Ispita Valentina Afanasevna

ÎNGER

RUS

OTROC

VEACESLAV

partea III

Povestește mama

Otrocului Veaceslav

Valentina Afanasevna Krașeninnikova
Ispita

Valentina Afanasevna

Mie mi s-a spus că există un centru unde sunt consultați copiii cu daruri.

E în blugi negri, bluză albă.

Ce culoare are părul?

Blond vopsit.
Valentina Afanasevna

I-am spus: „Slavocica, te voi duce în acest centru.”

Iar el mi-a spus: „Nu se recomandă, mămico, însă dacă insiști, vom merge.”

Şi eu i-am spus: „Bine Slavocica, eu insist.”

Şi l-am dus la acel centru.
Există multe centre comerciale, unde așa numiții copii indigo sunt ajutaţi să își dezvolte capacităţile extrasenzoriale.

În această undiţă sunt prinși mulți părinți care cred în unicitatea copiilor săi.

Acolo am fost primiţi de profesori, era scris că sunt profesori.

Am intrat într-o cameră care aveau dulapuri pline cu hârtii.

La masă stătea un medic, un psiholog și alte câteva persoane.

Și a început un fel de dialog.

Aceştea au încercat să-i verifice capacităţile extrasenzoriale.

Aveau plicuri unde întroduceau hârtiuțe, triunghiuri roşii, verzi, galbene.

Slava se străduia să vadă ce este în plic şi nu reuşea.

A mai fost şi altă chestiune stupidă legată de aceste verificări.

Din punctul meu de vedere totul era atât de stupid, încât mi-a părut rău că am venit aici....

am găsit unde să-l aduc.

Dar nu știu de ce acea femeie, medic psihiatru, de fiecare dată era tot mai tulburată.

Apoi a început să transpire şi i s-a făcut foarte rău.

Nu am rezistat și am întrebat: „Doamnă, ce se întâmplă cu dumneavoastră?

Dacă nu are capacități extrasenzoriale, înseamnă că nu le are. De ce vă tulburați?”

Ea îmi răspunde:„Dumnneavoastră nu înțelegeți”.

Iar eu: „ Ce anume nu înțeleg?”

Şi ea îmi zice: „Nu are capacităţi extrasenzoriale, el are darul înainte-vederii.”

Eu îi spun: „Vă rog să explicaţi”

Iar ea mi-a răspuns: „Aveți probleme mari, dacă îl vor lăsa să trăiască.

Nu ştiţi ce se întâmplă în lume.

Dacă îl îl vor lăsa în viaţă, e bine.

Pentru că revoluția din anul 1917 a fost făcută şi pentru dispariţia copiilor asemenea fiului dumneavoastră.

Chiar şi cei bănuiţi de astfel de capacităţi trebuie să dispară.Toţi ar trebui să dispară.

Atunci m-am speriat, în special când a spus, că nu înțelegem cât îl vor lăsa să trăiască.

Eu sunt maniac ucigaș.

Eu sunt Jack Spintecătorul.

Să fii maniac este totul, e super.
Părintele Andrei Uglov

or.Vladimir

A fost o mărturie foarte sinceră și cinică.

Harul lui Dumnezeu ce era revărsat peste Otroc, i-a forțat să spună adevărul cutremurător despre ce au făcut cu Rusia și cu noi.

Așa-zisa revoluție din octombrie din anul 1917, și tot măcelul sângeros ce a urmat, omorârea Sfântului Țar, Unsul lui Dumnezeu, prigoana grea asupra credinței, războiul civil, groaza gulagului, genocidul asupra rădăcinilor poporului rus... toate acestea nu sunt altceva decât un măcel ritualic sângeros voit al poporului nostru ortodox rus.

În sfârșit a venit vremea să numim lucrurile pe nume.

Cu secera și ciocanul se distrugea elita poporului nostru, a celor mai buni oameni ruși.

Putem aduce un astfel de exemplu: să luăm laptele.

Ce e mai bun din lapte?

Este spuma din care se face smântâna. Ea e cea mai scumpă.

Această spumă a poporului nostru au scos-o și au distrus-o.

Și o distrug până în prezent, spre exemplu prin războiul din Cecenia.

Și acolo totul se face în mod deliberat. Şi acesta este un război voit, unde sunt ucişi cu brutalitate cei mai buni băieți ruși, cei mai buni ostaşi ruşi.

Totul se face în mod deliberat, voit, totul e planificat.

Și toți acești ostaşi sunt mucenici.

Sângele lor de mucenici strigă către cer.

Pentru ce se fac toate acestea și de ce?

Pentru că acest cuib satanic nu vrea o Rusie otodoxă şi măreaţă.
Și Slavocica le-a spus psihologilor şi tuturor oamenilor care erau în acel loc:„ Să nu credeți, nu există extratereștri.

Acești extratereștrii în care credeți, nu sunt extratereștri ci demoni obișnuiți.

Faceţi-vă griji pentru sufletele voastre. Să nu vorbiți cu ei, să nu discutați cu ei.”

Și acum îmi amintesc când i-am spus: „Slavocica, ce tot spui acolo?”

Iar acel profesor s-a uitat la toți, iar ei au coborât capul în jos.

Și el le-a zis: „Ați auzit ce v-a spus Otroc?”

Era pentru prima oară când el l-a numit Otroc.

De obicei îi ziceau băiețel, copilaș, iar acum: „Ați auzit ce v-a spus Otroc? ”

Iar profesorul îmi spune: „M-am bucurat să discut cu dumneavoastră”.

Eu zic: „De ce?”

Iar el zice: „Aici vin mămici, tătici cu copiii lor cu diferite capacităţi. Aceşti copii ne arată atâtea lucruri... Vedeți acest dulap?”

