Ioan PÂnzaru

Republica Cehă

Comisia de Acreditare este un organism consultativ al Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sporturilor creat în 1990, care decide acreditarea programelor de studii şi instituţiilor. Ultimul ei statut a fost aprobat în iulie 2004. Cei 21 de membri ai ei sunt numiţi de guvern la propunerea ministrului pe termen de 6 ani, 3 dintre ei fiind străini. Ei nu pot fi rectori, prorectori sau decani. Resursele de funcţionare ale comisiei sunt furnizate de minister⁷⁸. Toate instituţiile şi programele sunt în jurisdicţia Comisiei, acreditarea fiind obligatorie. Abordarea Comisiei este orientată spre îmbunătăţirea calităţii.

Există 27 de instituţii publice (dintre care 2 militare) şi 37 private.

Evaluarea durează un an şi jumătate şi are ca obiect de obicei mai multe instituţii cu programe similare. Grupul de lucru numit de Comisie elaborează formatul cererii de informaţie şi analizează răspunsurile primite. Cel puţin 3 membri ai grupului de lucru vor forma comisia de vizită. Comisia poate recomanda acreditarea, poate opri înmatricularea unor noi studenţi în primul an următor, poate retrage dreptul de a organiza examen de licenţă sau poate recomanda retragerea acreditării.

Validitatea acreditării este de maximum dublul duratei normale a programului de studii şi nu poate depăşi 10 ani în cazul programelor doctorale (care în mod normal sunt acreditate pentru 8 ani). Ministerul nu poate decide acreditarea dacă avizul Comisiei este negativ, dar o poate refuza pentru anumite temeiuri dintr-o listă definită în pofida avizului favorabil al Comisiei.

Danemarca

În Danemarca nu există un sistem de acreditare. Programele şi instituţiile noi sunt aprobate de minister. Odată aprobate, accentul principal este pus pe evaluarea calităţii şi pe acreditarea internaţională. Instituţiile private pot opera fără acreditare, dar numai studenţii acelora acreditate pot primi burse de la stat.

Institutul Danez pentru Evaluare (EVA) este un organism independent sub egida Ministerului Educaţiei, creat în 1999. El este considerat nu doar o agenţie de evaluare a celor 12 universităţi de stat (dintr-un total de 110 instituţii de învăţămînt superior de diferite tipuri), ci şi un centru de cunoaştere în problemele evaluării, de la învăţămîntul primar pînă la nivel de doctorat. Se compune din 27 de membri, numiţi de organizaţii ale proprietarilor de şcoli, asociaţiilor de şcoli, consiliilor şcolare, directorilor de şcoli, Conferinţei rectorilor, organizaţiilor profesorilor şi studenţilor, ale managerilor şi salariaţilor din educaţie. Consiliul director e numit de minister.

Institutul face evaluări tematice, cum ar fi de exemplu a tuturor programelor de afaceri, de educaţia adulţilor, sau de lifelong learning. De asemenea, conduce evaluări sistemice (ale unui aspect al educaţiei), evaluări de programe, de instituţii, ale predării sau ale mecanismelor de asigurare a calităţii.

Estonia

În cadrul Acordului pentru asigurarea calităţii, semnat de universităţile estoniene de stat în 2003, Conferinţa Rectorilor Estonieni a elaborat un Manual de asigurare a calităţii învăţămîntului superior, care identifică 15 criterii de calitate şi formulează sugestii practice în domeniul managementului academic.

Consiliul de Evaluare a Calităţii Învăţămîntului Superior (HEQAC) este numit de guvern şi operează sub jurisdicţia Ministerului Educaţiei. Se compune din 12 membri numiţi de guvern pentru 3 ani, care pot fi profesori universitari (nu mai mult de 2 din aceeaşi instituţie), reprezentanţi ai institutelor de cercetare-dezvoltare, asociaţiilor profesionale, patronale sau studenţeşti.

