Istoria imperiului bizantin
Yüklə 2,31 Mb.
|
|
Seara, se duc în masã la Prefectul orasului si fac o nouã cerere de amânare a pedepsei. Neprimind rãspuns, demele atacã Pretoriul si-i dau foc, pentru a-i scãpa pe prizonieri. Rebelii se duc apoi în Augusteum sã atace palatul. Incendiul, toatã noaptea si în ziua urmãtoare, distruge Chalke sau porticul Palatului, Bãile lui Zeuxippos, palatul Senatului din Augusteum, biserica Sfânta Sophia. Acesta e primul incendiu. 381 Reprodus si în Appendix la voi. IV al operei lui Gibbon, editate de el. 666 T
Miercuri, 14 ianuarie. Revolta, care începuse cu o cerere de amânare, se desfãsurã acum ca o insurectie împotriva oprimãrii administratiei. Strigãtele sunt îndreptate în special contra lui loan de Cappodocia, Trebonian si Euclaemon (Prefectul orasului). lus-tinian cedeazã presiunilor si-i depune pe cei trei ministri. Dar e prea târziu. Insurgentii sunt hotãrâti sã-1 înlãture si sã-1 aseze în locul sãu pe un membru al familiei lui Anastasios. Hypatius si Pompeius se aflau în Palat, iar poporul aleargã la casa fratelui lor Probus; dar acesta nu e de gãsit, si ei pun foc casei. Joi, 15 ianuarie. Belisarie, în capul unei unitãti de heruli si goti, iese din Palat si reprimã multimea. Luptã pe strãzi. Poate în aceastã zi intervine clerul. Vineri, 16 ianuarie. Un nou atac se dã la Praetorium. Luptele de stradã continuã si un al doilea incendiu izbucneste în cartierul de la nord de Sf. Irene, si spitalul lui Eubulus. Focul, alimentat de un vânt, mistuie acest spital, Bãile lui Alexandru, biserica Sf. Irena si spitalul Sampson. Sâmbãtã, 17 ianuarie. Luptele continuã. Rebelii ocupã o clãdire zisã Octagon (lângã Basilica). Soldatii îi dau foc si un al treilea incendiu izbucneste. Acest incendiu distruge Octagon, biserica Sf. Theodor Sphoracius, Palatul Lausus, Porticele din Mese, biserica Sf. Aquilina s.a. Seara, Hypatios si Pompeius pãrãsesc Palatul. Duminicã, 18 ianuarie. lustinian apare în Hippodrom si face un jurãmânt în fata poporului adunat, dar nu se produce efectul dorit. Hypatios e proclamat împãrat. lustinian se gândeste la fugã; un consiliu se adunã în Palat, în care vederile Theodorei se impun. Revolta e înãbusitã prin masacru, în Hippodrom. Luni, 19 ianuarie, înainte de zori, Hypatios si Pompeius sunt executati. Masacrul final este de obicei socotit cã a avut loc luni, dar Bury a constatat cã trebuie pus duminicã, 18 ianuarie.382 x- Monografii speciale asupra acestui subiect: W. A. Schmidt, Der Au/stand in C-pel unter dem Kaiser lustinian, 1854; P. Kalli-gas, Tlepi TT?L arâaeoq rov Nitca (în MsÃsrai KCCI ÃOtOI, p. 329 si urm, Athena, 1882). 667
N1COLAE BÃNESCU O mare jale rãmãsese pe urmele acestei înspãimântãtoare miscãri din 532. Un contemporan, loan Lydus, ne spune cã „orasul nu mai era decât o grãmadã de coline înnegrite: ca la Lipari sau la Vezuviu, el era plin de fum si cenusã; mirosul de foc rãspândit pretutindeni îl fãcea nelocuibil si vederea sa inspira privitorului o spaimã amestecatã cu milã". Totul era prin urmare de refãcut: biserici, palate, monumente publice. lustinian întreprinse aceastã operã de restauratie si ei îi datorãm mãretul monument care este Sfânta Sophia. 383
4. Comertul bizantin în timpul lui lustinian Ca si mai înainte, în timpul lui lustinian, toate silintele comertului bizantin tindeau spre Orient. Bizantinii, ca si mai înainte romanii, cãutau în adâncul Asiei cele mai multe din produsele cu care-si întretineau luxul. China le dãdea mãtasea, aloesul, cuisoarele; India mirodeniile, moscul, piperul, aromatele si fildesul, pietrele pretioase si perlele. Toate aceste lucruri erau întrebuintate pe o scarã foarte întinsã la Bizant, împãratii bizantini tineau întotdeauna sã fie înconjurati, în marile ceremonii, de o multime de curteni îmbrãcati 383 Bibliografie: W. Heyd, Geschichte des Levantehandels im Mittelalter, 2 voi., Stuttgart, 1879; Kosmas Indicopleustes, Topografia crestinã; P.G., t. LXXXVIII; cf. Gelzer, Kosmas der Indien fahrer (Jahrb. Fur protest. Theologie", 1883, 105-141). [Autorul nu a mai ajuns sã utilizeze teza semnatã de Wanda Wolska, Re-cherches sur la «topographie chretienne» de Cosmas Indicopleustes. Theologie et science au Vf siecle, Paris, Presses Univ. de France, 1962.] 668
