoritari. Din asemenea opinii aflăm însă un lucru important: unii cetăţeni nu se simt mândri, nu sunt bucuroşi că trăiesc în România. Cauza poate să fie complexă: pot fi traume ale regimului trecut, poate fi o dramă personală la mijloc, poate este influenţa unui stat vecin, poate este ecoul unor identităţi locale puternice.

Dar, putem cere cuiva să iubească dacă acest lucru nu-i vine din interior? Când un cetăţean îşi plăteşte impozitele corect şi respectă legile, putem să-l forţăm să iubească ţara? Pentru noi, ţara în care trăim nu este un vagon de dormit, dar dacă pentru unii România are această semnificaţie, atunci drama este a lor.

A nu putea să iubeşti patria care te are ca fiu este o dramă personală, individul respectiv nu este un om fericit. De aceea noi ceilalţi, care iubim România firesc, aşa cum respirăm, trebuie să facem ceva pentru el, să încercăm a-l ajuta să-şi refacă legătură care s-a rupt, să-l ajutăm să nu se mai simtă străin în ţara noastră.

Această atitudine ne întristează, pe unii îi înfurie, pe alţii îi face să se gândească repede la represalii. Ioan Rus, Organizaţia PSD Cluj asta a încercat să semnaleze: trebuie să găsim noi pârghii de comunicare între stat şi comunităţile respective din Harghita şi Covasna. România trebuie să fie o mamă bună pentru toţi cetăţenii ei, indiferent dacă unii insistă să-i fie fii vitregi.

Nu mai merită să facem sofisme politice şi retorică pe marginea acestor situaţii complexe. Mentalităţile nu se schimbă uşor, câştigarea încrederii sociale este un proces lung şi tot ceea ce facem noi ca politică faţă de minorităţi şi faţă de zona Harghita-Covasna, merge în ideea aceasta.

Ştiaţi că în perioada 1996-2000 treceau câţiva ani până să treacă un ministru în acestă zonă? Am fost personal în zonă de multe ori, alături de colegi din Guvern şi alături de Preşedintele României. Am constatat că însemnele naţionale sunt respectate, legile ţării de asemenea, şi nici una din cererile zonei nu au fost diferite de altele, decât la Constanţa, Prahova sau Botoşani. Oamenii se confruntă pe plan local cu aceleaşi probleme, se luptă pentru resurse şi pentru producerea unor zone de eficienţă socială. Nici un judeţ, nici o administraţie locală nu are alte scopuri sau priorităţi. Guvernul actual este primul guvern postdecembrist care a instituit practica prezenţei săptămânale în cele două judeţe a membrilor cabinetului şi a altor demnitari. In perioada 1996 – 2000, guvernele care s-au perindat au dat senzatia că nu pot institui complet legalitatea în această zonă. Ne aducem aminte cu tristeţe că secretarul general al Guvernului din acea perioadă, Remus Opriş, a dormit în maşină la Odorheiul Secuiesc. De fapt, cei care astăzi se prefac îngrijoraţi nu au fost interesaţi deloc în perioada în care au fost la guvernare nici de soarta românilor, nici de cea a maghiarilor din Harghita şi Covasna. Câţi miniştri au vizitat, între 1996-2000, cele două judeţe dacă îi exceptăm pe cei de la UDMR?

6. Această dimensiune simbolică a autorităţii statului este un motiv de îngrijorare pentru că vrem ca România să fie o ţară a tuturor celor care s-au născut şi trăiesc aici de secole şi pentru că ceea ce istoria ne-a dat nu poate fi pur şi simplu ignorat. În Harghita şi Covasna etnicii maghiari sunt majoritari iar românii sunt minoritari. Aceasta este situaţia, nu am creat-o noi şi nu înţeleg de ce se impută actualului Guvern ceea ce nu îi poate fi imputat, pentru că se ştie foarte bine că sensibilităţile din Harghita şi Covasna ţin mai degrabă de istorie decât de o guvernare sau alta.