Acolo stătea un dulap mare din lemn, cu diverse hârtii.

Zic: „Ei bine, văd dulapul”.

„Ei acest dulap îl mută doar cu o singură privire.”

Eu zic: „Cum așa? ”

Iar el: „Există astfel de abilităţi extrasenzoriale, prin care pur și simplu se poate muta dulapul cu privirea. Și cer să le dăm documente prin care să li se recunoască aceste abilități.”

Eu mă gândeam: da, desigur.
Clarviziunea, toate acestea... psihologii au selectat acest grup de copii, iar când cercetătorii au revenit în China să vadă ce s-a întâmplat cu ei după câțiva ani, acestora pur și simplu nu li s-a mai acordat viză de călătorie.

Se pare că acești copii au fost duși la școli speciale pentru pregătirea viitoarei compatrii, pentru viitoarea conducere a țării, spionaj, leadership și business.

În Israel, selectarea copiilor indigo se face după anumite programe secrete.

În Franța sunt trecuți într-o bază de date specială, iar după școală ei pot studia pe banii statului în orice facultate din lume, cu condiția de a se întoarce în țară.

Toți erau foarte neliniștiți.

Atunci eu nu înțelegeam, mă gândeam de ce sunt atât de preocupaţi.

Şi uite așa, Slavocica le-a citit o predică, și apoi am plecat.

Am ieșit într-o curte liniștită, ne-am așezat pe o băncuță și am spus: „Slavocica, dar tu de fapt cine ești?” Și el mi-a spus: „Mămico, când vor găsi cartea cu prorociri în Lavră atunci veţi afla.”

Iar când am ajuns acasă, în acea noapte s-a întâmplat un lucru ciudat.

Eu nu reuşeam să adorm, ceasul se oprise, iar eu mă gândeam, ce se întâmplă, nu reuşeam să-mi deschid complet ochii.

Mă uit la ceas cu ochii întredeschiși, era ora 1:30 noaptea.

Și deodată, de nicăieri... ,aici era patul lui Slavocica, alături era patul meu,... și din nicăieri apare un bărbat, o ființă atât de ciudată.

Singurul lucru pe care l-am observat era că, avea o haina lungă ca la un călugăr sau ca la preot.

Aveam impresia că materialul era subțire ca un cașmir, poate chiar mai subțire.

Pur și simplu nu am putut deschide ochii, am văzut doar podeaua.

Era o senzație că e înalt și că vorbește cu mintea mea, cu al meu cap.

Şi el îmi spune: „Copilul vostru nu este de la Dumnezeu.”

Iar eu îi spun: „De unde știți?”

Iar el spune: „Eu sunt Dumnezeu. ”

Eu zic: „La ora 1:30...,un astfel de dialog al minţii,...și la mine a venit Dumnezeu?

Păi eu sunt un om atât de nevrednic... pe mine un înger nu m-ar vizita.”

Și așa cum a apărut, a și dispărut.

Asta a fost prima dată.

Când a dispărut, eu am tresărit.

Era pentru prima oară când îmi apăruse ceva atât de necunoscut mie.

Nu pot spune că m-am speriat, nu mi-a fost frică deloc.

Mie îmi era teamă pentru Slavocica.

Şi simţământul fricii încă de la nașterea sa, este şi până în ziua de azi.

Acest simţământ e mereu la nivelul minţii: cum este Slavocica, ce se întâmplă cu Slavocica?
Această ispită diavolească despre care v-a povestit matușca Valentina, fără nici o îndoială a fost îngăduită de Dumnezeu ca să arate tuturor din ce sursă întunecată provine toată această hulă și noroi asupra preafericitului Otroc, rovine de la cel rău, din partea lui.

Duhul cel rău a spus că preafericitul Otroc nu este de la Dumnezeu.

Și toți acești hulitori și clevetitori a memoriei preafericitului Otroc, într-un cor literalmente prietenesc, cuvânt cu cuvânt repetă acelaș lucru.

O unanimitate ciudată.

În acest sens, cred că pentru un credincios aici totul este clar.
Uneltirile duhurilor rele

Slavocica a spus că duhurile rele mereu îl amenințau și existau astfel de ispite.

El îşi iubea mama, iar ele îi arătau, că dacă va veni către ele va deveni celebru, bogat ca şi extrasens.

Îi spuneau că va avea de toate, și îi arătau case, mașini.

Îi spuneau să nu mai facă fapte bune și să vină la ele, altfel oricum îl ameninţau cu moartea.

Îi arătau cum va fi îmbrăcată mama.

Pe atunci noi chiar nu aveam bani.

Și el îmi spune: „Mămico, dar tu ce părere ai?”

Eu îi zic: „Slavocica, de la demoni nu avem nevoie de nimic.”

La început se întrista, apoi s-a uitat la mine, era atât de bucuros, mă privi și îmi spune:

„Mămico, bravo, așa.”

A alergat spre mine și îmi spune: „Mămico, hai să mai stăm împreună.”

Eu îi zic: „ Ce este?”

El obisise să-şi făcă temele, iar eu îi pusesem masa aproape de geam ca să aibă mai multă lumină.

Și îmi spune: „Duhul acesta, cu ale sale ghiare face așa pe sticlă, cu degetul său lung şi verde.

Tu mai stai cu mine.”

Eu stăteam lângă el și citeam rugăciunea Cinstitei Cruci, iar Slavocica își făcea temele.

Şi după cum mi-a spus el odată, că în înfățișarea unui uriaș a venit un duh.

Slavocica stă și se uită, dar eu nu-l văd.

Iar el îmi spune: „Mămico, e un duh sub forma unui uriaș. ”

Și am început să citesc Rugăciunea Cinstitei Cruci.

Slava se uită și apoi îmi spune: „Mămico, la început stătea liniștit.

După ce ai început să citești rugăciunea, a început să se agite.

Apoi a început să se zvârcolească, iar spre finalul rugăciunii a dispărut.

Din această experiență, după cum zicea Slavocica, eu am scris că lor nu le place Rugaciunea Cinstitei Cruci, le este frică de ea. Se zvârcolesc și dispar.
Rugaciunea

către Cinstita Cruce

Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui, sa fuga de la faţa Lui cei ce-L urasc pe Dansul.

Să piara cum piere fumul;

cum se topeste ceara de la fata focului,

asa sa piara diavolii de la fata celor ce iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul crucii si zic cu veselie:

Bucura-te, preacinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului,

care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a rastignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, si S-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit noua pe Tine, cinstita Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmasului.

O, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi cu Sfanta Doamna Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, si cu toti sfintii in veci.

Amin.

Cumva am mers dintr-o vizită către Nina Ponomarova, mă uit și mă gândesc, cum poate fi ca norii sunt în cer, iar aici pe pământ stă unul atât de negru, negru.

Mă gândeam că așa ceva nu există, și apoi mă gândeam: „Atât de mult mi-au ajuns, ce mult mi-au ajuns, măcar Slavocica să nu le vadă. ”

Și doar ce m-am gândit, acest nor se transformă într-un curcubeu și sare pe acoperiș, la etajul 5.

Eu eram mulțumită că Slavocica nu le-a observat, ne-am îndepărtat la o distanță considerabilă, iar el se întoarce și îmi spune:„ Mămico, te-ai speriat foarte tare?”

Eu îi zic: „Slavocica, la început nu mi-am dat seama ce este aceasta, apoi mi-am dat seama, dar nu m-am speriat.”

El mereu îmi zâmbea şi îmi spunea: „Bravo, mămica mea dragă.”

Odată am intrat, Slavocica era atât de tulburat, eu îi spun: „Slavocica, ce se întâmplă?”

Iar el spune:„Mămico, intră acest demon sub forma unei femei dezbrăcate.”

Şi Slavocica s-a tulburat, iar eu îi zic: „Iar acum a plecat?”

Zice: „Nu, mămico.”

Eu ca orice om, iar el copilul meu...aşă că m-am tulburat.

Cum e posibil, îi apare copilului meu în chip dezbrăcat...

Ce este aceasta.

Iar el spune:„Mămico, nu trebuie să te superi. El s-a înfuriat în acest moment.”

Eu îi zic: „Şi ce dacă. Eu oricum nu îl văd cât de înfuriat este”.

„Tu începi să te rogi, iar ei încep să plece.”

Ei veneau în forme diferite, să îl tulbure, să îi ia pacea.

Însă el nu se tulbura.

Se întâmpla pentru o perioadă scurtă de timp.

Apoi îşi lua din nou Biblia sa preferată și Enciclopedia Biblică și stătea și citea.

Odată, noaptea îmi spune:„Mămico, hai să mergem, să bem ceai.”

Eu m-am bucurat.

M-am uitat, era ora 3 noaptea... şi mă gândeam, ia te uită, Slavocica vrea să bem ceai noaptea.

Eu zic: „Haide Slavocica, să bem ceai. ”

El deja era bolnav, iar noi nu știam.

Am mers împreună la bucătărie, am pus ceianicul, ne-am așezat să bem ceaiul, și o mare durere mi-a străpuns capul... exact aici, o durere puternică, nici nu o pot descrie.

O durere foarte ascuțită, durere mare.

Şi îi spun: „O, ce durere putenică. ”

Iar el îmi explică: „Mămico, energia demonică, sub forma unor cheaguri, vine de sus și cu o mare viteză încearcă să intre în om. Ei încearcă orice fel de căi pentru a intra.”

Asta a spus Slavocica, că ei vor folosi orice căi pentru a intra în om.

Şi această energie întunecată sub forma unor cheaguri, mereu atacă omul, iar dacă ei nu pot intra... când sunt atacuri atât de puternice, oamenii simt o durere bruscă.

El zicea: „Şi nu doar o durere la tâmplă, așa cum o ai acum, ci în orice loc din corp.

Ei pot să simtă durerea la spate, pe umăr, oriunde, spunea Slavocica, la fel cum tu ai această durere bruscă de la tâmplă.”

Uneori Slavocica mă avertiza: „Să nu îți fie frică, eu acum mă voi întinde.”

Era zi, nu era noapte.

Și zicea: „Acum mă voi culca, să nu mă atingi și să nu îți faci griji.”

Când m-a avertizat pentru prima dată, eu m-am speriat foarte tare.

Știți, copilul stătea de parcă ar fi fost mort.

Eu îi puneam degetul în acest fel, nu înțeleg, respiră sau nu respiră.

Cineva mi-a spus că trebuie să pun o oglindă, dar eu, ca să nu-l supăr pe Slavic nu am făcut asta, poate că nu era voie.

Oricum, prima oară m-am speriat foarte tare, aproape că aş fi ţipat.

Apoi Slavocica si-a revenit, s-a trezit, mă uit, arăta obosit.

Arăta foarte obosit, iar eu îi zic: „Slavocica, ai vrea să mănânci?”

El spune: „Da, mămico, și ceva mai consistent.”

De obicei pentru el nu conta ce mâncare era, însă acum, nu îmi amintesc ce era, dar i-am dat ceva de mâncat mai consistent.

Prima dată m-am speriat foarte tare.

Apoi s-a repetat, dar nu-mi mai era la fel de frică.

Aveam sentimentul că totul va fi bine.

De parcă el nu mai era, de parcă ar fi murit.

În acea perioadă nu mi-a permis să-l ating deloc.

Îmi zicea: „Mămico, să nu mă atingi deloc, să nu-ți fie frică și să fie liniște.”

Slavocica spunea că oamenii nu trebuie să se certe.

El spunea că aceste duhuri rele, la nivelul lor de jos, înjură foarte mult, iar înjurătura este modul lor de a vorbi.

„Şi cât de mult mă înjură mămico, cât de mult înjură. Adunându-se la geam, ei îl înjură și spun mereu aceleași lucruri: oricum nu vei trăi, oricum te vom ucide.”

Preot Andrei Uglov

or.Vladimir

Limbajul creștinului este rugăciunea, iar al demonilor înjurătura.

În antichitate, în Rusia toți se rugau neîncetat.

Rugăciunea lui Iisus era necontenit pe buze.

De aceea pământul Rus se numea Sfânt, iar astăzi în loc de rugăciune necontenită e înjurătură necontenită.

O necurăție continuă.

Cel care înjură cu aceste cuvinte de înjurătură în primul rând se pângărește pe sine, sufletul său, corpul, casa în care locuiește, aerul pe care îl respiră, pământul pe care umblă.

Totul devine necurat prin gura celui care înjură.

Putem aduce un exemplu groaznic: s-a dovedit să trebuiască să discut cu cineva de altă credință.

Nu îmi amintesc dacă era uzbek sau kazakh, însă nu era de credință ortodoxă.

Dar el a spus nişte cuvinte amare și groaznice, în care era mult adevăr amar.

El mi-a spus astfel de cuvinte: „ Mie nu îmi place poporul vostru rus. ”

Îl întreb: „ De ce? ”

Iar el spune: „O să vă explic: în primul rând, cel mai drag şi mai scump cuvânt pe care îl aveți „mama,” este înjurătură. Asta ar fi prima cauză.

Cea de-a doua, noi avem grijă de moscheele noastre, nu am distrus nici una, iar voi ați transformat bisericile voastre în cotețe, uitați-vă cum au ajuns.

O a treia cauză, uitați-vă la femeile noastre, cât de modest se îmbracă, ce fel de fuste şi baticuri au.

Nu se fardează, se comportă modest, cum își ascultă soțul.

Dar femeile voastre, fiicele voastre cum se îmbracă... ca niște femei desfrânate.

A patra cauză, femeile noastre nasc copii.

Noi avem mulți copii, 10, 15, 20, iar ale voastre nici măcar nu vor să îi nască, fac avorturi.

De aceea naţiunea voastră e distrusă.”

Erau cuvinte îngrozitoare.

Desigur el era destul de agresiv, nu era ortodox, vorbea cu răutate, însă în ale sale cuvintele lui era mult adevăr amar.

Deja și cei de altă credință ne dojenesc.

Noi ar fi trebuit să dojenim, să fim curați, fără de greșeală, dar deja cei de altă credință ne dojenesc în lucrurile prin care singuri ar trebui să fim un exemplu.

Astăzi e doar înjurătură, iar cu înjurătură nu vom avea mântuire.

Maica Sfântă nu se roagă pentru cei care înjură.

Cel care înjură, de parcă s-ar blesema pe sine.

O bleastemă pe mama sa, taina conceperii sale, taina nașterii sale.

El o hulește pe Maica Sfântă cu astfel de înjurături.

Cel care înjură nu va fi sănătos, mereu va fi bolnav.

Dumnezeu în viața aceasta îl va pedepsi, iar în cealaltă dacă nu se v-a pocăi, va suferi.

La fel cum un magnet atrage cuiele, tot aşa și cel ce înjură atrage forțele întunericului.

La el demonii trag, ca spre un gunoi.

Casa în care stă o astfel de persoană e zadarnic să o sfințești.

Chiar zilnic de ai sfinți acea casă... îngerul păzitor nu v-a rămâne în acel loc.

Pentru că cei care înjură, ei singuri gonesc Harul Duhul Sfânt din casa lui.

Trebuie să ne gândim la asta.

E groaznic ce se întâmplă. Pe vemuri Rusia era Sfântă.

Acum Rusia a devenit plină de înjurături.

Cu înjurături nu se mai ceartă, a devenit ca un cuvânt de legătură între cuvinte, ei vorbesc cu înjurături, iar aceasta este limbajul duhurilor necurate.

Exact despre asta vorbea Neprihănitul Otroc Veaceslav.

Mărturia lui de acolo, de sus, este o mărturie foarte importantă.
Iar în prezent... dar și atunci când veneau oamenii la Slavocica, am urmărit situații ciudate.

El discuta cu ei, apoi omul căsca ciudat cu toată gura, o gură mare, apoi încep să se miște perdelele și se zornăie sticla pe geam.

La început credeam că se trage cu arma, de aceea este un astfel de sunet.

Apoi una dintre ele spune: „Slava, tu de ce nu îi povesteşti mamei tale despre aceasta.”

Eu îi spun: „Ce ar trebui să îmi spună?”

Şi ea îmi spune:„Vedeți că se mișcă perdeaua, auziți cum zornăie geamul?”

Eu zic: „Da”.

Ea spune: „Asta e de la mine”.

Eu zic: „De la tine? De ce de la tine?”.

Şi spune:„Pentru că a ieșit un duh.”

