Ioan lăCĂTUŞU

7. Asigurarea funcţionării instituţiilor culturale româneşti, a căror existenţă este ameninţată odată cu accelerarea procesului de descentralizare.

O problemă majoră pentru cultura românească din cele două judeţe o reprezintă supravieţuirea instituţiilor profesioniste de cultură, în perspectiva descentralizării. Este vorba, în principal, de unele instituţii precum: Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Centrul de Cultură Arcuş, Ansamblurile folclorice profesioniste “Ciobănaşul” din Întorsura Buzăului (aflat pe cale de desfiinţare, din lipsa resurselor financiare) şi “Rapsozii Călimanilor” din Topliţa.

Să ne oprim asupra înfiinţării, existenţei şi a perspectivelor Muzeului Carpaţilor Răsăriteni.

În judeţele Covasna şi Harghita, la scurt timp după revoluţie s-au produs schimbări importante în ceea ce priveşte politica muzeală: muzeele judeţene şi orăşeneşti din această zonă, conformându-se politicii culturale etnocentriste a UDMR, de fapt, s-au transformat în instituţii de propagandă a culturii maghiare, eludându-se istoria şi cultura românească, precum şi caracterul multicultural al acestui areal. În aceste condiţii, societatea civilă românească, Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, împreună cu reprezentanţii de marcă ai culturii şi ştiinţei româneşti din principalele centre culturale ale ţării, au făcut nenumărate demersuri pentru înfiinţarea Muzeului Carpaţilor Răsăriteni, instituţie menită să pună în valoare, în mod obiectiv, istoria, cultura şi civilizaţia din sud-estul Transilvaniei, precum şi legăturile dintre această zonă cu spaţiile aflate de ambele părţi ale Carpaţilor Răsăriteni (Fondul Asociaţii civice, CEDMNC, 2002).

Urmare a acestor demersuri, la data de 27 noiembrie anul 1996, Guvernul României a emis H.G. nr. 1635 privind înfiinţarea Muzeului Carpaţilor Răsăriteni, stipulând că acesta se înfiinţează la data 01 ianuarie 1997. Guvernul instalat după alegerile din 1996, timp de doi ani a făcut abstracţie de existenţa acestei H.G. şi doar sub presiunea partidelor aflate atunci în opoziţie, în ianuarie 1999, a înfiinţat Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, instituţie aflată în subordinea Ministerului Culturii.

Acest muzeu a reuşit deja să se impună ca o instituţie dinamică şi eficientă. În curs de desfăşurare sunt o serie de proiecte ce vizează preistoria, civilizaţia dacică şi romană, istoria, cultura şi civilizaţia românească şi interferenţele româno-maghiare în sud-estul Transilvaniei. Printre efectele pozitive ale acestor demersuri menţionăm atragerea în zonă a specialiştilor din ţară şi străinătate, numeroase expoziţii şi publicaţii ştiinţifice.

Conducerea instituţiei este îngrijorată pentru soarta Muzeului Carpaţilor Răsăriteni, în perspectva descentralizării şi subordonării directe la Consiliului Judeţean Covasna. Este ştiut faptul că, reprezentanţii administraţiei locale, aflate în principal sub conducerea UDMR, nu agreează existenţa acestui muzeu, nefiind exclusă posibilitatea ca, după ce muzeul va trece în subordinea Consiliului Judeţean Covasna, el să-şi piardă independenţa necesară promovării politicii culturale naţionale (Fondul Asociaţii civice, CEDMNC, 2002).

În aceste condiţii, sunt necesare demersuri, pentru ca procesul de descentralizare să nu pericliteze destinul acestei instituţii fundamentale pentru prezervarea şi promovarea culturii româneşti în această zonă, iar muzeul să-şi poată urma calea firească şi să nu depindă de opţiunile politice locale. În acest sens, ar fi extrem de util ca în Legea Muzeelor, al cărei proiect se află în curs de finalizare, să existe prevederi care să permită menţinerea Muzeului Carpaţilor Răsăriteni în subordinea directă a Ministerului Culturii şi Cultelor. Numai în aceste condiţii, muzeul va putea să promoveze în continuare politica culturală naţională, în interesul României şi a tuturor locuitorilor din judeţele Harghita şi Covasna.

