Ispita Valentina Afanasevna

Despre cei de altă credință,

Cruce şi Biblie

Au venit femeile, după cum le-am spus eu, femeile noastre.

Eu le spun: „Katia, Dașa, ce faceți?”

Au adus casete. Erau casete cu înregistrări Hari Krishna și altele...

Şi ele îmi zic: „Acolo sunt nişte adevăruri, vă rog, să asculte fiul dumneavoastră”.

Slavocica iese și spune: „Ştiu ce este scris acolo. Luați toate acestea, plecați de aici.”

Slavocica foarte rar scotea pe cineva afară, dar celor de la hari krishna le-a spus să plece.

Dacă veneau de exemplu martorii ai lui Iehova, cu revistele lor, Turnul de veghe, încerca să îi facă să înțeleagă că sunt în rătăcire.

Dar pe aceștea din hari krishna îi trimitea afară din prima.

A fost aici în Celiabinsk și un centru hari krishna, organizau diferite strângeri.

De la noi din localitate nimeni nu era, dar când se adunau auzeam sunetele lungi ale clopotelor.

Se ridicau mai sus de lacul din Chebarkul și ca şi cum ar fi sfințit acest lac.

Când au venit credincioșii și au întrebat: „Slavocica, cum așa, ei într-adevăr zburau? Nouă ni s-a spus că se ridicau în aer și sfințeau lacul.”

Iar Slavocica le-a spus, că în acest lac se vor îneca bărbați tineri și băieței, şi nu e voie să se scalde în acest lac.

Din acea perioadă, multă lume s-a înecat în lacul din Chebarkul, în general bărbați tineri și băieței, ori i-a muşcat vreun şarpe în apă sau altceva.

Acum când mergi la mormântul lui Slavocica,chiar lângă el, pe cărăruie, a fost îngropat un bărbat ce s-a înecat lângă mal. Erau la pescuit.

El se pregătește să răspundă la întrebări.

El intră în transă, ochii îi ies din orbite, are buzele albastre, din punct de vedere fizic îi este greu.

El practic e foarte transpirat.

Această posedare e urmată de o cădere nervoasă.

Dansuri lungi, sunete specifice, meditația, cântări, respirație adâncă, toate acestea sunt direcționate pentru activarea anumitori structuri ale creierului, iar cei care răspund la controlul puterilor supranaturale, același detector de greșeli, se deconectează.

Iată și momentul principal.

În stare de transă, anunță conducerea despre ceea ce vede.

Ca regulă, acesta este secretul statului Tibet și nu poate fi dezvăluit.

Eu am întrebat: „Slavocica, ce este religia budistă?”

El mi-a explicat pe scurt că Budda a fost un om obișnuit, dar în el a intrat un duh și el mi-a spus:„Mămico, să nu crezi acestei religii”.

Această religie este de la cel rău.

În vechiul Paul Beke, pe stâncă stă o imagine gigantică a lui Budda.

În multe religii ale lumii există prorocori ce vorbesc despre revenirea lui Mesia la oameni, și în budism, zeci de scrieri sunt legate de a doua venire a lui Budda.

Atunci va începe veacul unei conviețuiri pașnice comune.

Pe acest Buda îl numesc deja Maitreyi ce semnifică Budda care vine,adică Mesia.

Ca și fermecați au rămas nemișcați înaintea imaginii sale.

Pentru Roerich, Maitreyi era un vis comun pentru desăvârșirea omului, rădăcina în lanțul culturilor ce leagă trecutul cu prezentul.

Toată seria picturilor lui Roerich e dedicată lui Maitreyi.

Apropo, pe unele dintre aceste picturi le va dărui mai târziu Comisariatului... ca și simbol de apropiere dintre budism și comunism.

Înainte de plecare din localitate, Roerich a vizitat Lama și a înmânat o pictură veche din Tibet.

Ea îl va inspira lui Nicolai Constantinovici tema viitoarei picturi: „Marele Călăreț pe cal roșu.”

Cu steagul roșu se duce ocrotit de armură „călărețului roșu” și trâmbițând în trâmbița sfințită.

În urma lui pâlpâie flacări stacojii, iar înainte zboară păsări roșii.

În spatele său sunt munții Belushi, iar peste el jubilează adunarea marilor lame.

Roerich nu se poate îndoi, misiunea sa din Rusia va fi un succes.

Cândva, prin anii 1920 el a desenat pictura Visul din Vostok.

Capul cu ochii închiși, e foarte ușor de recunoscut fața lui Lenin, simbolul surd și orb al somnului Rusiei. Acum el desenează o nouă pictură a lui Lenin „Apariția timpului.”

De această data, ochii lui Lenin sunt deschişi.

El cu bunăvoință și sever priveşte către orient.

Roerich este pregătit să se întâlnească cu Rusia.
Dacă cineva se purta obraznic, eu i-am reținut pe Rerihalțevi.

Ei au venit foarte culți, oameni bine îmbrăcați și mă întreabă: „Nu vă este frică?”

Eu îi întreb: „De ce ar trebui să îmi fie frică?”

Iar el zice: „Nu vă este frică să vorbiți de Dumnezeu? Fiul dumneavoastră vorbește, pe el îl ascultă, vin la el, apoi merg în masă și se botează.”

Eu le zic: „De ce ar trebui să mă tem? Acum aproape în fiecare sat este biserică. În biserici se vorbeşte despre Dumnezeu.”

Ei zic: „Da, da vorbesc. Dar pe fiul dumneavoastră îl cred pe cuvânt, pentru faptele lui reale. De aceea, dușman este fiul dumneavoastră.”

