Istoria imperiului bizantin
Yüklə 2,08 Mb.
|
|
învãtãmântul superior, în epoca dinastiei amorie-ne, are loc o organizare bunã a acestui învãtãmânt de caracter laic. Theoktistos a fost începãtorul (el 1-a retinut pe Leo de Thessalonic, pus de Theophilus ca profesor la Cei 40 de Martiri). Bardas continuã opera sa, asezând scoala în palatul Magnaura. Cele sapte arte liberale, septem artes liberales, erau împãrtite în douã grupe: trivium, gramaticã, retoricã, dialecticã si qua-drivium, aritmeticã, geometrie, astrologie, muzicã. Se mai studiau filosofia si autorii clasici, învãtãmântul era gratuit, iar profesorii plãtiti. , 263
NICOLAE BANESCU Photios, Leo filosoful, loan Grammatikos, Constantin (Kyrillos) au fost dascãli aici. S-a exagerat rolul lui Bardas în reorganizarea învãtãmântului superior, încã sub Theophilos, logothe-tul Theoktistos juca un rol în aceastã privintã, iar dupã moartea împãratului, ca regent, el se îngriji de învãtãmânt. Leo Matematicianul, depus din arhiepiscopia Thessalonicului, ca iconoclast, a fost adus în învãtãmântul superior, pentru cã Theoktistos a sustinut politica de conciliere reprezentatã prin Theodora. Tot el îl va fi pus si pe Photios ca profesor, înainte de a ajunge protoasecretis1''0. Photios a fost marea figurã intelectualã a epocii. Era socotit cel mai mare de contemporani. Legenda spunea cã-si vânduse sufletul diavolului: apare, cum zice Bury, ca un precursor al lui Faust. A scris Myriobiblon (Bibliotheca), scrisori, tratate, homelii. Miscarea artisticã. Epoca iconoclastã a adus artei bizantine un nou curent de viatã. A reînviat traditiile antice, mai ales alexandrine si a introdus decoratia orientalã, luatã de la arabi. Dacã au suprimat reprezentãrile figurative, influenta orientalã se observã în creatia artisticã a perioadei lui Theophil, în acele pavilioane misterioase si fermecãtoare, ridicate în grãdinile palatului imperial si care înconjurau sala tronului, în 140 F. Dvornik, Les legendes de Constantin et de Methode vues de Byzance, Praga, 1933, cap. II. 264
întoarcerea la antichitate se observã si în acele lãzi de ivoriu decorate cu subiecte mitologice, scene de vânãtoare si hippodrom. Acelasi gust al artei profane se observã în mozaicurile constructiilor lui Theophil, peisaje, trofee de arme. E o artã imperialã, lucrând pentru suverani, iubitoare de traditia clasicã si de portret, de modelul viu, de realism. Dar si arta religioasã iese, sub influenta acestui curent, din imobilitatea ei si devine creatoare, în miniaturi, se remarcã Psaltirea Chludov (Moscova), ca si Psaltirea Barberini. în ilustratie se cautã expresia, grija f atã de natural si de viatã. Arta religioasã a iesit reînnoitã din aceastã luptã. 265
PARTEA A DOUA [APOGEUL BIZANtULUI CLASIC. DINASTIA MACEDONEANÃ] •^t/A ««. "w t'jwrsva" fl^Vua*. ^ ^sr ^'X *&Jfcfat f l/n3fa&. 5""/wVi^^s '.'>'^-^t , / . 4,' '-M-^;'; Kcn/^g F^a-'nrj ; i^^ A^t ^7/<" ^^« t.. /J f '
ts,, ""^ "^^!^1' l rtrt ^- ^ t(r«h ^ /1^MlLjtHliJ «"^ ^ ' Wi J [CONSOLIDAREA IMPERIULUI BIZANTIN sI A NOII DINASTII] A. BASILIOSI (867-886) Istoricii care au trãit la Curtea lui Constantin al VH-lea Porphyrogennetos, nepotul lui Basilios, precum si Constantin al VH-lea însusi, au fabricat pentru întemeietorul strãlucitei dinastii o genealogie glorioasã. Noul basileus se cobora, dupã acestia, din casa regalã a Armeniei, din Arsacizi si era, dupã rnamã, înrudit cu familia marelui Constantin, în realitate însã, Basilios se nãscuse pe la 812, într-o obscurã familie de tãrani din împrejurimile Constantinopolului, foarte probabil din Chariupolis1, niste bieti coloni de origine armeanã, strãmutati în Macedonia. 1 N. Adontz, L'âge et l'origine de l'empereur Basile I (867-886), „Byzantion", 9 (1934), p. 223-260. Autorul stabileste cã dacã originea arsacidã a lui Basilios nu se poate dovedi, originea sa armeanã e în genere admisã de autorii bizantini. Numele mamei lui Basilios ne e cunoscut: Panca-lo. Ea pare a f i o armeanca, judecând dupã numele fiilor ei. Sym-batios era nume curat armean; cel de Marianos era demult adoptat în Orient si în mediul armean clin Bizant. si izvoarele armene afirmã cã mama lui Basilios era o armeanca. Erau multi armeni în serviciul Bizantului, în toate domeniile, în Thracia erau multi armeni. La finele secolului VI, împãratul Maurikios deportase acolo o multime ele armeni, sub conducerea printilor lor (Se-beos). în veacul al Vlll-lea, Constantin Copronymos (741-775) fãcuse acelasi lucru: a fost atunci o mare emigratie din regiunile de la Theodosiopolis cãtre Thracia. (Leontius, Hist. arm., p, 129; Theopbanes, ed. de Boor, p. 429; Mihail Syrianul, II, p. 521-522). Adontz însirã numele tuturor armenilor celebri aflati în serviciul Bizantului A. Vogt, Basile Ier et la civil isation byzantine ã la f in du IX' siecle, Paris, 1908. 271
NICOLAE BANESCU în 813, incursiunea groaznicã a lui Kruni, care pustieste pânã la Constantinopol, dãclu în mâinile bulgarilor [cetatea] Adrianopol si atunci, cu populatia luatã în captivitate, fu târâtã si familia viitorului împãrat, sãrãcitã cu totul în urma catastrofei, întorsi mai târziu în patrie, sub împãratul Theophilos, strategul macedonean Kordyles, ca si fiul sãu Bardas, dincolo de Dunãre conduserã lupta „macedonenilor" pentru a se întoarce în patrie; tatãl sãu muri dupã câtva timp, iar Basilios trebui sã se îngrijeascã de mama si de surorile sale. El era pe-atunci un tânãr de vreo 25 de ani, înalt si voinic. Cronicarii ne vorbesc de puterea bratului sãu si de bãrbãtia ce-1 caracterizau (acofJ.atiK'ri pobp,r| Kcd \|/X»%IKTI âv5pia). Nevoile vietii îl silirã sã-si pãrãseascã vatra, agricultura neputând asigura existenta familiei si sã meargã sã-si caute norocul, ca odinioarã Iustin, în capitala imperiului. si astfel, cãtre sfârsitul domniei lui Theophilos, tânãrul acesta robust intra pe Poarta de Aur a Constantinopolei, într-o duminicã, pe înserate. Obosit, el se culcã sub porticul mãnãstirii apropiate a Sfântului Diomede. Peste noapte, se zice cã egumenul auzi în somn o voce care-i striga sã se scoale si sã-1 aducã înãuntru pe împãrat. Egumenul, iesind, îl vãzu pe tânãrul zdrentãros care dormea pe lespezi, se întoarse înãuntru si se culcã. Dar vocea poruncitoare îl trezi a cloua oarã, si iarãsi se duse egumenul, însã negãsinclu-1 decât pe Basilios, care dormea adânc, se întoarse din nou sã se culce. A treia oarã însã rãsunã vocea, poruncitor, invitându-1 sã meargã la poartã si sã-1 aducã înãuntru pe cel care dormea acolo, cãci el este împãratul (oîtToq yctp eemv 6 6aaiA,et><;). Egume- 272
Bizantinii erau foarte superstitiosi si adesea întâmplãri în care se vedeau semne prevestitoare hrãneau marile ambitii, împingându-le, cu puterea Fatalitãtii celor vechi, cãtre tinta spre care se credeau chemate. Cronicarii bizantini, iubitori de minuni, adicã ai elementului miraculos, au povestit si alte „semne" care prevesteau, de timpuriu, mãrirea viitoare a lui Basilios. Odatã, pãrintii sãi iesiserã la câmp, la seceris si puseserã copilul sã doarmã la umbra unor snopi. Soarele ajunsese cu razele sale asupra copilului si atunci un vultur apãru deodatã, cu aripile întinse, planând peste el si umbrindu-1. Muncitorii, observând acest lucru, strigarã speriati, temându-se de pasãrea de pradã si mama alergã si alungã cu pietre vulturul. Dar