Există unele semnale care să susţină o fragilitate a autorităţii simbolice a statului român. Noi nu suntem de acord cu iniţiativa grupului intelectualilor de la Cluj privind transformarea statului naţional unitar într-un stat regional, dar apreciem că această iniţiativă exprimă un anumit punct de vedere pe care îl respingem, dar nu trebuie să-l ignorăm. Despre acest gen de acţiuni încerca preşedintele organizaţiei PSD Cluj să avertizeze opinia publică cu ceva timp în urmă. Nu putem interzice o dezbatere publică pe această temă, dar avertizăm că orice acţiune neconstituţională va fi foarte ferm sancţionată.

Atunci când însemnele naţionale sau alte simboluri comune nu sunt respectate sau sunt profanate, aceste fapte contravin legilor şi reacţia instituţiilor abilitate va fi fermă iar pedepsirea celor vinovaţi un act de justiţie necesar. Vă anunţ că Parchetul s-a sesizat deja în privinţa intonării ostentative a imnului Ungariei la sedinţa ultimului Consiliu al Reprezentanţilor din UDMR.

Un alt argument în sprijinul celor amintite este şi îndemnul unor extremişti unguri cu ocazia zilei naţionale a României de a purta banderole pentru a protesta faţă de manifestările organizate de autorităţi. Câţi dintre cei chemaţi i-au ascultat îndemnul ? Cel care promovat aceasta idee a fost sancţionat politic, gestul altora este cercetat în aceste zile şi dacă se va constata o încălcare a legii, vinovaţii vor trebui să plătească.

Nu este normal, aşa cum s-a întâmplat în zilele trecute, ca unii primari sau lideri politici de etnie maghiară să refuze prezenţa simbolurilor statului român în zonele în care maghairii sunt majoritari.

Astfel de manifestări izolate au existat şi vor exista poate încă multă vreme în Harghita şi Covasna, dar nu putem şi nu avem dreptul să generalizăm unele concluzii pornind de la cazuri particulare şi extrapolând la nivelul întregii etnii maghiare sau a UDMR-ului, la fel cum nu acceptăm ca noi, românii, să fim catalogaţi drept extremişti sau xenofobi, pornind de la declaraţiile nefericite ale unor politicieni care şi-au arogat dreptul exclusiv de proprietate asupra discursului naţional.

7. Referitor la Raportul prezentat de Comisia SRI, considerăm că nu Guvernul este abilitat să dea un verdict asupra veridictăţii celor afirmate. Comisia SRI este compusă şi din membri ai partidelor care au semnat moţiunea de faţă, ceea ce înseamnă că, implicit, responsabilitatea pentru raportul Comisiei SRI vă aparţine şi dumneavoastră domnilor, membri ai coaliţiei PRM-PD-PNL. Căci despre ce altceva poate fi vorba decât despre o coaliţie atunci când acest amalgam politic contradictoriu şi structural recesiv dintre PRM-PNL-PD funcţionează pentru a se solidariza împotriva guvernului?

Apreciez că modul în care semnatarii moţiunii au speculat prezentarea Raportului de către Comisia SRI este neelegant şi greşit interpretat. Raportul SRI, la fel ca şi manifestul PSD Cluj, nu susţine că statul român a pierdut autoritatea în Harghita şi Covasna, ci vorbeşte despre existenţa unui risc care ar putea duce la o astfel de stare de fapt.

8. Noi am sesizat o problemă pe care vrem să o gestionăm şi să o rezolvăm prin toleranţă şi dialog interetnic, în limitele respectării Constituţiei statului român şi a normelor internaţionale.

Faptul că s-a declanşat o dezbatere publică pe tema Harghita-Covasna este chiar benefic, dar ceea ce propunem Parlamentului şi colegilor din Opoziţie este să avem o abordare raţională a acestei situaţii şi nu una emoţională, care ar putea aduce pentru unii beneficii electorale, dar care ar afecta major întreaga societate românească.

