Ioan lăCĂTUŞU

Rezumat

(de introdus varianta în limba engleză)
Tendinţe de enclavizare

a unui spaţiu românesc

- Covasna- Harghita-

Specialiştii în geopolitică au pus în evidenţă faptul că, „odată cu fenomenul globalizării, se manifestă şi fenomenul complementar şi contradictoriu al „proliferării etnopolitice”, adică resuscitarea „politicilor etnice”, care împing spre „segregări”, enclave, etnocratism, legiferări etnopolitice precum „legea statutului maghiarilor”. Sociologul Ilie Bădescu, se întreabă, împreună cu A.D. Smith, de ce sunt reiterate cu atâta forţă procese precum „fragmentarea etnică” şi „redeşteptarea naţionalismului separatist”. Ce semnificaţii au ele în pragul acestui timp şi din ce cauză, s-au reaprins flăcările naţionalismului acum când au trecut 60 de ani de la „izbucnirea lor în Gotterdammerung-ul” celui de-al treilea Reich”? La aceste întrebări comune, respectiv la una şi aceeaşi „provocare”, răspunsurile celor doi savanţi, sunt parţial comune, dar cuprind şi direcţii diferite de interpretare. În timp ce A.D.Smith rezumă „marea deconstrucţie globalistă” prin cele trei sub-procese :”redeşteptarea etnicistă”, „criza statului naţional” şi curentul „super sau supra naţional”, Ilie Bădescu şi coloboratorii săi, în volumul „Geopolitică, Integrare, Globalizare”, analizează întregul complex de factori favorizanţi, dintre care amintim: proliferarea mişcărilor federaliste şi a celor regionaliste-rezumate în sloganuri precum “Europa regiunilor”, sau “Europa etniilor”; compromisuri în aplicarea principiului naţional al egalităţii socio-politice a tuturor cetăţenilor în faţa unei legi, şi înlocuirea acestuia cu principiul etnocratic al distincţiei etnopolitice a unui grup etnic în faţa legii; atenţia acordată “minorităţilor” şi nu “majorităţilor”; dezbaterile referitoare la naţiune şi naţionalism ( “naţiunea civică” şi “naţiunea etnică”, la naţionalismul “bun”, de tip occidental şi la naţionalismul “rău” de tip estic); reactivarea panideilor, cu prioritate a Mitteleuropei.

În acest context, o “fantomă” bântuie viaţa publică românească, la începutul secolului XXI şi a mileniului III, autonomia aşa zisului Ţinut Secuiesc.

Într-o perioadă când eforturile majorităţii românilor sunt canalizate spre realizarea parametrilor stabiliţi pentru intrarea, respectiv integrarea în Uniunea Europeană, opinia publică a luat cunoştinţă de noua iniţiativă a aripii radicale a maghiarilor din România - constituită în Uniunea Civică Maghiară şi Consiliul Naţional Secuiesc - de elaborare şi supunere spre dezbaterea şi aprobarea Parlamentului României a Statutului Autonomiei Ţinutului Secuiesc.

Deoarece mulţi dintre participanţii la dezbaterile publice ce au şi vor avea loc pe tema autonomiei Ţinutului Secuiesc, inclusiv dintre cei chemaţi să se pronunţe asupra acestui proiect, nu au informaţiile necesare despre un subiect delicat şi, totodată, foarte important, prin implicaţiile sale pe termen lung, pentru destinul locuitorilor din arealul vizat, dar şi pentru cel al tuturor românilor, încercăm să suplinim această lipsă, fie şi parţial, prin apariţia volumului de faţă.

Lucrarea „Tendinţe de enclavizare a unui spaţiu românesc- Covasna-Harghita” este formată din câteva studii referitoare la aspecte specifice ale relaţiilor intercomunitare în Covasna şi Harghita, din perspectiva societăţii civile româneşti, discursul şi comportamentul public faţă de alteritate a liderilor “minorităţii majoritare” din Covasna şi Harghita, influenţa mass-media asupra integrării, dominării sau segregării culturale, comunicarea, reconcilierea şi buna convieţuire în viziunea societăţii civile româneşti din zonă, comunităţile româneşti numeric inferioare din Covasna şi Harghita - provocări, oportunităţi şi perspective de supravieţuire ale acestora, cât şi la proiectul statutului autonomiei Ţinutului Secuiesc. În final, sunt redate multe anexe cuprinzând documente privind realitatea socio-etnică şi demografică din Covasna şi Harghita, şi recenzia volumului “UDMR şi societatea contemporană românească” de Petre Ţurlea, apărut la Editura România Pur şi Simplu, Bucureşti, 2003. Deoarece, pe parcursul finalizării lucrării, a avut loc şi dezbaterea în Camera Deputaţilor asupra proiectului Statutului autonomiei Ţinutului Secuiesc, sunt redate în anexa, conţinutul acestor dezbateri şi rezultatul votului pe marginea documentului respectiv.

Principalele concluzii formulate în studiile amintite, sunt rezultatul cercetărilor întreprinse pentru finalizarea lucrării de doctorat cu tema “Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita”, susţinută la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, în decembrie 2002, sub coordonarea ştiinţifică a prof. univ. dr. Traian Rotariu, lucrare care urmează să fie editată în perioada următoare.

S-a pornit de la convingerea că numai o bună cunoaştere a problematicii specifice din judeţele Covasna şi Harghita, în devenirea sa istorică şi în întreaga sa complexitate, va permite eliminarea unor clişee şi prejudecăţi care mai circulă în literatura de specialitate şi în mass-media şi va putea constitui baza unor decizii chibzuite, adoptate în binele tuturor locuitorilor zonei şi ai României.

Cartea îşi propune să prezinte diferenţa dintre autonomia pe criterii etnice de jure, pe care doresc să o înfăptuiască liderii populaţiei maghiare din România, şi autonomia realizată deja în judeţele Covasna şi Harghita, în cele mai importante componente ale sale (administrativ, cultural, economic ş.a.).

Se va putea astfel forma o imagine cât mai apropiată de realitate, despre condiţia şi starea efectivă a comunităţilor româneşti şi maghiare, din singurele judeţe ale României, unde românii sunt numeric minoritari şi maghiarii numeric majoritari, observându-se care din cetăţenii acestor comunităţi sunt în prezent lipsiţi de anumite drepturi, şi care dintre ei au nevoie de discriminare pozitivă, pentru a-şi păstra şi afirma identitatea.

Lucrarea nu pune în discuţie drepturile câştigate de populaţia maghiară din România, după decembrie 1989, ci îşi propune să reliefeze, din nou, efectele perverse ce decurg din raportul inversat existent în judeţele Covasna şi Harghita, între majoritate şi minoritate, şi care, în final, conduce, la faptul nefiresc al asimilării majoritarilor ţării de către minoritari, într-o zonă din inima României.

Înţelegând dorinţa firească a maghiarilor din Transilvania, în general, şi al celor din arcul intracarpatic, în special, de a-şi păstra şi afirma identitatea, cât şi îngrijorările acestora faţă de provocările viitorului (în principal, faţă de scăderea populaţiei de etnie maghiară), vom arăta