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN în mãtase si purpurã. Banchetele lor se desfãsurau în sãli îmbibate de parfumul lemnului de aloes si invitatii primeau adesea în dar, la serbãrile oficiale, vesminte de mãtase. Pentru acest scop se consumau mari cantitãti de mirodenii, multime de stofe fine din Orient. Darurile cu care se încãrcau de obicei solii neamurilor barbare veniti la Constantinopol contribuiau încã la consumarea atât de mare a produselor Orientului. Comertul mediteranean era aproape tot în mâinile sirienilor si grecilor. La Roma, Neapole si Carthagina, în Marsilia si Bordeaux si în orasele principale din Ga-lia erau asezãri de negustori orientali. Corãbiile lor aduceau în vest vesmintele de mãtase si pânzã lucratã în fabricile din Tyros si Berytos, purpurã din Caesarea si Neapolis, vinuri tari din Gaza si Ascalon, papyrus din Egipt, blãnuri din Cappadocia. Era o mare cerere de stofe brodate, în special pentru întrebuintare ecle-siasticã. Dar marele centru în care veneau corãbiile din toate tinuturile era capitala imperiului, cel mai bogat si mai populat oras al lumii. E probabil cã majoritatea importurilor pe care imperiul le primea din tinuturile Pontului Euxin veneau direct pe apele lui la Constantinopol si de acolo erau distribuite: pieile pe care hunii le schimbau la Cherson pentru stofe si giu-vaeruri; apoi sclavii, pieile, grâul, sarea, vinul, care se aduceau din Lazica. Pentru imperiu, comertul cu Rãsãritul fusese totdeauna mai ales un comert de importuri (China era o piatã pentru sticlã si lucruri smãltuite, Siria pentru stofe fine, India pentru pietre pretioase si substante aromate). Balanta comercialã era deci deficitarã imperiu- 669
NICOLAE BANESCU lui, si era o scurgere statornicã a aurului în Rãsãrit, în pagubã pentru statul bizantin384. în Imperiul Roman, comertul cu India, Golful Per-sic, Arabia si Coasta de Est a Africii fusese în mâinile negustorilor romani, care navigau cu corãbiile lor în Marea Rosie si în Oceanul Indian. Din secolul al III-lea acest comert direct a încetat. Comertul între Medi-terana si Rãsãrit a trecut în mâinile intermediarilor persi, abyssinieni si hymiariti din Yemen. Aceastã situatie s-a datorat conditiilor anarhice ale Imperiului, care au urmat mortii lui Aiexander Severus385. în ce priveste traficul cu India, avem o informatie curioasã într-o carte care a fost scrisã cãtre mijlocul veacului al Vl-lea, Cosmografia crestinã al lui Cosmas. Autorul acesta e cunoscut ca Indicopleustes, „navigator la Marea Indianã", si era un negustor egiptean, dar când a scris cartea pãrãsise probabil profesiunea sa si se fãcuse cãlugãr. Cosmografia, compusã, cum dovedeste Bury, cãtre 545-550, nu e, din fericire, un tratat de geografie, ca al lui Strabo sau Ptolorneu, nici o povestire a cãlãtoriilor sale, ci o operã teologicã, menitã a explica adevãrata formã a universului, cum se aratã în Scripturã, si în special a respinge eroarea stiintei pãgâne cã pãmântul e sferic386. Pãmântul, dupã Cosmas, e un dreptunghi plan si lungimea lui e de douã ori mai mare decât lãtimea. Cerul formeazã un al doilea etaj, sprijinit la extremitãtile pãmântului pe patru pereti. Uscatul pe care 384 Bury, II, pp. 316-317. 385 Ibidem, pp. 317-318. » Ibidem, pp. 319. 670