Eu zic: „Să înţeleg că în rest nu vă deranjează nimic?”

Ei mi-au spus: „Nu.”

Și pe adventiști, pe baptiști și pe cei de la hari krishna şi pe..... pe mulţi am fost nevoită să îi văd.
Madina Hakimova (prin botez Anastasia)

or.Chebarkul

Odată veneam de la muncă, iar el vine în întâmpinarea mea.

Ne-am salutat.

„Mătușa Madina, uitați-vă până unde au ajuns, pe coperta revistei au pus imaginea celor 6 mâini.”

Atât de mult îşi făcea griji, atât de rău îi părea.
Nina Ponomareva

Veneau iehoviștii, kreșnoizii, veneau și alţi sectanți nu mai știu de care, pentru că şi în prezent aici dunt foarte multe secte.

Îl invitau să vină la ei, să asculte. El tuturor le spunea: „Nu”.

Tuturor categoric le spunea „Nu.”

Doar credința noastră ortodoxă este dreaptă. El mereu îmi repeta acest lucru şi îmi spunea: „Mătușa Nina, niciodată să nu uiţi de Dumnezeu. Te rog să te spovedeşti, să te împărtășeşti.

El spunea aceste lucuri tuturor.

Rugați-vă, mergeți la biserică până la final. Nu uitați de Dumnezeu.

Doar prin spovedanie, împărtășanie este salvarea voastră. Mereu spunea aceste lucruri, părinte. Spunea aceste lucruri în mod repetat.

Când l-am întrebat pe Slavocica despre biserica catolică, Slavocica a spus: „Mămico, catolicii când au făcut inchiziția, i-au făcut mult rău lui Dumnezeu.

Ei au împins de la Dumnezeu foarte mulți oameni.

Și toți preoții din acea perioadă, toți sunt în iad, pentru că au păcătuit foarte mult şi din cauza lor au murit mulți oameni.

Dar și mai mulți au murit pentru faptele pe care le-au făcut.

Oamenii s-au îndepărtat de biserică, de la Dumnezeu.

Așa cum eu locuiesc în Ural, aici sunt foarte mulți musulmani.

Există o așezare de tătari, ei sunt foarte mulți.

Eu i-am pus întrebarea lui Slavocica cine era Mohamed.

Slavocica a spus: „Mămico, Mohamed a fost prooroc, dar nu tot ce vorbesc musulmanii a spus Mohamed. Iar musulmanii greșesc profund când îi numesc pe ortodocși necredincioşi.

Ei consideră, că ei înțeleg corect Scripturile, însă nu este așa. Ei consideră că înţeeg corect Biblia, dar nu este aşa. Corect înțeleg creştinii.

În Biblie este scris tot adevărul, iar Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

Slavocica spunea că musulmanii greșesc mult numindu-L pe Domnul prooroc.

Slavocica mi-a spus: „Mămico, când vor vorbi despre Iisus Hristos, că nu era om, că suferințele de pe cruce le-a suportat ca un duh și alte povești, tu să nu-i crezi.

Toate sunt ca în ortodoxie.

L-au bătut în patru cuie pe Domnul, iar atunci când a fost cutremurul puternic, iar acolo erau doar soldați, pe nimeni dintre civili nu îi lăsau să se apropie.

Slavocica zicea: „Nu îi lăsa deloc să se apropie.”

Poporul stătea foarte departe, iar când a început marele cutremur, soldații cu adevărat s-au speriat.

Era înfricoșător, și ei cu adevărat s-au împrăștiat.

După cutremur, când au venit toți și s-au uitat, această traversă din lemn unde îi erau ţintuite picioarele în două cuie... aceasta era căzută, era departe de tot, de aceea, oamenii, poporul, ce a văzut, aceea a şi început să vorbească.

Unora li s-a părut că avea picior peste picior, cu un singur cui.

Altuia i se părea că a fost legat de stâlp, cince şi ce a văzut.

Insă corect este așa cum învață biserica ortodoxă.

Da, Slavocica a spus, că cea mai aproape de Dumnezeu dintre toţi, spunea tuturor, este biserica ortodoxă.

El a spus că în ea, totul este adevărat, Biblia a ajuns corectă până în zilele noastre și totul în ea este adevărat.

Și cum spun creștinii, totul chiar așa și este.

Pe cruce Domnul a suferit ca om, a suportat suferințe cumplite.

Slavocica a spus: „Mămico, să nu crezi nimănui. Chinurile au fost foarte reale, suferințele erau foarte reale. Dumnezeu a suferit în trup.”
Despre iad și rai
În Volburg, în unul dintre cluburile de noapte, forţele întunericui sunt la modă.

Biletul la acest spectacol diavolesc costă 666 de ruble.

Pentru acești bani vrăjitoarelor începătoare li se recomandă să fie agățate de bară și să își dea sufletul lui satana.

Sufletele par a fi false, imprimate pe un printer și expuse în rânduri.

Însă adevărul este că sângele care curge de la cârligele care străpung trupul, e dintre cel mai real.

De ce aveți nevoie de asta?

Mie îmi place.

Ce anume vă place?

Senzația de zbor.
Organizatorii asigură, că toate acestea nu sunt mai mult decât un show, însă în spatele pereților clubului e și mai îngrozitor.

Jocul cu demonul, pocker pentru sufletul nemuritor vor pare ca o glumă nevinovată.
La sfârșitul secolului al XVII-lea în Moscova s-a infiltrat, apoi a fost cuprinsă în totalitate de organizația satanică iluminații.

Iar acum magia albă, este doar pentru nivelul inferior al masoneriei. Pentru nivelul superior este magie neagră și obsesia pentru putere.

