Ioan PÂnzaru

Franţa

Evaluarea instituţiilor de învăţămînt superior franceze este făcută în mod foarte diversificat. Instituţiile funcţionează cu acordul Consiliului Naţional de Evaluare (CNE), care stabileşte norme precise de funcţionare, împreună cu Misiunea Ştiinţifică, Tehnică şi Pedagogică (MSTP) a Ministerului şi cu Inspecţia Generală a Administraţiei Educaţiei Naţionale şi a Cercetării (IGAENR). Astfel, în ceea ce priveşte resursele umane, în Franţa există din 1995 norme precise de alocare, după cum urmează:

• 
  la serviciul patrimoniu clădiri, un post la 1.500 m² construiţi;
  
• 
  la serviciul personal, un post la 60 de posturi total personal;
  
• 
  la serviciul financiar, un post la 5 milioane de franci buget (actualmente 762.195 euro);
  
• 
  la serviciul administraţie generală, un post la 550 studenţi;
  
• 
  la serviciile studenţeşti, un post la 200 de studenţi;
  
• 
  asistenţă la predare, un post la 100 studenţi în medicină şi ştiinţe, un post la 450 de studenţi în ştiinţe umane şi sociale;
  
• 
  asistenţă de cercetare, un post la 0,4 doctoranzi în ştiinţe, un post la 1,8 doctoranzi în ştiinţe sociale şi umane⁵⁸.
  

Evaluarea profesorilor şi conferenţiarilor (enseignants-chercheurs) este făcută de către Consiliul Naţional al Universităţilor (CNU). În Franţa există 40.000 de profesori şi conferenţiari, răspunzători între altele şi de activitatea de cercetare. Două dintre cele mai importante organisme dedicate exclusiv cercetării, CNRS şi INSERM, dispun în total de numai 12.000 de cercetători.

Evaluarea programelor de cercetare ale universităţilor este făcută de MSTP dacă grupul de cercetare este numai sub autoritatea instituţiei de învăţămînt, şi de către organismele de coordonare a cercetării, dacă este vorba de o dublă tutelă, cercetare-învăţămînt. În acest din urmă caz se recurge la serviciile Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNRS), ale Institutului Naţional pentru Sănătate şi Cercetare Medicală (INSERM), Institutului Naţional pentru Cercetare Agronomică (INRA) etc.

Evaluarea programelor de învăţămînt se face de către MSTP şi CNE, pornind de la o aşa-zisă „machetă” a programului de studiu (maquette d’habilitation), concepută liber de către echipele pedagogice, fără un model naţional. În anul universitar 2005-2006, „macheta”, considerată prea constrîngătoare, a fost abandonată iar în locul ei se înaintează ministerului un „Dosar de cerere de abilitare pentru eliberarea unei licenţe”, respectiv master.