Ioan PÂnzaru

Calitatea învăţămîntului superior

Este important să clarificăm ce se înţelege prin calitate în context academic, deoarece prea adeseori discuţiile publice pe această temă sunt minate de diferite conflicte culturale. Pentru unii, modelul antebelic al universităţilor ca sanctuare ale spiritului este singurul care poate pretinde la calitate. Pentru alţii, universităţile americane actuale, extrem de competitive, foarte bogate, şi orientate spre realizări ştiinţifice de nivel mondial, sunt un alt model exclusiv. Pentru o a treia categorie, idealul se află în viitor, la capătul unui proces de reformă în cursul căruia o identitate europeană trebuie afirmată ferm şi adaptată unei competitivităţi căreia nu i se vor aduce totuşi sacrificii sîngeroase. Mulţi profesori sunt marcaţi de experienţele de la catedră, îndeosebi atunci cînd constată că studenţii sunt refractari la ceea ce le spun ei, fie că nu înţeleg despre ce este vorba, fie că nu cred că materia discutată la curs este importantă. Este larg împărtăşită în mediile academice ideea unei barbarii postmoderne care, favorizată de MTV, de revistele ilustrate şi de educaţia sexuală, se revarsă ca o maree neagră peste toate continentele, oarecum asemenea domniei nefaste a lui Sauron în Stăpînul inelelor. Însă temeiul oricărei discuţii despre calitate este acordul participanţilor asupra nevoii de a acţiona pentru a îmbunătăţi stările de lucruri. Orice acţiune trebuie întreprinsă numai dacă este dezirabilă, fezabilă şi oportună. Dezirabilitatea promovării calităţii este aici o premisă. În ce priveşte fezabilitatea, ea cîştigă mult dacă sunt luate în considerare bogatele experienţe dobîndite în domeniul managementului în ultimii 50 de ani, în Japonia şi în Statele Unite în special. Ele au dus la constituirea unui domeniu de studii care se ilustrează prin numele lui Joseph M. Juran¹², W. Edwards Deming, Malcolm Baldridge, Philip Crosby şi Kaoru Ishikawa. Fără să reprezinte o dogmă, experienţa asigurării calităţii produselor şi serviciilor poate ajuta, prin analogie, ameliorarea învăţămîntului superior, dacă se fac, desigur, o serie de adaptări şi de ajustări necesare.

Conceptul de calitate a învăţămîntului superior la care ne referim aici, şi care este materializat în activităţile diferitelor agenţii europene de asigurare a calităţii, reprezintă o sinteză a mai multor concepte simple de calitate care au curs în lume.