Cât de mult s-a răspândit cultul?

Răspunsul este foarte răspândit.

Conducătorii din zonele centrale pun cultul morții a lui lucifer în vârf.

KKK face parte din cea mai largă organizație masonică.
… Club privat în pădurile din nordul Californiei.

De jumătate de secol la întrunirile acestuia participă în fiecare an 2000 dintre cei mai bogați oameni ai Americii.
Proștii, proștii

Când veţi înţelege că nu mă veţi putea învinge.

An după an mă ardeți în aceste plantații şi neputinţa voastră triumfală se ridică spre ceruri.

„Cneazule Sava, stăpânul înțelepciunii celor muritori...Sava, dă-ne sfatul tău.”

Reiese că soluția care poate să schimbe viața oamenilor este luată de puternicii acestei lumii, în pauzele dintre înfăptuirea unor ritualuri îndoielnice?

Richard Bec

Activist al mişcării „Exprimarea liberă”

În anii 1970 la întrunirea din cadrul Şedinţei .... pentru prima dată s-a discutat proiectul războiului interstelar.

În timpul campaniei de dinaintea alegerilor din anul 2000, Bush s-a întâlnit aici cu Deconcini şi Kolen Paul. Acestea au fost arătate la CNN.

Slavocica zicea că dracii urăsc oamenii pentru că ei nu știu care dintre oameni se poate răzgândi, să-și revină și să se adreseze lui Dumnezeu.

Pentru că Dumnezeu cu oamenii sfinți împlinește numărul celor căzuți din cer.

Și Slavocica a spus că ei îl urăsc pe toți oamenii.

Și discuția cu ei este foarte periculoasă.

Slavocica a spus că pământul nostru îl săpăm, îl distrugem.

El a spus că nu avem voie să facem asta, pentru că dracii se străduiesc să ajungă la noi, iar noi mergem spre ei. Le ușurăm accesul la suprafață.
Prin anii1960 aici au venit sondorii.

Raionul Peaching era unul dintre cele 4 locuri alese de pe timpul Uniunii Sovietice unde s-a decis să se sferdelească o gaură, precum nu una obișnuită, ci una foarte adâncă.

Sarcina era una din domeniul fantastic, să ajungi la o adâncime de 11 kilometrii.

În anul 1970 sonda a ajuns în pământ și s-a făcut un raport.

Pe atunci nimeni nu știa cât de mare va fi succesul.

Munca se desfășura non-stop.

Cu cât era mai mare adâncimea, cu atât mai greu îţi era să faci asta, însă recodurile urmau alte recorduri.

9000 de km, 10.000 de km, 11.000 km.

În anul 89 gaura din Skolska a fost inclusă în cartea recordurilor Guinness Book, ca cea mai adâncă gaură în scoarța Pământului.

Și cu cât mai mult cobora sonda, cu atât se descopereau mai multe taine.

Lumea științifică a fost cutremurată. S-au adunat geologi din toate continentele.

În 1984 în preajma izbucnirii războiului rece, în zona militară se adună toată elita științei pentru a vedea ce este acest puţ ultra adânc din Skoslcaia .

Iar noi le arătăm, priviți, sol scos de la o adâncime de 12 kilometrii, este identic cu cel de pe lună.

Cercetătorii glumesc, asta înseamnă că Luna s-a desprins din peninsula Skolski.

Iată o altă descoperire, adâncurile planetei se află pe o platformă mai fierbint decât au presupus teoreticienii de 200 grade C.

Cum ar fi să construim o țeavă și să extragem de acolo căldura.

Iar la adâncimea de 9000 de metrii sonda a intrat în „compot.”

În acest fel denumesc geologii solul bogat în metale valoroase.

Un tren plin cu o grosime de sute de metri, în totalitate compus din aur, platină și argint.

Într-un cuvânt, senzație după senzațe.

Cercetătorii vorbeau că fiecarui metru îi revine o descoperire științifică.

Începutul sfârșitului a fost mistic.

Au trecut de 12 km, să găureşti a devenit tot mai dificil.

La km al 13-lea urmează un accident după altul.

Printre cercetători străini au ieșit vorbe: rușii la km 13 au săpat ceva supranatural, aproape că au atins iadul, dracii au ieșit la suprafață.
Ierodiaconul Aveli (Semeonov)

or.Moscova

De puţin timp mi-au adus o înregistrare audio cu ţipetele din iad.

Dacă vă amintiţi, eu însumi am citit prin anii 80 despre aceasta in ziarul Trud.

Eu nu-mi amintesc dacă pe atunci eram deja credincios sau doar am venit spre credință.

Eu m-am mirat, scria că ei au făcut o gaură în Skolsk cu scopul de a înregistra zgomotele, au trecut de mantie , au introdus microfonul, iar ca rezultat au înregistrat strigăte, zgomot.

Au ridicat burghiul, şi în descriere se spunea că în jurul burghiului era încolăcită o vietate, care cu un mare ţipăt s-a descolăcit, i-a privit cu mânie pe toți și s-a scufundat în gaura forată.

Citesc, era ca o poveste, dar mă uit, nu e poveste.

Înregistrarea audio e făcută pe o perioadă de 40 de secunde.

Desigur calitatea e proastă, dar se descifrează strigăte în masă de femei, bărbați.

Este îngrozitor.

Priveşti, şi nimic din această lume nu poate fi asemănator cu aceasta.

Slavocica a spus că acolo ei sunt foarte mulți.

Slavocica a spus că sunt un fel de vizuini: „Mămico, la începutul iadului se află ca un fel de tunel negru, mergi prin acea trecere întunecată unde e întuneric.

Apoi, într-adevăr, ca în poveste, se taie cu această secure, oameni sunt traşi în lanțuri, există cazane. Cum se spune în povești, așa este şi în realitate.

Asta este la început de iad.

Cu o mare uimire eu îl întrebam, iar el îmi povestea.
Ordine și medalii în memoria tovarășului Stalin în faţa popoarelor din Uniunea Sovietică.

Mare este durerea poporului.
Dacă îl întrebi îți spune, nu îl întrebi nu îți spune.

Eu pur și simplu l-am întrebat despre Stalin, pentru că mulți oameni vorbesc că, acum ar salva Rusia, avem nevoie de un astfel de om și atunci era nevoie de el.

Iar eu mă tot gândeam, cum să omori stăpânul, apoi impostorii să devină conducători și dintr-o dată poate face ceva bine.

Eu l-am întrebat pe Slavocica: „ Unde este Stalin? ”

Slavocica mi-a explicat:„ În iad, există un loc unde curge apă fiartă, iar oamenii, el se adresa cu iubire față de toți, și oamenii unii stau până la călcâie, el spunea și eu mă gândeam, wow până la călcâie, alții până la genunchi, alții până la piept, iar Stalin este scufundat complet in această apă clocotită.

Şi dacă el sau alții ar vrea să ridice capul, atunci, acești draci...

Și acești draci cu furci îl scufundă înapoi cu capul. În general au activitate. ”

Și Slavocica a spus că în acel loc sunt foarte multe suflete ale oamenilor păcătoși, și demoni sunt mulți.

El zicea că ei își fac treaba, desigur cu asprime și răutate.

Pe cine iese din foc, îl împing în foc, pe cine care iese din apa clocotită îl cufundă iar în acea apă în clocot. Eu l-am întrebat pe Slavocica de ce unii sunt într-un loc, alții în alt loc.

Unii se sufocă cu fum, alții nici cum nu pot să iasă din foc, alții stau în clocot.

Iar el mi-a spus:„Mămico, ce fel de păcate au fost, așa sunt și locurile.”

El avea răspunsuri scurte. Ce fel de păcate sunt, așa sunt și locurile de chin.

Totul mi-a fost clar.

Vorbind despre chinurile iadului, Otroc Veaceslav a spus: „Locurile de chin sunt potrivit cu păcatele.”

Totul este foarte corect.

Cine slujește lui Dumnezeu, va merge la Dumnezeu.

Cine slujește celui rău va merge la cel rău.

Tot ce am semănat în viața aceasta pământească, vom secera în veșnicie.

Dracii îi plac pe cei ce înjură, îi iubesc pe cei desfrânați, pe cei răzvrătiți, le place când se fac avorturi, când se tratează la vrăjitori și extrasenși, când trăiesc îndrăciți, fără de pocăință, fără de Dumnezeu. Dracilor le plac astfel de oameni.

Când oamenii trăiesc o viață fără de căință, după voia celui rău, atunci după moarte merg direct în iad. Crede omul în Dumnezeu sau nu crede, Dumnezeu oricum există și îl va judeca pe fiecare.
Slavocica a spus că în iad este un loc unde stăpân este viermele și sunt foarte mulți viermi.

Slavocica spunea că viermele este foarte inteligent și aude foarte bine.

Dacă cineva merge de unul singur pe stradă... este un astfel de drum cu gropi, nebetonată, este moale, prăfuită, dar e un drum bun.

Și zicea că dacă cineva merge singur de la un sat spre altul, acest vierme aude foarte bine.

El iese, omul este luat prin surpindere, el nu este pregătit să se întâlnească cu așa ceva.

El crede că nu mai este nimeni pe planetă... și viermele îi trage de vii, el îi mănâncă, îi înghite.

Uneori îi trage pe cei decedați, dar asta se întâmplă foarte rar.

Acest vierme este din iad, el acolo trăiește și de regulă îi atacă pe oamenii neprotejați, pe cei necredincioși.

Și o iconografă mi-a povestit următoarea întâmplare.

Ea zicea:„ Eu când am citit... vreau să vă spun că l-am văzut.”

Eu o întreb: „Cum l-ați văzut?

Și continui: „Slavocica m-a avertizat, ca nici măcare eu să nu merg singură la cimitir, pentru că el în orice loc și în orice moment poate să apară.”

Ea spune: „Da, dar eu l-am văzut în biserică. Primisem o comandă pentru icoana lui Hristos Mântuitorul. Seara am fost nevoită să o finalizez și se făcuse noapte.

Noaptea în biserică era rece, iar eu eram singură.

Finalizam icoana și simt că mai este cineva.

Apare o mișcare în aer, mă întorc, iar el a ieșit astfel, după cum povestește Slavocica, își întinde gâtul, eu mă ridic și nădejdea e doar la Dumnezeu.

El s-a uitat atent peste umărul meu la icoană, apoi s-a uitat atent la mine și a dispărut.”

Și alți mulți viermi, intră în ochi și în nas, în urechi și în general se târăsc pe tot corpul uman.

Omul resimte o durere insuportabilă, zice că este foarte dureros. Astfel de viermi.

Sunt unele locuri unde oamenii stau în întuneric.

Eu l-am întrebat pe Slavocica, ce fel de oameni sunt de stau în întuneric?

Slavocica a spus: „Dacă omul nu este unul rău, dar nu merită nici raiul, el se află în iad.

Pur și simplu stă într-o cameră întunecată și nimeni nu îl chinuie.

El pur și simplu se află în întunericul veșnic.”

Îl puteai întreba unde și ce suflete ale omului se află.

Și el știa dacă sufletul omului se află în iad și ce fel de chinuri are.

Și eu l-am întrebat:„Slavocica, cum poți ști aceste lucruri ?”

El a zis: „Mămico, a murit o cunoștință, ți-o mai amintești?”

Eu îi spun:„Mi-o aduc aminte.” Acum nu mai știu cum se numea.

Și spune: „Eu am mers în urma ei, ea a nimerit în iad. Eu m-am dus după ea și primul lucru care a apărut era un coborăș într-un hol întunecat, ca o vizuină.

Apoi am mers mai departe după ea. Acolo ardeau focuri, fierbeau cazane, păcătoșii sunt trași cu toată puterea cu diferite legături.

Eu am ajuns până la acel loc, iar ea a mers mai departe. Mie mi se făcuse frică și m-am întors.”

El pur și simplu a mers după ea.

De altfel, el pur și simplu putea vedea acest iad.

Iar când a fost înmormântat un ofițer din clădirea de alături, se adunase foarte multă lume.

Și Nina Anatolievna Ponamoreva îmi zice: „M-am apropiat și tocmai ieșise și Slavocica”.

Și Nina îl întreabă: „Slavocica e om bun?”

Iar Slavocica zice: „E un om bun.”

Ea zice: „Și noi toți îl respectam.”

Iar el zice: „Să nu vă îngrijorați pentru el. Omul bun va ajunge într-un loc bun. ”

Slavocica spunea că uneori oamenii merg pe drum, pe planetă, iar pământul de sub ei se surpă, în unele locuri.

Iar omul de viu ajunge în iad. Și din toate părțile vede mulți ochi plini de ură, iar demonii de viu îl sfâșie pe un astfel de om. Pur și simplu îl sfâșie. Au o mare ură față de om.

Este cel mai îngrozitor lucru când pământul se surpă sub picioarele tale.

El a spus: „Da mămico, este îngrozitor… când demonii îi trag pe oameni de viu. Aceasta era exprimarea lui : îi trag pe oameni, îi fură.”

Dacă omul trăiește fără Dumnezeu, trăiește în păcate de moarte nepocăite și moare fără pocăință, este cel mai îngrozitor lucru.

Potrivit mărturiei bisericii, un astfel de suflet nu va trece prin vămi.

Pe un astfel de suflet dracii de la început îl vor trage în iad.

Dar poate fi și mai rău.

Există astfel de păcate că încă în viață fiind, pământul te poate înghiți.

Iar la baza acestor lucruri stau mărturii din scrierile sfinte.

Pe toți vrăjitorii, hulitorii, pe toți seducătorii poporului, sodomiții, ucigași de copii… pe ei după moarte nici pământul, nici cerul nu îi primește.

Doar o pocăință sinceră îi poate împăca cu Dumnezeu.

Pocăința aceasta trebuie făcută în biserica ortodoxă, la spovedanie, înaintea Sfintei cruci și a Evangheliei, pocăință pentru toate păcatele începând din copilărie.

Trebuie să ne amintim toate păcatele, sufletul treuie întors pe toate părțile,trebuie curățat tot noroiul păcătului, ca să nu rămână nimic pe suflet pentru că până când omul nu s-a pocăit, satana are putere asupra acelui suflet și chinuie omul.

Pentru a te elibera de această agresiune demonică e nevoie de pocăință, trebuie să lași păcatul, să faci canoane pentru păcat, și cu tot sufletul să te întorci la Dumnezeu.
Eu l-am întrebat: „Slavocica, de ce despre iad povestești multora, iar despre rai la oameni foarte puțini.

Și mie în general tot despre iad îmi povestești.”

Iar el îmi spune: „Mămico, pentru ca oamenii să se gândească și să nu ajungă acolo.

Iar despre rai, deocamdată nu sunt vrednici să audă.

De aceea, spunea la puțini oameni, că planeta noastră Pământ odată cu venirea Domnului nostru Iisus Hristos, va fi ca un rai.

Vorbind despre planetă, se înțelege că și raiul arată astfel, pentru că Slavocica spunea că Dumnezeu va sădi raiul din nou.

Oamenii care nu l-au trădat pe Dumnezeu îl vor ajuta.

Slavocica a spus că planeta noastră Pământ va fi în totală siguranță pentru trai… că omul se v-a schimba, iar când sufletul omului pleacă în acel loc, primul lucru pe care îl vede, este o iarbă verde frumoasă, ce se mișcă în adiere de vânt, verde cu flori... și așa povestea mai departe.

El ma rugat… sunt unele lucruri care nu trebuie povestite oamenilor.

Slavocica a spus, că pământul va fi restaurat de Domnul, de îngeri, când vor fi mari scufundări de pământ.

Și Slavocica spunea:„Mămico, îngerii duc porțiuni imense de pământ pe cer, iar dacă omul s-ar uita, ar vedea că pe cer zboară pământ de sine stătător.

Și aceste surpări le vor umple, vor nivela pământul.

Pământul va fi foarte frumos, superb, spunea Slavocica, dar altfel. Și omul va fi altfel.

Pe pământ se va putea trăi în siguranță.

Apa va fi curățată.

Apa o să fie într-atât de transparentă, că la mari adâncimi se va vedea fiecare piatricică.

Iar omul va primi alte calități.

El nu va mai fi la fel.”

Slavocica spunea că oamenii nu vor mai avea nevoie de nici un transport pe planeta restaurată. Transportul nu va mai fi necesar pentru că ei însuși într-un anume fel… nu am întrebat cum, se vor deplasa cu mare viteză, iar comunicarea… noi acum ne înțelegem prin multe cuvinte… nu va mai fi necesară.

Omul îl va înțelege pe alt om și fără cuvinte.

În general planeta o să fie sigură și foarte frumoasă cu Dumnezeu. Aerul pe planetă va fi curat, pământul va fi frumos, nu vor mai exista boli și omul va fi cu Dumnezeu o veșnicie.

Planeta, după cum l-am înțeles pe Slavocica, va fi raiul.

Slavocica foarte mult sa mirat… oamenii care au supraviețuit acestei catastrofe, nu l-au trădat pe Dumnezeu și vor rămâne cu Dumnezeu.

Când Domnul va veni, ei vor rămâne cu El.

Dar Slavocica s-a mirat foarte mult: „Mămico, cum se poate, doi din cei care l-au așteptat pe Dumnezeu… două erau femei însărcinate, cum e posibil ca încă doi copii să se nască. Ei vor fi mici.”

Și eu îi zic: „Ce este atât de deosebit în asta, Slavocica?”

„Cum așa mămico… acești copii, ei nu au făcut nimic, nu au meritat să fie în rai.”

Eu zic: „ Slavocika, eu nu știu.”

Acesta e singurul lucru la care nu a găsit nici un răspuns.
Spațiul morții

și

sfaturile lui Otroc
În anul 1957 la o distanță de 4 kilometrii de Câștâm, la o uzină de procesarea a plutoniului, a explodat unul dintre containere cu deșeurile radioactive.

Specialiștii consideră că, consecințele exploziei din Câștâm se pot compara cu catastrofa din Cernobâl.

Și au arătat, că deșeurile toxice s-au revărsat într-o baltă sau râu.

Și au făcut un val din pământ.

În principiu părea că totul s-a liniștit.

Iar acum, acest pământ se ridică, iar ei îl fac mai înalt.

Acesta din nou se ridică, apa radioactivă, poluată.

Ei din nou ridică nivelul pământului.

Iar acum el e foarte înalt și poate ceda în orice moment... este din pământ, se poate surpa.
Dacă vii la curgerea apei de dimineața, iar ziua cu peisajul satului poți să te delectezi fără să vrei.

Despre faptul că acum 50 de ani s-a întâmplat o explozie nucleară, astăzi reamintește doar acest semn. După explozie, la combinatul chimic Maiak, resturile radioactive au ajuns în râu.

Prin iradiere atunci au suferit mii de oameni.

Locuitorii a 20 de localități din Ural au fost mutați de urgență, iar despre Muslimov specialiștii au spus că nivelul radiației nu este peste normă. Infectată este doar apa.

Râul este înconjurat cu un gard ghimpat, dar nici sârma ghimpată, nici semnul radioactiv STOP Radiație, nu îi pot opri pe localnici.

Unii dintre ei chiar în continuare folosesc apa din râu si spun că nu au o altă soluție.

Oamenii din Muslimov prind pește la mal, pasc vaci.

Un alt râu în sat sau prin apropiere nu există.

Ei merg să bea apă la râu?

Da.

Și beau apa infectată?

Da, desigur.

Și după aceea, beți acest lapte?

Da.

Noi deja ne-am obișnuit.

Ei s-au obișnuit și cu faptul că în tot satul, cele câteva pompe de apă funcționale au apă după un grafic strict.

Imediat apa va curge, încercați. Apa e bună, vine din râu.
Acolo mor foarte mulți oameni, iar cei care au supraviețuit, e uimitor faptul că au supraviețuit.

Ei beau lapte contaminat, aduc în piața din Celiabinsk gâște contaminate.

Ei povestesc că pe acolo înoată țestoase ciudate, ba au cap, ba nu au, sau au doar jumătate de cap.

E o situație îngrozitoare.

Iar aici, aproape de noi, la o distanță de 60 de kilometri este orașul Carabaș.

Dacă cineva ar fi văzut acest oraș... e ceva îngrozitor. Acolo sunt munți întregi de deșeuri tehnice, efectiv munți de deșeuri.

E cel mai murdar oraș de pe planetă.

O natură atât de frumoasă, și o astfel nesimțire umană.

Când treci pe acolo, devine înfiorător.
Escaladarea muntelui golaș reprezintă o acțiune pentru protecția ecologică a planetei.

Aici se află cea mai înaltă cruce de închinare din Rusia, un monument de 13 m instalat de locuitorii Carabașului, în memoria jertfelor catastrofelor ecologice.

La momentul de față, conținutul de cupru, plumb și altele în apă și aer depășesc de 10 ori sau 100 de ori norma normală admisă.

Această istorie a început într-un oraș provincial de dimensiuni mici, în sudul Uralului.

Anul 1996, industria trece printr-o criză ciudată.

Uzinele se închid, spitalele se află într-o stare de plâns.

Salariile nu se plătesc luni de zile sau chiar ani la rând.

Și chiar și frumusețea naturii locului nu poate să distragă oamenii de la problemele zilnice.

Chiar aici, în împrejurimile orașului Câștâm, a apărut o ființă misterioasă ale cărei proveniență până în ziua de astăzi nu poate explica nici una dintre versiuni.

Oamenii care au văzut piticul în viață, nu l-au considerat o ființă pământească. Se îndoiesc și aceia care au ținut în mâini mumia acestei ființe.

A fost ființa misterioasă un reprezentant al civilizației extraterestre?

Au putut condițiile meteo să aducă la apariția unei astfel de mutații la animale sau oameni? Această emisiune este o încercare de a desluși una dintre cele mai neobișnuite istorii din secolul XX.
Și aici este orașul Câștâm, tot îl arată la televizor.