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN locuim e înconjurat de ocean, si dincolo de el e alt pãmânt unde locuiau oamenii înainte de Diluviu. Firmamentul e tavanul dintre cele douã etaje, si pãmântul, etajul de jos, e la temelia universului. Soarele nu e mai mare decât pãmântul, cum îsi închipuiau fals pãgânii. Aceastã constructie a lumii, care înlãturã dispretuitor tot ce a stabilit stiinta greacã, nu reprezintã vederile curente ale crestinilor ortodocsi. Cosmas îsi scoate conceptiile din aluzii aruncate de teologi ai Siriei, în special de Theodor din Mopsuestia. Dar pentru noi, valoarea operei constã în crâmpeiele de informatii pe care autorul ni le dã accidental cu privire la cãlãtoriile sale587. El a cunoscut bine Marea Rosie. A vizitat Etiopia în vremea domniei lui Iustin si a fãcut o cãlãtorie în Golful Persic, care formeazã probabil limita cãlãtoriei sale spre est. Ceea ce ne spune despre insula Ceylon si India nu provine de la un martor ocular. Numai rar un comerciant roman a vizitat pietele din Ceylon. Comertul între Marea Rosie si India era cu totul în mâinile abyssinienilor. Ceylon, cunoscutã de cei vechi ca Taprobane, era marele centru al comertului maritim între estul îndepãrtat si vest. în porturile ei se adunau comerciantii persi, etiopieni si indieni. Mãtasea se aducea din China în pietele ei, iar India continentalã îsi trimitea tot aici produsele. Insularii îsi exportau propriile produse la est si la vest si aveau un serviciu comercial; clar însemnãtatea insulei era pozitia ei ca un empori- 387 Ibidem, pp. 319-320. ' 671
Pentru a rãspunde cerintelor pompei si diplomatiei imperiale, trebuintei de lux ce caracterizeazã în genere societatea bizantinã în veacul al Vl-lea, comertul a luat un avânt deosebit în timpul lui lustinian. împãratul îi dã o mare atentie în negocierile sale, în tratatele ce le încheie, chestiunile economice tin un loc foarte însemnat, de multe ori decisiv. El încearcã ceva mai mult: voia sã deschidã comertului bizantin drumuri noi, pentru a-1 scoate de sub tirania mijlocitorilor, cum era aceea a persilor389. încercarea lui lustinian se motiveazã prin faptul cã negutãtorii bizantini nu mergeau ei însisi în tãrile unde se aflau produsele de care aveau nevoie. Acestea veneau la dânsii prin altii, în timpul domniei lui lustinian, douã cãi principale puneau în legãturã bazinul Mediteranei cu Extremul Orient.
1. Una, folositã demult si cea mai scurtã, ducea din China în oazele Sogdianei (la Samarcand, Boukhara), de unde apoi caravanele duceau produsele, luate din mâinile negutãtorilor chinezi în Persia. De la Marea Chinei si pânã la frontierele Persiei se fãceau 150 de 388 Ibidem, pp. 320-321
389 Ch. Diehl, Justinien, pp. 533-534. 672
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN 2. Un alt drum folosit de la mijlocul veacului al III-lea d. Chr., era acela al mãrii. El fusese deschis pentru a-i scuti pe negutãtorii romani de exigentele intermediarilor care erau atunci pãrtii, cãci acestia ocupau o parte a drumului pe uscat. Calea aceasta era foarte umblatã si în veacul al Vl-lea. La capãtul de sud al Indiei, marea insulã Taprobane (Ceylon) era un însemnat emporiu. Chinezii îsi aduceau acolo pe mare produsele lor. Coastele Indiei de asemenea, valea fluviului Indus îsi cãrau toate bogãtiile lor; apoi în insulã se gãseau pietre pretioase, mai cu seamã ametist. Toate aceste produse erau cãutate în Taprobane de negutãtorii Occidentului. Acestia erau foarte rar bizantini. Se întâmpla ca uneori negutãtori din Alexandria sã ajungã aici pentru mãrfuri, si lucrul ne e confirmat de Cosmas Indicopleustes în XpicmaviKr\ TonoypcKpia (secolul al Vl-lea), dar acestea erau cazuri izolate si de obicei cãlãtoriile acestea veneau pe corãbiile etiopienilor, deci nu pe socoteala lor. Ca si pe calea cealaltã, de uscat, mijlocitorii aveau si aici monopolul legãturilor dintre marele emporiu indian si imperiu. Persia si Etiopia îsi trimiteau de obicei corãbiile la Taprobane. O dublã cale se urma de aici cãtre Occident: una ducea la tãrmurile Africii, la porturile regatului din Axum, la cele ale Yemenului si ale Mãrii Rosii; alta, cea mai însemnatã si mai bãtutã, ducea în Golful Per-sic, la gurile Tigrului si Eufratului, de unde apoi mãrfurile se rãspândeau în toate pãrtile390. 1 Ch. Diehl, Justinien, pp. 534-537. 673
