Ioan PÂnzaru

Calitatea ca precizie, acurateţe, fiabilitate a unui serviciu. Serviciul trebuie să fie amabil, eficient şi eficace. În acest sens atmosfera de studiu trebuie să fie caracterizată prin politeţe şi urbanitate, folosirea timpului să fie bine reglată, tutoratul să asigure o îndrumare optimă pentru ca să se piardă mai puţin timp. Studenţii unei facultăţi bune folosesc cele mai exigente standarde, cele mai noi surse de referinţă, cele mai performante echipamente, cele mai cuprinzătoare concepţii asupra domeniului. Experimentarea urmează cele mai înnoitoare reguli de etică ştiinţifică, predarea se face după cele mai generoase teorii pedagogice, limbile străine sunt predate de vorbitori nativi. Conţinutul învăţării este măsurat exact, testele de examene sunt validate statistic. Studenţii folosesc software-ul cel mai performant pentru domeniul de studiu. De pildă, la universităţile de elită americane folosirea de către profesor a software-ului pentru detectarea plagiatului este un standard obligatoriu la evaluarea eseurilor, disertaţiilor şi tezelor. Informatizarea învăţămîntului superior a venit firesc în universităţile americane, care au creat poşta electronică şi Internetul, dar pentru celelalte reprezintă o provocare, un efort şi un criteriu de calitate. Fiabilitatea formării studenţilor se poate exprima şi prin aceea că ei primesc o anume forma mentis, o capacitate de a rezolva diferite tipuri de probleme, ceea ce le permite să rămînă competitivi pe termen lung. Deşi orice cadru conceptual este perisabil, universitatea trebuie să furnizeze atitudini critice şi euristice, susceptibile să recunoască valoarea sub orice înfăţişare, precum şi tehnici de învăţare (learning to learn) care vor fi folosite pe tot parcursul vieţii, oricît de mult s-ar schimba mediul tehnologic şi social.

În general vorbind, precizia şi acurateţea sunt valori care nu pot căpăta o materializare decît cu preţul lipsei de flexibilitate. Un proces bine determinat este greu de schimbat. El favorizează atitudini conservatoare, nu numai din motive psihologice, ci şi pentru că toţi participanţii se adaptează la proces şi introducerea unor schimbări implică eforturi şi costuri. Un student învăţat că numai aşa cum ştie el este bine se integrează greu ca absolvent şi este puţin receptiv la nou. Mai mult, dacă un proces industrial trebuie într-adevăr să realizeze produse uniforme sub specificaţii exacte, studenţii nu trebuie abordaţi prin ceea ce-i uniformizează, ci prin ceea ce-i pune în valoare ca personalităţi unice, creatoare de nou. Formarea unui inginer, de pildă, se concentrează pe capacitatea acestuia de a găsi soluţii la probleme noi care apar în procesul de proiectare a unor produse, şi nu pe cunoaşterea unor rezolvări date problemelor de odinioară.