Acolo a apărut un extraterestru mic cu numele „Alieșenca,” a trăit la o femeie, apoi a murit.

Apoi undeva a dispărut corpul lui.

Știți, eu nu mă voi mira dacă în acel loc va apare nu doar „Alieșenca,” ci și șarpele Gorănici (din povește) se v-a arăta pe un munte.

De aceea, e o zonă foarte frumoasă, lacuri minunate, într-atât de frumos este totul, dar ... când trece această urmă de radiație și până și în gură te înțeapă.

Și tu simți că a trecut această emanație de radiație, sau odată cu ploaia a trecut un nor.

De aceea, aici este leucemie fără sfârșit.

De aceea Slavocica a suferit exact aici, exact din cauza unei astfel de boli.

Locuitorii acestor locuri, dar în special copiii, se expun la efectele substanțelor periculoase.

În acest raion și înainte apăreau nou născuți cu abateri de la normalitate.
Vladimir Bendlin

S-au fixat câteva cazuri, în general se năștea copilul cu aripioare.

A fost un caz, când s-a născut o fetiță la care i-a lipsit intestinul gros.

Ea a murit chiar acolo, în salonul de nașteri.
Când stăteam cu Slavocica în spitalul municipal din Celiabinsk, acolo erau foarte mulți copii bolnavi de leucemie.

Iar în Ural este o situație de radiații foarte dificilă.

Există foarte multe cazuri de moarte în rândul copiilor.

Când am văzut toate acestea, e pur și simplu e un coveier al copiilor care mor de leucemie.

Unii intră, le fac transfuzii, le pun aici un tub din cauciuc, le fac toate aceste perfuzii și pleacă.

Intră alții, cineva moare.

În acest spital stau copii bolnavi de leucemie.

În fiecare zi aici mor copii sub privirile noastre.

Nu demult a murit un băiețel la ora 4 dimineața.

Eu nu voi trăi, dacă nu îmi vor salva copilul.

Eu pur și simplu nu voi putea trăi.
Nu pot să uit o întâmplare.

A venit un câine, iar hematologia era la etajul 3, cred că e la etajul 3 sau 4.

A venit câinele, s-a așezat sub geam, se uită la un anumit geam și urlă.

Și toți sunt în alertă, au un sentiment de frică.

Eu întreb, de ce e o așa frică? Pur și simplă urlă un câine.

Ei m-au privit, nu mi-au spus nimic.

Undeva pe la ora 9 seara... câinele a urlat de la ora 6 până pe la ora 8, la începutul orei 9 aduc un băiețel până în 5 ani, era așa frumos, creț, brunețel.

L-au adus la ora 9, iar pe la ora 10 a murit.

Pentru că oamenii erau în panică.

Nu știu ce legătură are cu urlatul câinelui, se pare că nu e pentru prima dată, iar oamenii își făceau mari griji pentru copiii lor. Toți își țineau strâns copiii.

A murit acest copilaș frumos, iar când am început să discut cu doctorul în policlinică, aceasta mi-a spus: mă surpinde faptul că de atâțea ani de când lucrez aici, de leucemie mor cei mai inteligenți, cei mai frumoși copii.

Nu am văzut nici unul prost sau vre-un huligan. Cei mai frumoși copilași mor.

Iar în prezent când trec, destul de rar, pe lângă acest spital, văd cum hematologia a întinerit.

La acest etaj văd frânghii, scutece.

În această secție stau copii nou născuți. Ei pur și simplu sunt în această secție.

Și în general, foarte mulți oameni, foarte mulți oameni mor.

Orășelul Chebarkul nu este mare, poate are 45-50 de mii de locuitori.

Sunt la cimitir de mulți ani, și într-o zi discutam, și tot duc și duc, și îngroapă și îngroapă.

Eu am întrebat o angajată care lucrează în cimitir: „Ce se întâmplă, de dimineață până spre seară sunt înmormântări și înmormântări. ”

Ea zice: „Până la 20 de morți au fost astăzi, aproximativ 20 de morți.”

Într-un oraș atât de mic există o astfel de cernere.

Și într-o astfel de împrejurare periculoasă, Slavocica a recomandat la toți copiii care trăiesc în Ural sau în alte zone cu radiații... în astfel de zone, nu le poți spune altfel, a recomandat vinul ”kagor”.

Chiar de la naștere, copiilor mici li se dă de un deget două într-o săptămână de kagor.

Apoi a recomandat să mănânce tot ce este roșu: căpșuni, roșii, sortimentul de mere roșii și nu recomanda să se mănânce banane.

Eu nu am știut de ce și nici nu știu până azi, dar când am discutat cu o femeie care lucra la depozit, a venit vorba și i-am zis: „Ai atâtea banane, iar Slavocica ne recomandă în Ural să nu se mănânce. ”

Ea spune: „Foarte posibil Valentina Afanasesvna, pentru că toate bananele se gazează.”

Poate de asta, poate există o altă cauză, însă el nu recomanda să se mănânce banane. Acestea sunt supuse prelucrării...poate din acest motiv, poate există un alt motiv, dar el nu le recomanda.

Apoi Slavocica spunea, că oamenii vesela din cristal o pun în vitrină, pentru frumusețe.

El zicea că acesta este cel mai curat material pentru apă potabilă.

El avea paharul său din cristal despre care îmi zicea: „Mămico, ar fi bună și o linguriță din argint, iar dacă cineva are, să pună și o bucățică de argint, un cercel rupt, aur dacă este... ”

El recomanda ca această apă, să nu o fierbi.

În schimp e bine să mai stea și apoi oamenii să o bea.

El spunea că apa fiartă e apă moartă.

Iar această apă e totuși vie și trebuie băută apă nefiartă.

El a băut o astfel de apă.

Avea paharul său, lingurița sa, furculița sa, cuțitul său, mereu avea șervețele.

Așa era mereu.

Îi plăcea foarte mult să fie totul frumos, curat și să strălucească.

El a mai spus, nu știu de ce... de obicei se străduiesc în spitale, în special la hematologie să recomande copiilor să mănânce mai multe nuci.

Slavocica a spus că nu este voie să mănânci nuci de nici un fel.

În general cine are boala sângelui, el recomanda să mănânci tot ce e roșu: roșii murate... el zicea că măcar o roșie pe zi trebuie consumată.

Eu i-am spus pur și simplu: „Slavocica mie nu îmi plac roșiile nici proaspete și nici cele murate. ”

Iar el mi-a spus :„Mămico, trebuie neapărat, măcar o roșie murată pe zi”.

Și el zicea, că în sezonul coacerii roșiilor, trebuie mâncate foarte multe roșii.

Zicea că în nici un caz nu trebuie să mănânci conserve de carne, nici un fel de conservă de pește, nimic conservat, nici un fel de ciuperci conservate.

El nu recomanda să se mănânce produse conservate.

El recomanda să mănânci totul viu, natural.

Zicea că este bine să mănânci sfeclă roșie și cât mai multă varză.

În general recomanda legume. Și mereu zâmbeam, când zicea, ardei iute, câte 2 pe săptămână.

Slavocica a spus că cei care beau vodkă.., a spus unei femei, învățătoarei lui.

El i-a spus că ceilor care beau vodkă, li se usucă creierul. Creierul devine altfel și omul se degradează.

Nu e voie să bei vodkă.

Laptele nu-l recomanda nimănui.

El a spus că în Ural, în special în Ural, vacile sunt foarte bolnave.

A spus: „Mămico, în jur de 80% din vaci sunt bolnave de leucemie. ”

De aceea, nici el însuși nu a băut lapte.

Slavocica nu mânca carne, ci rar, când insista tatăl, mânca o bucățică de pui.

Slavocica recomanda tuturor oamenilor care se ocupă cu ierburi, spunea: „O mare cantitate de substanțe folositoare de 80% prin uscare, se pierd. De aceea sunt ierburi, pe care le poți stocha ca și suc.” De exemplu, într-o atmosferă curată el poate rezista liniștit 2-3 ani.

Dacă a apărut un mucegai, acela se poate înlătură, nu trebuie să îl diluezi.

Nu recomanda să pui vodka peste ierburi, nu sunt benefice.

El a spus că ierburile se prepară cu apă..., se fierb, dar cel mai bine cu sucuri, să le storci.

De exemplu, planta mati-maceha (mama vitregă), sucul se păstrează pentru mult timp.

Mult timp nu i se întâmplă nimic.

Slavocica recomanda să o dai prin mașina de tocat, să-l storci bine, iar acest suc e bine să fie pus într-o sticlă închisă la culoare și pus în frigider și gata.

Apoi îl lungești cu apă fierbinte și bei.

Eu i-am adus o carte cu plante medicinale, îi spun lui Slavocica: „Uite.”

El ma privit și mi-a spus: „Mămico, și aici nu este scris adevărul..., nu vindecă, dar nici nu face rău”.

Este o descriere simplă.

Și totuși din cartea imensă cu plante medicinale, el mi-a scos câteva rețete și a spus că astea vor funcționa.

Slavocica nu se comporta pozitiv cu privire la religia budistă și în privința medicinii care se practică în acea zonă.

Acupunctura. El spunea că cu cât mai mult practică pe om, cu atât punctele respective se atrofiază.

Apoi nu vor mai funcționa.

Și a mai spus că toate aceste masaje, sunt și ele dăunătoare pentru om.

Din câte l-am înțeles pe Slavocica: omul de exemplu care știe ce face.. de exemplu, masajul din medicina orientală, acesta e însoțit de meditație... cât despre un creștin, acesta poate fi în pericol de moarte.

Iar dacă omul este un simplu maseur și el face masaj altui om, Slavocica spunea că cel dintâi îi ușurează suferințele celuilat, însă în el, în maseur, toate acestea se măresc ca un bulgăre de zăpadă.

Cumva își ia pe el o parte din problemele acelui om pe care îl tratează.

Iar eu am întrebat: „Slavocica, ce este de făcut? ”

El a spus ca măcar puțin să-și ungă degetele cu ulei sfințit.

În general e permis, dar este periculos.

Asta trebuie să se știe, cine face, ce face și cui îți încredințezi trupul și ce poate ieși din aceasta.

Slavocica a mai spus că atunci când a auzit cum ai noștrii învață tehnici de respirație potrivit medicinei orienatale, învață cum să respire..., Slavocica, avea o stare de îngrijorare pentru oameni și o tristețe, că ei oricum nu aud pe nimeni.

Și așa trist spunea, că este atât de periculos pentru om, manipularea respirației.

Nu e voie să o practici în nici un fel.

Nici un fel de exerciții de respirație, de nici un fel.

Eu nu l-am întrebat de ce, îmi era suficient.

Slavocicam mi-a mai spus că mâinile trebuie spălate foarte des.

El sâmbăta lua o găletușă nu prea mare, dilua o soluție dezinfectantă și începea să spele toate ușile, și în special toate clanțele de la uși.

Spăla foarte atent mâinile, spunea că foarte mulți microbi se adună în aceste locuri.

Iar mâinile trebuie spălate mai des neapărat cu săpun.

Sfârșit

partea III