N1COLAE BANESCU Astfel, pe mare si pe uscat, persii erau stãpânii comertului cu Extremul Orient. Bizantinii erau nevoiti sã primeascã din mâinile lor produsele scumpe ale depãrtatelor tinuturi asiatice si conventiunile reglementau precis comertul între cele douã tãri. Anumite orase de granitã erau hotãrâte pentru schimb: ele se chemau, din cauza drepturilor vamale ce se percepeau, <5eKaTet)T77pia391. Acestea erau, la miazãzi, Callinicum, în Osroene; la centru Nisibis, în Mesopotamia si la miazãnoapte Artaxata, în Armenia. Legi severe prescriau legile schimbului, obiectele a cãror vânzare era prohibitã, drepturile fiscului asupra celor cumpãrate, pedepsele împotriva contrabandelor.392 Pe mare, cu toatã concurenta etiopienilor si a locuitorilor din Himyar, erau, de asemenea, stãpâni persii. Mai apropiati de India, veneau în numãr mai mare si erau mai privilegiati; ei alcãtuiau în tarã o colonie puternicã. De aceea era tributar Bizantul regatului sas-sanid: pentru toate articolele atât de necesare care veneau din Orient. Fiindcã între ambele state rivalitatea era veche si rãzboiul des, negotul cu aceste lucruri suferea mult. Dar chiar în timp de pace, Curtea bizantinã nu vedea cu ochi bun atâta aur iesind din tarã pentru a cãdea în mâinile dusmanilor statului. lustinian cãutã, deci, din toate puterile, sã înlãture acest neajuns, fãrã a izbuti totusi pe deplin. în douã pãrti legaserã mai cu seamã însemnate relatii comerciale negutãtorii bizantini, în veacul al VI-lea. în Marea Neagrã, prin porturile Crimeii, Cherson w Locul unde se percepea zeciuiala din mãrfuri. 392 Ch. Diehl, Justinien, p. 536. 674
Dar lustinian se strãdui sã lucreze mai ales în pãrtile Mãrii Rosii. La capãtul extrem, de nord-est al acestei mãri, grecii posedau portul Aila si, putin mai la sud, insula lotabe; la capãtul de nord-vest, unde e actualul Suez, ei aveau portul Clisma. De acolo porneau negustorii Siriei si Egiptului pentru exploatarea tinuturilor riverane ale Mãrii Rosii. Pe coasta orientalã, ei mergeau ori pe uscat ori pe mare, prin portul Ocelis în tara Himyar, pentru tãmâia care venea acolo din Barbaria, pentru aloes si parfumuri din Arabia Fericitã. Pe tãrmul occidental, debarcau în portul Adulis, unde veneau produsele din interiorul Africii, tãmâia si mirodeniile, papirus din Barbaria, smaralde din tara blemmy- 393 Ibidem, pp. 537-538. 675
NICOLAE DÃNESCU ilor, fildesul din Etiopia, aurul din tara Sasu. Adulis fãcea apoi un comert însemnat cu Orientul asiatic. Etiopienii întretineau relatii de negot cu insula Dioscoride (Socotra), cu coasta Himyar, cu Persia, Taprobane. lustinian spera sã-si capete printr-însii mãtasea si sã scape astfel de monopolul persilor. Dar etiopienii au aflat piata ocupatã în India de persi si nu i-au putut înlocui394. Ostilitãtile îndelungate cu persii au dus la urcarea pretului mãtãsii brute si fabricantii din Berytos si Tyr au urcat pretul mãtãsii fabricate, lucru grav într-un stat care consuma o cantitate atât de mare. lustinian interveni, încã din veacul al V-lea agentii fiscului, comites commerciorum sau commerciarii erau însãrcinati a cumpãra mãtasea de la persi si a o vinde, în cost, pati-cularilor pentru industria privatã. lustinian prescrise agentilor un pret maxim de 15 bani de aur pentru livra de mãtase, precum si posibilitatea de a o da în cost