Slujitorii întunericului
Bucură-te, că până la durere de inimă, sufereai pentru păcatele lumii;

Bucură-te, că și pe cei de altă credință îi ajutai;

Bucură-te, că fărădelegile celor nedrepți le risipeai;

Bucură-te, că cursele diavolești ni le descopereai;

Bucură-te, că de teama încercărilor viitoare ne eliberai;

Bucură-te, că pe vrăjitorii ce năvăleau asupra ta i-ai biruit;

Bucură-te, Neprihănite Otroc Veaceslav, Minunat Ajutor în vremurile de pe urmă.
Odată, pe la ora 12 noaptea, bate cineva la ușă.

Şi cum înainte de aceasta au plâns o mămă cu fetița ei pentru că îşi pierduse pisicuța ,mă gândeam că din nou cineva are vreun necaz.

Eu deschid ușa, iar două femei intră pe ușă și spun: „Suntem extratereștri”.

Eu le zic: „Ei, serios?”

Iar ele îmi răspund: „Avem nevoie de fiul dumneavoastră.”

Eu zic: „Noaptea?”

Slavocica se trezise deja, s-a ridicat, ieşise și le spune: „Ce fel de extratereștrii sunteți sunteți?

Sunteţi femei obișnuite. Doar că una dintre voi este rea, iar cealaltă și mai rea. ”

Una dintre ele, roșcată cu ochi albaștri l-a închis pe Slavocica într-o cameră, iar cealaltă care era mai mare pe mine m-a închis într-o altă cameră.

Și aud un strigăt, una dintre ele ţipa, iar asta stătea și nu mă lăsa să ies.

Eu stăteam și mă gândeam: de luptat, nu mă pot lupta, dar nici nu pot rămâne aşa.

Eu am privit-o, iar ea avea o privire sălbatică și am întrebat-o: „Ai ieșit de mult timp din ospiciu?”

Ea spune: „De puţin timp.”

Eu îi zic: „Dacă nu te dai la o parte, din nou vei ajunge acolo.”

Iar ea s-a dat la o parte.

Intru în sufragerie, Slavocica stătea liniștit pe scăunel, iar asta striga.

În casă încă nu au dat drumul la căldură, îmi amintesc că era frig, iar ea ţipa înfierbântată şi udă.

Iar în faţa lui Slava mereu stătea icoana Mântuitorului Iisus Hristos, și el mereu stătea pe scăunel în faţa acestei icoane.

Iar ea ţipa, era toată udă.

Eu îi spun: „Ce e cu această gălăgie, noaptea? ”

Iar ea spune: „El e păcătos.”

Eu îi zic: „Tu de unde știi? ”

Şi ea îmi zice: „Eu sunt sfântă.”

Eu îi răspund: „Da, serios? Voi ați intrat și ați spus că sunteți extratereștrii.

Iar acum deja sunteți sfinți.”

Ea zice: „Da, sfinți, pentru că suntem extratereștri.”

Eu zic: „Ce caută aici sfinții la ora 12 noaptea.”

Ea zice: „ Mie mi s-a poruncit să vin la această oră la fiul dumneavoastră și să vorbesc cu el. Eu am o carte pe care am primit-o la sfințirea celor 1000 de ani ai Rusiei.

În această carte este scris, că fiul dumneavoastră nu este de la Dumnezeu, pentru că de la Dumnezeu sunt eu şi că el iese afară și aşează omul la soare și studiază toate organele acestia la soare.”

Eu îi zic: „Ţie asta ți-a spus cartea sfântă?”

Ea zice: „Da!”

Eu îi spun:„Spune-mi, de ce cartea ta sfântă minte.

Pentru că îți poţi imagina o astfel de situație: o familie normală a unui militar.

Eu îl iau pe fiul meu, aștept să iasă soarele, îl scot la soare și pe acel om care a venit, îl punem la soare și ne uităm la organele sale interne... Voi, extratereștri, sunteți întregi la minte sau nu?”

Ea stă, se uită și zice: „Imediat voi întreba pe cealaltă carte.”

Eu îi zic: „Ce altă carte?”

Scoate o veche carte de rugăciuni, unde erau înfipte foarfece legate cu un elastic și spune ceva de genu: „Mint eu sau nu?”

Iar cartea de rugăciuni se întoarce într-o parte.

Eu îi zic: „Te rog să-ţi ei foarfeca și să pleci de aici.”

Și aud o bătaie în ușa.

Intră Nina Ponomareva.

Eu îi zic : „Ninocica, tu de ce te plimbi noaptea?”

Ea zice: „Valentina Afanasevna, stau în bucătărie și am un sentiment că undeva e un necaz.

Și am venit. Cine e la voi?”

Eu zic: „Uite, două vrăjitoare, spun că sunt extratereștre sfinte.

Nu le pot scoate afară, e noapte târziu.”

Noi trei ne-am așezat, Slavocica, Nina Anatolevna și eu, și așteptăm să se liniştească.

Femeia care a fost la ospiciu tăcea, iar pe cealaltă nu o puteai linişti în nici un fel.

Apoi aceasta din urmă s-a ridicat, a ieșit în hol și a făcit un fel de truc, de parca era avea în ea o cheiță şi era ca o coloană sonoră.

Ea devinise mai înaltă, culoarea ochilor din albaştri deveniseră negri, iar culoarea roșcată a părului dispăruse pe undeva...

Eu stăteam mirată, stăteam şi o priveam, iar în hol cu părere de rău încă nu reușisem să pun o icoană, acolo nu era o icoană.

Şi ea începe să-i vorbească lui Slavocica cu o altfel de voce: că el cândva a primit o notă de trei, de ce este leneș, de ce a primit nota nota trei.

Eu l-am ascuns în spatele meu, iar el se uita foarte mirat.

Iar ea cu o voce autoritară spunea tot felul de nebunii.

Apoi se auziră din nou o răsucire de cheie, ea își revine, are iar ochii albaștrii, e din nou un om obișnuit și îmi spune: „Ați auzit? Nu eu am vorbit cu dumneavoastră. V-am spus că suntem extratereștri.”

