Ioan PÂnzaru

Danemarca

Prin Legea Universităţilor, instituţiile de învăţămînt superior daneze sunt obligate să dezvolte permanent calitatea predării, învăţării şi cercetării. Evaluarea şi planificarea ameliorării sunt înscrise în contractul de performanţă al universităţilor. Agenţia de evaluare folosită pentru a se obţine un raport extern poate fi daneză (EVA) sau străină.

Universităţile sunt finanţate după un sistem numit „al taximetrului”⁵⁷, care prevede 3 seturi de criterii: pentru învăţămînt, pentru costuri asociate şi pentru practică. Astfel, dreptul şi economia nu primesc fonduri pentru practică, spre deosebire de medicină. Costurile asociate sunt şi ele foarte mari pentru domeniul medical, inginerie şi agricultură, pe cînd în ştiinţele sociale şi umane sunt mai scăzute. Din 1994, universităţile sunt finanţate pentru 4 ani, pe număr de studenţi, dar cifrele sunt ajustate în fiecare an, astfel încît se plăteşte practic universităţii pentru fiecare student care trece un examen. De aici comparaţia cu aparatul de taxat, care marchează kilometrii parcurşi şi îi transformă în bani. Un asemenea sistem implică riscul de scădere a standardelor, cu atît mai mult cu cîtr nu există limite ferme, iar Ministerul Educaţiei este autorizat de către Finanţe să depăşească bugetul cu 200 milioane de coroane; dar în contrapartidă se folosesc examinatori externi pentru examene, astfel încît percepţia publică să ducă la menţinerea nivelului de calitate. Prin urmare, este important ca fiecare universitate să se implice activ în asigurarea calităţii la nivel instituţional.

Institutul danez pentru evaluare EVA face de preferinţă evaluări tematice ale tuturor programelor de studiu din acelaşi domeniu, ceea ce permite o comparaţie şi o mai precisă definire a standardelor naţionale. Dar avaluarea unui program de studiu nu are consecinţe pentru nivelul lui de finanţare, care păstrează aceleaşi rate fixe.