particularilor, dupã ce vor fi aprovizionate manufacturile imperiale - bapheia, gynaekeia unde, sub autoritatea comitelui largitionum se fabrica stofa trebuitoare Curtii. în chipul acesta, lustinian spera sã procure gynae-kiilor mãtasea la un pret moderat si sã împiedice în acelasi timp pe particulari de a urca prea mult pretul ei. Rezultatele nu au fost însã multumitoare. Negustorii persi nu puteau fi obligati sã vândã la pretul fixat de lustinian si materia primã adesea lipsea, ceea ce stânjeni mersul industriei; apoi, împãratul, fixând un pret maximal de vânzare, pricinui ruina multor indus- w Ibidem, pp. 538-540. 676
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN triasi. în aceastã strâmtorare, comes largitionum Petru Barsymes întocmi alt sistem, pentru cã trebuiau neapãrat mãtãsuri pentru Curte si public; el trecu peste preturile stabilite si, profitând de ruina industriilor private, organizã fabricarea mãtãsii în monopol, rezer-vând-o manufacturilor statului, ceea ce aduse fiscului frumoase beneficii. Dar industria bizantinã, mai ales aceea a Siriei, se resimti mult de pe urma acestui neajuns si multi industriasi se ruinarã395. O îndreptare pãru sã vinã si sã remedieze aceastã situatie deplorabilã, când niste cãlugãri, care trãiserã mult timp în Serinda (Asia Centralã), i-au adus lui lus-tinian ouã de gândaci si introduserã în Imperiu cresterea viermilor de mãtase, între 552 si 554. încã din timpul domniei lui lustinian un trib turc, la chinezi Tukiu, pornit de pe malurile lacului Balkhas, a întemeiat un stat puternic care ajungea la hotarele de nord si vest ale Chinei si la Caspica. Drumurile de comert treceau acum prin acest nou stat, care supusese Turkestanul si Tokarestan. Iustin al II-lea putea arãta ambasadorilor turci mirati isprava cea nouã. Dar industria avea nevoie de cantitãti enorme, si acestea nu se puteau face deodatã. De aceea, în tratatul de pace încheiat cu Persia la 562, se stipula din nou asupra comertului mãtasei396. Oricum, prosperitatea comertului bizantin în veacul al Vl-lea era foarte mare. Constantinopolul era mai cu seamã o piatã incomparabilã. Prokopios raporteazã cã din toate pãrtile lumii corãbiile veneau în capitala imperiului. Corporatiile, avarf^fiara, erau foarte nume- 395 Ibidem, pp. 541-542. 396 Ibidem, p. 542. 677 roase si bancherii, argentarii, erau foarte puternici. Bizantul era apoi marele mijlocitor al produselor Orientului în Occident. Cucerirea Africii si a Italiei a usurat negotul în aceste pãrti. Negutãtorii bizantini pãtrund, în veacul al Vl-lea, pânã în Spania, în interiorul Galliei, la Marsilia, la Bordeaux, la Narbonne, Tours, Orleans si Paris. lustinian a avut o mare solicitudine pentru rãspândirea si dezvoltarea comertului. Bizantul tinea în veacul al Vl-lea un loc atât de însemnat în aceastã privintã încât, dupã spusele lui Cosmas, de la un capãt al lumii pânã la celãlalt, monedele sale erau primite peste tot, pe toate pietele lumii. 5. Cultura epocii lui lustinian Epoca lui lustinian se distinge din punct de vedere cultural. Arta cunoaste în aceastã domnie prima ei epocã de aur. Miscarea intelectualã e de asemenea importantã. Istoria se dezvoltã mult si e reprezentatã printr-o serie de scriitori de valoare, în fruntea tuturor stã Pro-kopios din Cesareea: a scris Istoria în 8 cãrti, De aedi-ficiis, Istoria secretã (Anekdota). Agathias, un asiatic, a lãsat de asemenea o istorie a perioadei cuprinse între anii 552-558. Mai este cunoscut ca retor si poet. Petros Patrikios, om de legi si diplomat însãrcinat de lustinian cu ambasade, a lãsat o istorie din care avem fragmente despre ambasade si o lucrare despre întocmirea administratiei (/tepi jro/lmicîfe sraTacrra-aeoaq) în douã capitole, conservatã în De Cerimoniis. Menandros Protektor a redactat o istorie în care povesteste faptele pânã la Maurikios (558-582), foarte 678