de îndatã ce ea se depãrta, pasãrea veni iarãsi si scena se repetã ele mai multe ori11', în cele din urmã, lucrul acesta fu interpretat ca un semn dumnezeiesc, care prevestea mãrirea ce-1 astepta pe copil. Altãdatã, Sfântul Ilie Tesviteanul i se arãtã în vis mamei sub înfãtisarea unui bãtrân cu barba albã, prezicând viitorul strãlucit al copilului. Prin mijlocirea egumenului de la Sf. Diomede, Basilios fu luat în serviciul unui nobil, rudã cu împãratul si cu Barclas, numit Theophilos, poreclit, din cauza staturii sale mici, Theophilitzes. Acesta avea obiceiul ele a-si lua în serviciu oameni de staturã înaltã, 273
NICOLAE BANESCU robusti, pe care-i îmbrãca în strãlucite haine de mãtase si care formau escorta lui. Basilios câstigã toatã afectiunea lui Theophilitzes, cãci era - mãrturisesc izvoarele — „bine fãcut si înalt, cu mânã puternicã si îndemânatic, cu pãrul cles si cret"2. O întâmplare fericitã avea sã asigure mai târziu norocul omului predestinat sã ajungã în fruntea imperiului. Theophilitzes fu trimis într-o misiune în Grecia. Basilios îl însotea, ca de obicei, în aceastã cãlãtorie, el se îmbolnãvi si trebui sã se opreascã la Patras. Acolo o cunoscu pe nobila Danielis, o vãduvã bogatã, care stãpânea imense proprietãti în Peloponez, mii ele sclavi, turme nenumãrate, fabrici în care femeile teseau mãtãsuri si covoare, în fine, o adevãratã „doamnã si împãrãteasã a tinutului" (wcrrcep TK; Secuowa TCQV EKevftev âaaiAiaaa), dupã expresia unui cronicar3. Ea îl primi pe Basilios cu multã cinste în locuinta sa si când acesta plecã, îi dãrui bani, haine scumpe si 300 de sclavi pentru a-1 servi, cerându-i numai sã aibã o iubire frãteascã pentru fiul ei loan. Cu banii acestia de la Danielis, Basilios îsi cumpãrã multe proprietãti în Macedonia, putând acum sã aparã în lume ca un mare senior. El nu o va uita niciodatã pe binefãcãtoarea sa. Când va ajunge pe tron, vreo 20 ele ani dupã aceea, el îl va ridica pe loan la rangul de protospatha-rios si o va invita pe Danielis, atunci o femeie foarte bãtrânã, care avea o mare dorintã ele a-1 revedea pe tânãrul ajuns împãrat, la Constantinopol, unde avea sã fie primitã ca o suveranã, în Palatul Magnaurei. Din 1 Zonaras, ed. Bonn, III, p. 410. Cf. Cedrenos (Bonn), II, p. 190. 3 Theoph. Continuatus, (Bonn), p. 319- 274
Câtva timp mai în urmã, o împrejurare îl apropie pe Basilios de împãrat, într-o zi, fiul lui Barelas, Anti-gonos, dãdu un banchet în onoarea tatãlui sãu. Printre oaspeti se gãsi Theophilitzes si vreo câtiva bulgari, care se aflau tocmai atunci în Constantinopol. Bulgarii Ibidem, p. 318. Teoph. Cont., p. 320-321. 275 NICOLAE BANESCU se lãudau foarte mult, având printre ei un atlet care nu putuse fi biruit de nimeni în Constantinopol. Vãzând insolenta lor, Theophilitzes spuse lui Bardas cã are printre oamenii sãi un tânãr voinic, care ar putea veni de hac acestui bulgar îngâmfat; sã-i dea voie sã-1 aducã sã se mãsoare cu el, „cãci ar fi cea mai mare rusine pentru bizantini dacã acesta s-ar întoarce nebiruit în Bulgaria." Bardas dãdu poruncã sã vinã Basilios, care-1 însfacã puternic pe bulgar, îl ridicã în sus ca pe un „somoiog usor de iarbã sau de lânã" si-1 trânti pe pãmânt, spre marea bucurie a bizantinilor si spre rusinarea bulgarilor înmãrmuriti6. Succesul acesta a rãspândit faima lui Basilios în tot orasul si a atras asupra lui atentia oamenilor de la Curte. Când, câteva zile mai apoi, împãratul primi în dar, de la un guvernator ele provincie, un cal frumos, de care însã nimeni nu se putea apropia, Theophilitzes îi recomandã pe Basilios, foarte dibaci în mânuirea cailor. Acesta se aruncã pe cal, îl aleargã si-1 