Eu îi zic: „Am auzit. Este problema ta pe cine ai lăsat să intre în tine și cine vorbește prin tine.

Dar dacă vă mai prind prin preajma fiului meu, voi fi nevoită să iau un băț în mână.

Pur și simplu nu am altă soluție.”

Mergeam și îl așteptam pe Slavocica de la școală, îl conduceam după ore ca să nu mai fie vizitat de „extratereștri.”
Omul

și Legea

Azi în program: versurile care ucid, cărțile care duc la nebunie.

Lecții ce distrug familii și copii care sunt aduși ca jertfe.

Secta totalitară, radastei.

De ce poliția nu caută pe învățătoarea Evdochia Marcenco?

La ea vin cei care din diferite motive nu s-au realizat în viață. În radastei, ca și în alte secte, oamenii caută mângăierea și eliberarea de mulțimea problemelor.

Marcenco dăruiește iluzie în schimbul banilor.

Prețul unei singure cărți poate ajunge la 5000 de ruble, iar cursul lecțiilor săptămânale de până la 100 de mii.
Nina Ponomareva

or. Chebarkul

Am fost nevoită să fiu martoră la întâmplarea cu venirea acelor vrăjitoare de magie neagră.

El era atât de micuț, iar ea stătea și striga, era toată roșie.

Ea încerca să îl convingă cu o carte.

El putea vedea boli ale căror denumiri nici nu le știa, dar le putea descoperi foarte repede.

El nu vedea doar bolile, ci și păcatele omului.

El vedea imediat cât ești de păcătoasă.

Ea încerca să îl convingă ca el să depisteze bolile, iar ea cu cartea sa neagră să îi vindece.

Iar el i-a spus: „Doamnă, sunteți rea.”

Să fi văzut câte țipete, urlete erau. Dar până la urmă noi am reușit să o conducem afară.

Iar eu am sosit acolo de parcă Otroc Veaceslav m-ar fi chemat.

Eram acasă, era seară, și dintr-o dată mi-a apărut o senzație că mă cheamă cineva.

Eu vin, bat la ușă, Valentina Afanasevna îmi deschide și o întreb: „Ce se întâmplă la voi? ”

Ea zice: „Iată, avem musafiri.”

Și iată am fost nevoită să fiu martora acestei lupte dintre acest mic copil cu astfel de oameni.

Credeți că după ce le-am condus afară, au renunțat?

Din nou îl aștepta, iar îl lămurea.

În acea perioada el avea 9 ani.

Cu ce hotărâre și siguranță zicea: „Nu.”

Nici măcar nu dorea să discute.
Părintele Andrei Uglov

Vrăjitorilor și extrasenșilor le era frică și acum le este frică de Otroc, la fel cum celui necurat îi este frică de tămâie.

În apropiere de Otroc se vede toată necurăția, toți demonii se agită, pentru că dracii nu suportă tot ce este sfânt.

De aceea nu e de mirare că asupra lui Otroc s-au năpustit în mod special masonii și vrăjitorii.

Kasperovski hipnotizează auditoriul în masă și mai adânc cufundă țara în transă.

Pe timpul sesiunii, oamenii din sală sau din fața micilor ecrane rotesc capul, dau din mâini, râd și plâng. Kasperovski dă rețete de vindecare pentru toate bolile.

Problemele au început la apariția primelor victime de la ședințele în masă.

Oamenii nu reușeau să iasă din transă.

Biserica l-a declarat pe psihoterapeut, trimisul lui satana.
Oamenii cu abilități paranormale dintotdeauna au fost în atenția serviciilor secrete.

În timpul războiului rece, doi oponenți ireconciliabili din URSS și SUA au efectuat cercetări secrete cu participarea clarvăzătorilor.

Și astăzi, la conducerea multor țări există un grup de astrologi care fac prognoze pentru viitor.

Politicienii din întreaga lume dau crezare descoperirilor prezicătorilor.

Acesta a fost Wolf Messing, mare clarvăzător și telepat.

Messing se numea artist, angajat al unui gen original.

Martorii afirmă că Messing deținea puteri paranormale.

El arăta minuni ale hipnozei, clarviziunii, citea gândurile la distanță.

El inducea oamenilor o stare de transă și ei puteau vedea viitorul.

Astăzi toate previziunile lui Messing pentru Rusia pentru următoarele 100 de ani sunt păstrate în arhivele secrete, sub sigiliul secret.

Eu l-am întrebat pe Slava... mă uit, el era liniștit.

„Slava, dar tu ai dușmani? ”

Vedeam că el nu le acorda o atenție deosebită.

Și l-am întrebat: „Dar tu ai dușmani?”

Iar el a spus: „Da, mămico.”

Îmi aduc aminte că stătea exact la această masă, s-a uitat foarte atent la mine, avea ochii albaştri mari... Ridică ochii și îmi spune: „Da, mămico, am dușmani. Masonii, missingii, şi după o perioadă de timp se va adăuga un catolic. Acesta nu va fi un preot rău, însă va avea trei păcate mari, iar când se enervează, se înroșește.”

Apoi se va îmbolnăvi şi îi vor da un ajutor. El crede că nu are păcat, dar a avut trei păcate mari. Două păcate i le-a iertat Dumnezeu, a rămas cu un singur păca.

Şi zicea: „El mă va ataca”.

Astfel el mi-a enumerat vrăjmașii săi: masonii, misinghi și un catolic din interiorul bisericii ortodoxe.

Mi-a spus că nu e un simplu catolic, dar face parte din cultul catolic.

Și potrivit celor spuse de el, acest om îl va ataca.