Nonnosus ne-a descris o ambasadã (533) la popoarele din Orient. Theophanes din Bizant (cunoscut din Photios), a lãsat o istorie a perioadei cuprinse între 566-581, în care se relateazã introducerea viermilor de mãtase sub lustinian. loan Lydos ne este cunoscut prin 1) De mensibus si 2) De magistratibus populi romani, continând o serie de povestiri si consideratii în legãturã cu demnitãtile imperiului, precum si informatii pentru istoria internã a domniei lui lustinian. Hierokles este autorul unui ghid, ZvveKSrinog sau Vademecum, operã statisticã a Imperiului Roman în epoca lui lustinian, din care aflãm geografia sa politicã. Lucrarea a fost folositã de Constantin al VH-lea Porfirogenetul în secolul al X-lea. Cronistica reprezintã un alt gen important al literaturii istorice bizantine. Pe Hesychios Milesios îl cunoastem fragmentar din Photios si Suidas. A scris: 1) o Istorie universalã de la Asirieni la Anastasios (518), din care s-a pãstrat un fragment în Harpia KcovffTanvov-2) Istoria domniei lui lustinian I si un 3) Malalas reprezintã tipul cronicii bisericii crestine. E foarte însemnatã din punct de vedere cultural si literar istoric. Textul constituie si un document al grecitãtii populare. Centrul povestirii formeazã si o istorie a orasului natal (Antiohia). Istoria religioasã înregistreazã numele lui loan din Ephesos, monofizit, episcop în Ephesos, care a scris o 679
Evagrius îi continuã pe Socrates, Sozomenos si The-odoretos, de la Sinodul Ephesos (431) pânã la anul 593. Viata monasticã a lãsat urmele ei în operele de literaturã asceticã, misticã si hagiograficã. loan Scãrarul (6 if\q KÃificcKoq), a trãit multi ani în Muntele Sinai si a scris opera Klimax („Scara spiritualã", Scala Paradisi), în care descrie treptele înãltãrii spiritului cãtre perfectiunea moralã. A fost lectura favoritã a Bizantului, cu traduceri multe, în fruntea hagiografilor stã Kyrillos de Skythopolis (Palestina), care si-a propus sã scrie o vastã colectie a Vietilor Sfintilor, dar a lãsat numai câteva, poate din cauza mortii premature. între poeti, Romanos Melodul trãieste în aceastã epocã, fiind reprezentantul de frunte al poeziei religi- ,397
oase Paulus Silentiarius a lãsat douã descrieri poetice în versuri, una a Sfintei Sofia, alta a amvonului, de mare interes pentru istoricii artei. Corippus din Africa de Nord a compus douã opere în versuri latine: lohannis, „loanida", în cinstea generalului loan Troglita si In laiidem Iustini, panegiricul urmasului lui lustinian. Dioscoros, în veacul al Vl-lea, în Egiptul de Sus, a trãit, în Aphrodito, un sat revelat de papirusurile de-coperite; a lãsat poeme, multe opere grecesti, în ver- 397 V. Krumbacher, Studieri zu Romanos, 1898. [Bibliografie la zi si date noi despre ceilalti autori mentionati în text pot fi gãsite în Beck, Kirche si Hunger, Literatur, cãutând în indicii de la sfârsit numele care intereseazã.] 680
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN suri execrabile, fiind unul din ultimii reprezentanti ai elenismului egiptean. Activitatea Universitãtii din Constantinopole, mai ales pe terenul juridic, nu poate fi nici ea trecutã sub tãcere. Arta Sfintei Sofia, în locul vechii basilici Sf. Sofia a lui Constantin, distrusã în vremea rãscoalei Nika, lusti-nian a dorit sã înalte un edificiu mãret, extraordinar. Rareori nebunia luxului a fost împinsã mai departe. Cele mai bogate materiale - aurul, argintul, ivoriul, pietrele pretioase - au fost folosite aici cu o risipã de necrezut. Grecii vechi se foloseau pentru zidurile Pro-pyleelor si ale Parthenonului de marmurele cele mai perfecte, fermecati de strãlucirea si puritatea lor; lusti-nian a vrut pretutindeni o policromie savantã. Yüklə 2,31 Mb. Dostları ilə paylaş:
|