Orice abatere de la o linie moderată în abordarea problemei interetnice ar însemna o subminare a obiectivelor fundamentale ale politicii actuale a României. De aceea, insistăm să se abordeze această problemă de pe o poziţie care îşi asumă principiile toleranţei şi dialogului, fără nici un exces naţionalist.

Ceea ce mă surprinde în unele abordări politice ale acestei probleme (mai nou discursul liberal promovând aceasta) este nostalgia după existenţa unui stat omnipotent, supercentralizat, care să aibă un control absolut asupra cetăţenilor şi a comunităţilor. Dacă aşa se pune problema, vă spun că nu suntem de acord cu o astfel de perspectivă. Guvernul consideră că într-o societate democratică, descentralizarea administrativă şi fiscală şi încurajarea modelelor de dezvoltare comunitară sunt opţiuni care sunt în beneficul cetăţeanului. Încurajăm descentralizarea, dar în acelaşi timp afirm că statul român trebuie să îşi păstreze autoritatea asupra oricăror instanţe regionale. Teama unora că prin descentralizare statul îşi pierde autoritatea este poate de înţeles, dar nu se justifică. Avem convingerea că pe măsură ce vom putea delega din ce în ce mai mult din funcţiile statului către administraţia locală, vom reuşi să aducem şi democraţia mult mai aproape de cetăţean.

Nu vreau însă să se înţeleagă că încurajarea principiului autonomiei şi descentralizării ne dă dreptul să acceptăm vreo tendinţă de autonomie etnică sau de segregare. Statul român trebuie să îşi păstreze capacitatea de aplicare a suveranităţii conform Constituţiei, pe întreg teritoriul naţional. De aceea vreau să fie foarte clar, nu vom accepta situaţii de refuz al executării unor hotărâri judecătoreşti, de nesupunere civică, de segregare economică sau discriminare a cetăţenilor pe bază de criterii etnice. De altfel, reprezentanţii Guvernului în teritoriu au luat deja o serie de măsuri, dispunând atacarea în justiţie a acelor actelor normative ce sunt elaborate de către administraţiile locale şi care nu respectă legislaţia în vigoare sau ar putea aduce atingere ordinii constituţionale, creând discriminare între cetăţenii români. Astfel, Prefectura Harghita a contestat peste 307 Hotărâri şi Dispoziţii dintre care 8 au ajuns în justiţie, iar Prefectura Covasna a contestat 112 Hotărâri şi Dispoziţii din care 32 au ajuns în justiţie.

Problema interetnică este o problemă mult prea sensibilă şi nu avem dreptul ca, în numele unor interese politice meschine, să o utilizăm pentru a câştiga capital politic. Când lansezi public anumite afirmaţii despre un aspect atât de sensibil în politică, cum este cel al relaţiilor interetnice, chiar dacă lucrurile nu sunt reale, ele pot deveni reale tocmai prin consecinţele definirii sau etichetării lor publice dintr-o anumită perspectivă sau alta.

Cred că este cazul să nu mai exacerbăm evenimente care, de altfel, ar fi trecut neobservate dacă nu ar fi fost supralicitate şi deformate prin reacţiile care au apărut ulterior din partea unor oameni politici care sperau să obţină un capital politic.

Iată de ce, Guvernul României consideră inutilă şi inoportună moţiunea de faţă, pe o problemă care putea să facă obiectul unor dezbateri la nivelul grupurilor parlamentare din Senat, cu invitarea conducerii SRI, care -potrivit regimului juridic- funcţionează sub controlul Parlamentului, precum şi a membrilor Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI. Această modalitate de lucru ar fi dat posibilitatea de exprimare a tuturor punctelor de vedere ale formaţiunilor politice reprezentate în Senat.

Vă rog, doamnelor şi domnilor senatori, să vă exprimaţi votul negativ de respingere a moţiunii simple promovată de cei 56 de senatori semnatari aparţinând grupurilor parlamentare ale PNL, PRM şi PD.

NOTA: Moţiunea a fost respinsă prin votul senatorilor PSD şi UDMR
Sursa: „Info Eurocarpatica” nr. 2/2001
Anexa nr. 7