Procedurile de acreditare sunt îndeplinite de Centrul pentru Acreditarea Învăţămîntului Superior (HEAC). Acestuia i se adresează un total de 6 universităţi de stat din 47 de instituţii terţiare de diferite tipuri. Centrul numeşte o comisie de acreditare din care fac parte cercetători străini din cel puţin 2 ţări diferite. Comisia vizitează instituţia evaluată şi face o propunere, care va fi sau nu însuşită de către Consiliul HEQAC.

Propunerea de acreditare a HEQAC poate fi respinsă de Minister cu o motivare adecvată, sau poate fi retrimisă aceluiaşi Consiliu, pentru un raport mai aprofundat. Ministerul poate respinge şi a doua evaluare, dînd ordin ca procesul de acreditare să se reia de la zero, cu o altă comisie. Deciziile sunt publicate pe Internet şi în Monitorul Oficial. Acreditarea nu este obligatorie, dar numai prin acest proces se poate obţine recunoaşterea oficială a diplomelor emise de universitate. Acreditarea poate fi completă, cu validitate de 7 ani, sau condiţională, cu validitate de 3 ani.

Finlanda

Consiliul Finlandez pentru Evaluarea Învăţămîntului Superior (FINHEEC) este un organism independent, înfiinţat în 1995, care asistă în probleme de evaluare un număr de 20 de instituţii de nivel universitar, 29 de politehnici, precum şi ministerul de resort. FINHEEC se ocupă şi cu cercetarea în domeniul evaluării, cu cooperarea internaţională de profil şi cu menţinerea unui Registru al cursurilor acreditate. Membrii Consiliului, 12 la număr (experţi naţionali, reprezentanţi ai studenţilor şi angajatorilor) sunt numiţi de minister pentru o perioadă de patru ani.

Un compartiment al Consiliului, creat în 1998, Comitetul pentru Acreditarea Cursurilor profesionale, se ocupă de învăţămîntul terţiar vocaţional care nu este oferit în cadrul universităţilor. Un alt compartiment permanent este Secţia Specială pentru Acreditarea Politehnicilor. Comitetului i-au fost supuse 42 de cereri, puţine în raport cu cele peste 300 de cursuri de tip profesional oferite de universităţi şi de politehnici. În cazul celor din urmă instituţii, acreditarea programelor de studii nu este obligatorie. Cursurile profesionale oferite de instituţii neuniversitare sunt acreditate pentru o perioadă de patru ani.

FINHEEC a fost implicat în reforma sistemului politehnicilor, evaluînd toate aceste instituţii. Politehnicile au fost create prin comasarea şi întărirea unor instituţii profesionale de nivel postliceal, începînd din 1995. Misiunea lor este să formeze personal de expertiză şi dezvoltare. Consiliul a asistat ministerul evaluînd toate solicitările de înfiinţare a unor politehnici. Astfel, conform planului iniţial, în anul 2000 a luat naştere un sistem de 29 de politehnici ca instituţii permanente. Din 2005 intră în vigoare o nouă Lege a politehnicilor.

În februarie 2004, un comitet special i-a prezentat Ministrului educaţiei un raport asupra asigurării calităţii în ţările europene, încheiat cu recomandări pentru dezvoltarea învăţămîntului superior finlandez în acest sens.

Recomandările comitetului conţin o serie de principii. Primul este că responsabilitatea de bază în asigurarea calităţii revine instituţiilor înseşi. Al doilea este că toate universităţile finlandeze trebuie să se supună cel puţin o dată unui audit extern pînă în 2010, periodicitatea acestuia fiind de 5-6 ani. Al treilea este că decizia privind crearea unor noi programe de studii şi desfiinţarea lor revine ministerului.

În baza acestor recomandări, sistemele de asigurare a calităţii ale instituţiilor (politehnici şi universităţi) vor fi auditate de către FINHEEC, cu ajutorul unor comisii formate din 5 persoane ce reprezintă alte instituţii de învăţămînt superior, studenţii şi angajatorii (unii membri fiind experţi străini). Grupul de audit va evalua adecvarea la scop şi eficienţa sistemului de asigurare a calităţii. Primele două audituri vor avea loc în primăvara anului 2005.