Ioan PÂnzaru

Calitatea ca aptitudine de a satisface nevoile implicite sau explicite ale cuiva, conformitate cu cerinţele, adecvare la scop. Satisfacţia clienţilor devine un indicator foarte important în cazul acestui concept de calitate, ceea ce se întîmplă de pildă în cazul unei universităţi cu orientare locală. Diferenţa dintre aşteptări şi experienţe este un alt indicator. Misiunea unei universităţi excelente este de a depăşi aşteptările studenţilor, propriilor profesori, ale partenerilor sociali. O concepţie interesantă care urmează această direcţie vede ca necesară conformitatea cu anumiţi parametri, astfel încît toate procesele care se petrec în universitate să fie documentate drept conforme cu anumite reglementări, cu decizii ale organismelor de conducere etc. O altă direcţie este aceea de a se evalua o organizaţie în raport cu misiunea pe care şi-a asumat-o; aceasta pare corect în general, dar misiunea unei universităţi rezultă dintr-un concept general şi din aşteptările societăţii, mai degrabă decît din voinţa ei proprie. Oricum, publicul judecă universitatea şi această judecată, chiar dacă nu este exprimată printr-o ierarhizare făcută de presă ca în Italia sau în Anglia, se manifestă prin alegerea instituţiei. După cum se spune în jargon, studenţii „votează cu picioarele”, adică ocolesc universitatea sau facultatea care nu are nume bun.

Această concepţie de fitness for purpose, promovată de ISO (International Organization for Standardization), ar trebui să fie fără cusur. Ea este aplicată de altfel şi de numeroase organisme de asigurare a calităţii, cum ar fi Consiliul Fachhochschulen din Austria sau Agenţia catalană pentru asigurarea calităţii. În cazul universităţii însă partenerii sociali sunt foarte numeroşi, astfel încît ei echivalează de fapt cu societatea. Ocupată să răspundă la cerinţe atît de diverse, în permanentă schimbare, universitatea riscă să nu-şi mai poată îndeplini misiunea de cercetare şi pe aceea de orientare strategică. Sau, încercînd să se conformeze unui concept generic, universitatea pierde din vedere interesele oamenilor vii, cu care se află în relaţie. De aceea se amendează formula în fitness of purpose, adecvare a scopului, evaluare a concepţiei strategice¹³.