Ioan PÂnzaru

Belgia

Universităţile şi şcolile superioare neerlandofone trebuie să pregătească rapoarte de autoevaluare pentru Consiliul Interuniversitar Flamand (VLIR) şi respectiv Consiliul Instituţiilor de Învăţămînt Superior Flamande (VLHORA). Mai recent s-a creat Organizaţia de Acreditare Olandeză-Flamandă (NVAO), care foloseşte criterii comune pentru universităţile olandeze şi cele belgiene neerlandofone. Este obligaţia universităţii să-şi creeze un sistem intern de management al calităţii şi să solicite evaluarea de către o agenţie externă. Universitatea colaborează cu NVAO şi participă la elaborarea protocoalelor şi standardelor. În fiecare echipă de evaluare a unui program de studii trebuie să se afle cel puţin un student. Din echipe vor face parte după caz şi angajatori sau alte părţi interesate externe.

Toate programele de Bachelor şi Master în sistemul Bologna vor fi acreditate. Instituţiile publice nu pot oferi programe neacreditate. Programele noi vor fi supuse unei acreditări ex ante înainte de a fi deschise pentru studenţi.

În comunitatea franceză, principala responsabilitate pentru asigurarea calităţii revine universităţilor, care sunt apoi supuse unui audit extern de către Agenţia pentru Evaluarea Calităţii Învăţămîntului Superior. Agenţia alege programele de studii care vor fi evaluate. Universitatea numeşte o comisie, al cărei raport confidenţial este trimis agenţiei. Aceasta din urmă numeşte o echipă de experţi, de preferinţă străini. Echipa de experţi întocmeşte un raport, care nu este comunicat decît conducerii instituţiei şi agenţiei.

Cipru

În Cipru autoevaluarea departamentelor este instituită ca un proces continuu. O dată la 4 ani, fiecare catedră este evaluată de către un comitet extern format din 3 membri. Universitatea din Cipru a organizat evaluarea sa de către o echipă a Asociaţiei Europene a Universităţilor (EUA).

În mod obişnuit, un program de studiu pregăteşte un raport de autoevaluare, care este înaintat Consiliului pentru Acreditare şi Evaluare Educaţională (SEKAP). Comisia numită de către acesta face o vizită la faţa locului şi redactează un raport de evaluare, care este comunicat bneneficiarului înainte de a fi definitivat.

Republica Cehă

Din 1998, instituţiile de învăţămînt superior sunt obligate să publice un raport anual de autoevaluare, pe un format liber ales, în care să descrie între altele propria procedură pentru asigurarea calităţii⁵⁵. Rapoartele servesc spre informare şi Comisiei de Acreditare.

De exemplu, Universitatea Boemiei Occidentale de la Pilsen a creat un sistem de management al calităţii centrat pe ideea de ameliorare continuă. O comisie internă de acreditare a Universităţii evaluează propunerile de noi programe de studii⁵⁶. Universitatea defineşte drept „clienţi interni” trei categorii: studenţii, catedrele care asigură o anumită direcţie de studiu pentru toate celelalte şi facultăţile care beneficiază de prestaţii sub formă de cursuri asigurate de cadre de la alte facultăţi. Sistemul, din punctul de vedere al catedrelor şi al facultăţilor, „ar trebui să clarifice domeniul de autoritate şi relaţiile dintre diferitele catedre, să amelioreze legătura dintre cursuri, să adapteze conţinutul cursurilor la obiectivele programelor de studii şi să sprijine o comunicare sistematică între ofertanţii de cursuri interconectate”.

Responsabilitatea pentru asigurarea internă a calităţii le revine, la nivelele respective, rectorului, decanului, şefului de catedră şi titularului de curs. Fiecare dintre ei poate solicita un eveniment de evaluare, adică o vizită la o unitate situată în nivelul său de competenţă. Vizita înseamnă colectarea unor date şi evaluarea acestora. Universitatea foloseşte formulare pe hîrtie, distribuite respondenţilor şi apoi scanate pentru prelucrare automată. Solicitantul evenimentului de evaluare este răspunzător de aplicarea recomandărilor rezultate. Instituţia are o comisie centrală pentru coordonarea evaluării, numită de rector, cu statut consultativ şi drept de iniţiativă. Comisia publică un raport anual asupra evaluării calităţii, raport care este incorporat în raportul anual al instituţiei.

Danemarca

Prin Legea Universităţilor, instituţiile de învăţămînt superior daneze sunt obligate să dezvolte permanent calitatea predării, învăţării şi cercetării. Evaluarea şi planificarea ameliorării sunt înscrise în contractul de performanţă al universităţilor. Agenţia de evaluare folosită pentru a se obţine un raport extern poate fi daneză (EVA) sau străină.

Universităţile sunt finanţate după un sistem numit „al taximetrului”⁵⁷, care prevede 3 seturi de criterii: pentru învăţămînt, pentru costuri asociate şi pentru practică. Astfel, dreptul şi economia nu primesc fonduri pentru practică, spre deosebire de medicină. Costurile asociate sunt şi ele foarte mari pentru domeniul medical, inginerie şi agricultură, pe cînd în ştiinţele sociale şi umane sunt mai scăzute. Din 1994, universităţile sunt finanţate pentru 4 ani, pe număr de studenţi, dar cifrele sunt ajustate în fiecare an, astfel încît se plăteşte practic universităţii pentru fiecare student care trece un examen. De aici comparaţia cu aparatul de taxat, care marchează kilometrii parcurşi şi îi transformă în bani. Un asemenea sistem implică riscul de scădere a standardelor, cu atît mai mult cu cîtr nu există limite ferme, iar Ministerul Educaţiei este autorizat de către Finanţe să depăşească bugetul cu 200 milioane de coroane; dar în contrapartidă se folosesc examinatori externi pentru examene, astfel încît percepţia publică să ducă la menţinerea nivelului de calitate. Prin urmare, este important ca fiecare universitate să se implice activ în asigurarea calităţii la nivel instituţional.

Institutul danez pentru evaluare EVA face de preferinţă evaluări tematice ale tuturor programelor de studiu din acelaşi domeniu, ceea ce permite o comparaţie şi o mai precisă definire a standardelor naţionale. Dar avaluarea unui program de studiu nu are consecinţe pentru nivelul lui de finanţare, care păstrează aceleaşi rate fixe.