Reprezentanţii societăţii civile româneşti au mai cerut sprijinul autorităţilor publice centrale şi locale pentru soluţionarea următoarelor probleme din domeniul culturii: implementarea Proiectului de Reabilitare Ecologică şi Dezvoltare Turistico-Muzeală în zona Covasna-Comandău care include: organizarea Muzeului Etnografic în aer liber, a Planului înclinat şi a cetăţii dacice de la Valea Zânelor; alocarea de fonduri pentru construirea de locuinţe sociale în vederea mutării chiriaşilor din clădirea Primei Şcoli Româneşti din Sf. Gheorghe, declarată monument istoric şi unde urmează a se înfiinţa un punct muzeal; înfiinţarea funcţiei de director adjunct la Bibliotecile Judeţeane Covasna şi Harghita, pentru asigurarea gestionării liniei de carte în limba română; susţinerea financiară prin programele coordonate de către Ministerul Culturii şi Cultelor a Ansamblurilor Folclorice “Ciobănaşul” din Întorsura Buzăului şi “Rapsozii Călimanilor” din Topliţa; reglementarea prin lege a obligativităţii inscripţionării în limba română a plăcilor comemorative şi a celor de pe monumentele de for public, precum şi a tăbliţelor cuprinzând denumirea unor instituţii ecleziastice, asociaţii nonguvernamentale aparţinând minorităţilor naţionale; interzicerea prin lege a monumentelor cu mesaj revizionist şi antiromânesc, fie el explicit sau simbolic.
8. Formularea unor răspunsuri pragmatice şi ferme la unele proiecte privind: regionalizarea “nostalgică”, de reînviere a unor regiuni care erau organizate ca nişte “enclave etnice”; autonomia Ţinutului Secuiesc, intitulată “autoguvernare” şi concepută ca un “substitut de statalitate”, cu puternice trăsături etnocentriste.

Dezbaterile publice despre regionalizarea României au crescut în amploare şi intensitate, după intervenţia pe această temă a premierului Adrian Năstase, de la Sinaia, din primăvara anului 2003, şi au culminat cu cererea formulată de premierul Adrian Năstase, în 27 aprilie 2003, către procurorul general Joiţa Tănase de a verifica constituirea Consiliului Naţional al Maghiarilor, al cărui scop declarat este obţinerea autonomiei teritoriale şi culturale a acestei minorităţi.

O conferinţă a reprezentanţilor UDMR din administraţiile publice locale ale judeţelor Mureş, Harghita şi Covasna, care a avut loc la Sf. Gheorghe, la 4 aprilie 2003, a propus formarea regiunii de dezvoltare Ţinutul Secuiesc. Sunt cunoscute demersurile întreprinse în acest sens, de-a lungul ultimilor ani, de lideri maghiari « radicali » şi « moderaţi », de la proiectul de autonomie a Ţinutului Secuiesc, elaborat de senatorul Csapo Jozsef, la hotărârile Forumului de la Cernat şi până la Forumul de la Odorhei, din 26 aprilie 2003. Pe parcursul acestor ani, adevăratele obiective ale acestor demersuri au fost doar parţial explicite, de multe ori invocându-se greşeli de traduceri din limba maghiară în limba română. Acum lucrurile sunt spuse mai tranşant, aşa cum a făcut-o recent deputatul Raduly Robert: « părerea mea este fără echivoc: vrem autonomia Ţinutului Secuiesc, aşa cum este cea din Tirolul de Sud sau chiar cum este cea mai apropiată şi mai palpabilă: cea din Kosovo ». Ulterior, deputatul Raduly neagă că ar fi făcut o asemenea declaraţie:  « Eu m-am referit doar la delimitarea radicali-moderaţi şi am spus că, în Kosovo, moderaţii lui Ibrahim Rugova au realizat autonomia provinciei ». (Adevărul, nr.3992/29.04.2003).

Ceea ce este surprinzător este faptul că toate aceste « proiecte » au fost elaborate de unii lideri maghiari, fără consultarea reprezentanţilor populaţiei româneşti din zonă. Conducerile asociaţiilor culturale şi civice din aceste judeţe au apreciat că asemenea « iniţiative sunt acte nepermise de aroganţă şi sfidare la adresa locuitorilor care nu aparţin etniei maghiare din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş şi un atac la adresa unităţii naţionale. Datele ultimului recensământ pun în evidenţă faptul că structura etnică a acestei zone este cu mult diferită de imaginea care s-a creat în timp de bloc monoetnic maghiar. Astfel, în judeţele amintite românii reprezintă 36% din totalul populaţiei, 5% rromii, germanii şi alte naţionalităţi şi doar 59% maghiari. S-a solicitat în mod hotărât factorilor de putere la nivel central şi local ca orice decizie care priveşte soarta comunităţii românilor din cele trei judeţe să fie adoptată numai prin consultarea reprezentanţilor acestora (Fondul Asociaţii civice, CEDMNC, 2002).

Temerile reprezentanţilor populaţiei româneşti din estul Transilvaniei, faţă de perspectiva organizării unei regiuni constituită pe criterii etnice au la bază comportamentul autorităţilor publice locale controlate de UDMR, faţă de români, în actualele condiţii şi anume: solicitarea cunoaşterii limbii maghiare la ocuparea unor funcţii publice, altele decât cele prevăzute de lege; ignorarea intereselor populaţiei româneşti, în localităţile în care aceasta este numeric inferioară; sfidarea simbolică a statului de drept (a se vedea gestul primarului municipiului Sf. Gheorghe, Albert Almos, de a îndepărta drapelul României de pe clădirea primăriei) (Fondul Asociaţii civice, CEDMNC, 2002).

În perspectiva dezbaterilor care vor avea loc pe tema constituirii unor viitoare regiuni sau judeţe, prezentăm câteva informaţii statistice referitoare la structura etnică a populaţiei judeţelor Alba, Sibiu, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Bistriţa-Năsăud (date preliminare la recensământul din 2002), grupate în cinci variante: