Ioan PÂnzaru

Raportul de autoevaluare

Recomandarea Consiliului Europei prevede ca în echipa de redactare a raportului de autoevaluare să participe cadrele didactice, administratorii academici şi studenţii. Raportul Comisiei Europene notează totuşi că studenţii sunt încă destul de rar implicaţi în acest proces.

În Marea Britanie, procesul de audit instituţional începe cu 10 luni înainte de vizită. Cu 9 luni înainte are loc o întîlnire preliminară între directorul adjunct al agenţiei (QAA) care este însărcinat cu auditul şi instituţia ce urmează să fie vizitată. Acesta stabileşte ce programe de studii vor fi urmărite îndeosebi, mărimea şi componenţa echipei de experţi, şi perioada vizitei. Informaţiile sunt transmise instituţiei cu 8 luni înainte de vizită. Universitatea pregăteşte atunci documentul de autoevaluare, pe care-l înaintează agenţiei cu minimum 18 săptămîni înainte de vizită. În acest raport, lung de 30-40 de pagini, se urmăresc cîteva probleme importante:

• 
  se descrie contextul existent folosindu-se rezultatele evaluării interne pentru a se identifica punctele forte şi eficienţa strategiilor de ameliorare a calităţii;
  
• 
  se descrie şi se evaluează oferta educaţională şi standardele ei, ca şi măsura în care gradele academice sunt acordate în condiţii adecvate;
  
• 
  se descrie şi se evaluează eficienţa structurilor şi mecanismelor de asigurare a calităţii;
  
• 
  se oferă echipei de audit posibilitatea de a-şi da seama în ce măsură se asigură standardele în universitate, pentru ca auditorii să poată stabili cîtă încredere se poate avea, în mod rezonabil, în managementul calităţii şi standardelor din acea instituţie.
  

În Austria, instituţia care oferă programul de studiu de tip Fachhochschule prezintă un raport de autoevaluare, de 120-180 de pagini⁹⁷. În acest raport, se va preciza legătura dintre planul de învăţămînt, profilul profesional al posturilor pentru care sunt formaţi absolvenţii, şi domeniul profesional. Concepţia didactică a planului de învăţămînt trebuie să arate cum se vor integra aceste aspecte. Este nevoie de o descriere „consistentă şi amănunţită” a domeniului profesional vizat de programul de studii⁹⁸. Pornind de aici se redactează un profil al calificării, care arată ce competenţe trebuie să aibă absolventul pentru a îndeplini sarcinile care i se vor cere în domeniul profesional ales.

Raportul de autoevaluare al unui program de studiu de Fachhochschule cuprinde obligatoriu următoarele puncte, conform prevederilor legale:

• 
  Lista membrilor echipei de dezvoltare;
  
• 
  Descrierea domeniului profesional, planul de învăţămînt, descrierea formelor de examinare cu exigenţele lor;
  
• 
  Analiza celorlalte programe de studii existente, şi care se apropie prin conţinut de acela propus;
  
• 
  Regulamentul de admitere, cu criteriile de selecţie pentru cazul cînd sunt mai mulţi solicitanţi decît numărul de locuri aprobat;
  
• 
  Analiza cererii, din care să rezulte dacă sunt solicitanţi pentru programul propus şi dacă această nevoie este durabilă;
  
• 
  Lista cadrelor didactice şi calificările lor;
  
• 
  Măsuri pentru organizarea unei activităţi de cercetare în domeniul specific;
  
• 
  Bugetul şi planul financiar, specificînd costurile pe student şi felul cum vor fi ele acoperite;
  
• 
  Măsurile care se vor lua pentru aplicarea concluziilor rezultate din evaluarea de către studenţi a programului de studiu.
  

În Slovenia, raportul trebuie să cuprindă o comparaţie cu 3 programe de studii analoge din 3 ţări străine, şi să demonstreze cum se va integra instituţia, prin acest program, în spaţiul european al învăţămîntului superior.

În Danemarca, raportul de autoevaluare are un dublu scop: să folosească comisiei de experţi drept sursă de documentare, şi în acelaşi timp să ocazioneze universităţii care oferă programul de studiu o reflecţie orientată spre îmbunătăţirea calităţii. Raportul identifică punctele tari şi punctele slabe ale programului. La redactarea lui participă profesorii, studenţii şi personalul administrativ. Ei urmăresc un ghid care nu are un format general, ci este pregătit special, sub forma unor termeni de referinţă, de un grup de experţi ai Institutului Danez pentru Evaluare (EVA), în urma unui studiu special. EVA recomandă ca în formatul raportului de autoevaluare să se cuprindă şi un glosar, pentru a se urmări sensurile cu care sunt utilizaţi termenii pertinenţi. Şi în Finlanda se pregăteşte un cadru special pentru fiecare evaluare tematică sau a unei instituţii de învăţămînt superior, pentru a se ţine seama de diversitatea condiţiilor existente în instituţia vizitată. În Scoţia se pregăteşte un raport numit Analiză Aprofundată (Reflective Analysis), care se concentrează asupra felului în care concepe instituţia ameliorarea experienţelor de învăţare ale studenţilor.