El zicea: „Mămico, ei, masonii, vor încerca să mă prezinte ca pe un extrasens. Mă vor compara cu alți copii, vor încerca , dar nu vor reuşi.”

Pe atunci nu ştiam cine sunt masonii, cine sunt aceștia. La noi nimeni nu ştia despre asta.

Eu am întrebat cine sunt masonii.

La noi populația nu e educată, nu doar că nu e educată, dar pe oameni nici nu îi interesează.

Important e că trăiesc.

Iar aici masonii.... și nimeni nu mi-a răspuns.

Şi doar de vreo trei ani urmă, când am fost în vizită la un părinte şi m-am uitat în bibliotecă mare pe care o avea, pe un raft întreg erau cărți despre masoni, despre simbolurile acestora.

Iar eu m-am îngrozit.

Mă gândeam, asta da, vrăjmași.

Senzație rusească, vedeţi chiar acum!

Acesta este un ritual străvechi ai celei mai misterioase organizații.

Voalul pe băieți reprezintă simbolul curățeniei.

Astăzi ei fac cel dintâi pas către frăția secretă despre care vorbesc toți, însă doar aceeaia care știu, păstrează tăcerea.

Despre ei tace și președintele SUA.
Acesta e un secret.

Ei fac ritualuri mistice.

Semnele lor ascunse sunt împrăștiate pe toată planetă, în capitalele europene, pe străzile Washingtonului și pe bancnota dolarului.

Chiar și peretele Kremlinului pentru ei nu reprezintă un obstacol.

În premieră la televizor: templul masonic sub zidurile Kremlinului și un ritual tainic de inițiere.

Priviţi chiar acum.

Un subsol greu de remarcat chiar în centrul Moscovei.

Cei neinițiați niciodată nu îşi vor da seama că aici funcționează un templu masonic.

Dincolo de acest prag niciodată nu au fost lăsaţi să intre străinii.
De regulă, în templul nostru nu permitem să intre oricine.

Aceasta este o tradiție care există de multe secole.

Masonii cred într-un singur Dumnezeu.

Ei îl numesc, Marele Arhitect al Universului.

De aceea pe altar, pot fi Coranul și Tora, și Biblia.

Aceasta e în funcție de credința fraților adunaţi în şedinţa din lojă.

În acest templu, masonii sunt ortodocși, de aceea pe altar este doar Evanghelia... cu cartea sfântă şi semnul triunghiular...

Pentru noi, nu e doar un simplu instrument de construcție, iar cărțile sfinte pe care se pun instrumentele au desigur un sens important.

Cel mai important simbol masonic este semnul delta, care se află chiar în centrul triunghiului: Marele Ochi. Este Ochiul Atoatevăzător al marelui Arhitect al Universului.

Steaua lui David la masoni este simbolul centrului universului.

În centrul triunghiului masonic apare o literă latinească mare G.

Acesta este si „Dumnezeu” în engleză „God” și „John,” pe care masonii o numesc ființa supremă.

Științe mistice și ritualurile masonerii au împrumutat unele lucruri de la kabbala.

Kabbala este o învățătură mistică a filozofilor evrei.

Succesorii săi susțin, că textul torei are un sens tainic şi cu ajutorul unor ritualuri specifice și rugăciuni omul se poate integra într-un proces cosmic şi divin.

Aceasta este binecunoscutul simbol masonic „delta.”

Acesta este Sfântul Gheorghe Biruitorul, iar aceasta este stema Rusiei.
Direct spre secrete... o strângere puternică de mână masonică.

Astfel se recunosc unul pe altul la întâlnire frații necunoscuți masoni.

Cu o astfel de strângere de mână.
Cine face parte din elita politică rusă, cu adevărat aparţine acestui ordin.

Cei neinițiați nu știu, iar marele maestru nu le va spune.

Este legat prin jurământ.
Între noi suntem frați.

Nu contează dacă ești un om foarte bogat, poate chiar oligarh sau ai o funcție de stat.

Noi suntem o organizație legală, existentă legal şi înregistrată de stat, iar scopul nostru este să lucrăm în numele Rusiei.
Părintele Andrei Uglov

or.Vladimir

Dragi frați și surori, astăzi voi încerca să răspund la o întrebare foarte importantă, pe care frecvent o pun credincioșii.

Cine sunt masonii?

Întrebarea este într-adevăr interesantă, pentru că astăzi sunt mulți masoni.

Ei afirmă deschis asta și nu se jenează.

Merită să răspundem la această întrebare? Și noi vom răspunde astfel:

Masonii sunt o organizație mondială secretă, închinătoare la cel rău.

Deși ei își ascund scopurile adevărate, iar la nivelul mai mic al masoneriei nu e atât de vizibil, dar în ierarhia mai înaltă de iniţiere, ei se închină diavolului în mod deschis.

Ei desigur își maschează scopurile, își ascund originea, dar cel mai bine nu vorbesc cuvintele lor sau reclama acestora, ci faptele lor, după cum spune Dumnezeu: „După roadele lor îi veţi cunoaște.”

Iată roadele lor. Haideți să vedem istoria Rusiei din ultimul secol, istoria Europei din ultimele două, trei secole şi vom vedea, că toate aceste lupte sângeroase, revoluții, genocidul popoarelor și distrugerea tuturor popoarelor...

Totul este organizat și înfăptuit de ei. Dar cel mai groaznic şi sângeros genocid, luptă ritualică sângeroasă a fost organizată de ei asupra Rusiei, asupra poporului ortodox rus, asupra Unsului lui Dumnezeu, a Sfântului Ţar.

Ei ne-au stigmatizat cu steaua şi pentagrama lor.

