Ioan PÂnzaru

Grecia

Universităţile şi institutele de educaţie tehnologică din Grecia sunt încurajate să-şi dezvolte propriul sistem de asigurare a calităţii, la nivel instituţional, în cadrele legii. Încă nu există o agenţie naţională de calitate, dar ea se află pe agenda guvernului şi a Parlamentului.

Irlanda

Prin Legea Universităţilor din 1997, instituţiile de învăţămînt superior sunt obligate să creeze proceduri de asigurare a calităţii şi să conducă evaluări interne, nu mai rar decît la 10 ani odată. Practica este ca periodicitatea să fie de 5-7 ani. Persoanele care fac evaluarea internă sunt salariaţi ai instituţiei în primă instanţă, şi în a doua instanţă experţi externi competenţi să facă judecăţi comparative naţionale şi internaţionale. Autoritatea tutelară va face evaluări la 15 ani odată sau mai des, şi va publica rezultatele evaluării.

Universităţile trebuie să propună astfel de proceduri de asigurare a calităţii, încît să obţină, prin negocieri speciale, acordul unuia din trei organisme naţionale care au competenţe în domeniu. Trebuie întocmit un Plan de ameliorare a calităţii care să includă şi costurile. Procedurile propuse sunt înaintate unui panel de experţi (printre care şi străini). Fiecare dintre membri trimite un raport individual către HETAC (Consiliul pentru Diplome de Învăţămînt Superior şi Formare), care compilează avizele şi adună experţii pentru a conchide asupra opiniilor convergente şi asupra unei recomandări comune. Are loc şi o vizită la faţa locului.

Rapoartele de autoevaluare ale instituţiilor sunt confidenţiale, iar evaluările externe sunt publicate⁶³.