Ei ne stigmatizează şi astăzi cu pașapoartele cu numere personale cu cei trei de şase.

Ei vor să ne cipizeze pe toți, să ne însemneze ca pe niște berbeci înainte de măcel.

Dar cel mai înfricoșător, ei vor să ne ia ce avem mai sfânt, cel mai scump lucru ce ne-a mai rămas, Adevărul lui Hristor, sfânta ortodoxie.

Ei vor să ne unim cu ereticii, sectanții, să ne sărutăm cu ei.

Ei vor să amestece adevărul cu minciuna, să unească toate religiile, pentru că știu că fără ortodoxie, noi ne vom transforma în gunoi, bălegar nedorit de nimeni, într-o turmă fără de origini, pe care o poți conduce și învârti după cum dorești şi în orice direcție vor ei.

Acești masoni sunt nimic, nici măcar nu îi pot considera dușmanii mei.

Ei sunt vrăjmaşii lui Dumnezeu și sunt mulți.

Au bani şi au puterea. Cum aş putea să mă lupt cu ei.

Şi vor distruge gărdulețul... chiar dacă vor fac totul una cu pământul, şi ce dacă...

Otroc oricum există, el va rămâne în sufletele oamenilor. Care rost ar fi să te lupți cu ei.

Te poţi raporta diferit la capacităţile copiilor de extrasenși.

Poţi crede, sau te poţi îndoi, dar un lucru este cert: extrasensul Veaceslav Krașenennikov prevestea viitorul și vindeca oamenii.

Mulți îl consideră sfânt.
Iar în momentul de față, chiar ieri am urmărit o emisiune când pe Slava pentru prima oară au încercat să îl numească extrasens.

Așa că, nu ar trebui să se încordeze, nu vor reuşi, pentru că Slava însuşi a spus asta.

Dar va reieşi că în această perioadă de timp când toate acestea se vor ridica, ziarele vor scrie despre el, televiziunile vor vorbi unele lucruri, chiar și călugării se vor clătina.

Iar preoții care pur și simplu au vrut să își dea cu părerea despre mine, să-şi etaleze cunoştinţele, ei vor tăcea şi toți vor acelaș gând.

Ce este aceasta? E prea mult, ceva nu este în regulă și se vor pune pe gânduri.

Iar când cea mai urâtă perioadă se va mai linişti, călugării și preoții vor începe iar să lucreze discret. Iar rezultatul va fi acela, că pe părintele catolic îl vor considera îndrăcit.

Pentru tot ce face acum, mai târziu îl vor considera îndrăcit.

„Așa a spus Slava? ”

„Da, așa a spus Slava, puteți nota liniștit. ”
Protoiereul Petr Borodulin

or. Cerepoveț

Toți Sfinții au fost prigoniți.

Acesta este primul semn de sfințenie, este cel mai important semn.

Dacă te prigonesc rudele, te clevetesc ca pe o cioară albă, nu te iubesc la servici, nu te iubesc autoritățile, poți spune că nu ești din această lume.

De ce îl prigonesc pe Otroc Veaceslav?

Este foarte important de știut, pentru că el nu este din această lume, este omul lui Dumnezeu și lumea, răutatea se năpustește asupra lui.

Vrăjitorii, extrasensi, pentru că ei îl urăsc crâncen, vedeau un băiețel așa mic, trebuia să îl omoare, să-l facă să nu trăiască mult.

Unui băiețel aşa puteri i-au fost date, date de Dumnezeu.

Când îl vedeau atât de mic, puteau să îl strivească pe loc, dar nu se puteau atinge.

Vrăjitorii și masonii nu îl vor ierta niciodată pe Otroc, pentru că a scos la lumină această necurăţie, a scos la iveală ființa lor şi planul lor diabolic, că aceştea sunt dușmanii lui Dumnezeu şi că ei pregătesc drumul pentru antihrist... că, codurile personale, și smart cardurile cu microcip sunt capcana satanei... că se va descoperi în Rusia un Ţar ortodox, care va strivi pe vrăjmaşii Rusiei, asemenea olarului ce calcă lutul și îi va scoate din Rusia ca și gunoiul din casă.

Niciodată această necurăție nu îl va ierta pe Otroc, pentru adevărul și prorocirile lui.

Rugăciunea congregațională la nivel national

către Domnul cel Atotputernic pentru duşmanii lui Hristos

şi pentru cei ce molestează poporului nostru
A venit la noi un înger în trup,

Să ajute la salvarea sufletelor noastre,

Un drum scurt a reușit să treacă,

Deși Otroc e un mare bărbat.

Dumnezeu pe băiețel l-a înțelepțit,

Iar extrasenși şi vrăjitori au adus răzvrătire şi prăpăd,

Şi toate lucrurile de la satana.

Aruncau noroi și răutate în jur

Din dinţi sălbatic scrâșnind,

În focul de chin de dinaintea morții,

Săreau ca o lăcustă.

Iar el era liniștit și tăcut,

Și pe oameni aflaţi în necaz îi ajuta,

O să ne trimită ai Săi îngeri,

Iar noi asemenea unui kagal diavolesc,

Am orbit din pricina păcatele noastre.

Suntem surzi de mândrie...

Iar Dumnezeu ne-a trimis iubirea Sa,

Dar oare de aceasta avem nevoie?

Oare nu e strigătul nostru,

Răstignește-L, răstignește-L?

Iar nouă pe Baraba să ni-l dai urgent,

Suntem copiii răutăţii....

Nouă nu ne trebuie raiul lui Dumnezeu...

Și Dumnezeu a luat iubirea de la noi

Pentru că l-am trădat ,

Ce ne-a lăsat nouă acum?

Pe Baraba și altceva nimic.