domoleste, împãratul, uimit de puterea si dibãcia lui Basilios, îl luã de la Theophilitzes si-1 puse în serviciul grajdurilor sale. In momentul în care Basilios intra la Curte, Bardas era atotputernic, învestit cu titlul de caesar, el guverna de fapt imperiul, Michael al III-lea clucându-si viata sa obisnuitã de scandal. Toti câti voiau sã-i câstige simpatia trebuiau sã se asocieze la nebuniile sale. Basilios întelese lucrul acesta si fãcea ceea ce fãcuse si Bardas pentru a ajunge la înalta lui situatie. Atitudinea aceasta servilã îi aduse o avansare rapidã, în 856 el era înãltat " Theoph. Cont., p. 229-230. 276
Pe mãsurã ce Basilios se ridica astfel, favorizat de împãrat, el îsi atrãgea invidia lui Bardas, îngrijorat de trecerea nemãrginitã pe care acela o câstigase pe lângã Michael. Un conflict surd izbucni între acesti doi rivali. Bardas le spunea adesea amicilor sãi care prici-nuiserã înlãturarea lui Damianos: „m-am luat dupã sfaturile voastre proaste si am alungat vulpea, introdu -cându-1 în locul ei pe leu, ca sã ne mãnânce pe toti"7. în curând, la Curte nu mai era loc pentru amândoi marii ambitiosi. Lupta începu a se da prin cunoscutele mijloace ale intrigii si perfidiei. Basilios se silea a-1 convinge pe împãrat cã Bardas comploteazã împotriva vietii sale. Michael nu putea crede acest lucru. Macedoneanul îl câstigã atunci de partea sa pe propriul ginere al lui Bardas, pe Symbatios, pe care stiuse a-1 convinge cã, bine vãzut de împãrat, e împiedicat de a fi înaintat numai de socrul sãu. în urma acestei intrigi, chemat în fata împãratului, Symbatios declarã cã Bardas într-adevãr conspirã, în urma acestei declaratii, Michael se hotãrî a-i lãsa pe adversarii lui Bardas sã lucreze. Dar caesarul era puternic la Constantinopol; Keclrenos, II, p. 198 (Bonn).' , ;^ vi 277 N1COLAE BANF.SCU fiul sãu Antigonos comanda garda si dispunea prin urmare de trupele capitalei. O încercare împotriva lui aici putea aduce complicatii. Trebuia prin urmare scos din Constantinopol. împãratul anuntã o expeditie în Asia, împotriva arabilor; Bardas trebuia sã-1 însoteascã. Bãnuind cursa în care era atras, informat de intrigile împotriva lui, caesarul tinu sã aibã asigurãri si, înainte de a porni din Capitalã, el primi în bisericã (Chalko-prateia), în prezenta patriarhului Photios, jurãmintele împãratului si ale lui Basilios cã nu au nici un gând rãu asupra lui. Curtea, armata trecurã în Asia, în thema Thrake-sion, pe Meancler. într-o audientã, în cortul împãratului (aprilie, 866), Bardas e mãcelãrit de conjurati sub ochii propriului sãu nepot. Basilios condusese toatã aceastã crimã, ajutat de Symbatios. Câteva sãptãmâni dupã aceea, Michael îl înãltã pe Basilios la rangul de magistros, iar în ziua de Rusalii (mai 866) el îl asocia la tron, încoronându-l cu mare pompã, în biserica Sfintei Sofii. Symbatios, nemultumit de acest rezultat al crimei la care ajutase, se revoltã, împreunã cu un alt general din Asia, Peganes. Ei sunt însã biruiti, prinsi si adusi la Constantinopol, unde li se arcl ochii si, pe lângã aceasta, lui Symbatios i se taie mâna dreaptã, iar lui Peganes nasul. Basilios era biruitor. De acum înainte, el începe la rândul sãu sã se teamã de Michael. Cu un om atât de capricios ca acesta, nu putea fi niciodatã sigur ele favoarea câstigatã, în curând, el avu motiv sã se teamã pentru puterea si pentru viata sa. într-o searã, pentru a-si sãrbãtori o izbândã la cursele de cai, Michael dãdu un ospãt în palatul ele la Sf. Mamas. Patriciul Basi- 278
ISTORIA 1MPKIÎIULUI BIZANTIN liskianof lãudã atunci talentul cu care împãratul îsi condusese carul. Ametit de bãuturã, împãratul îi porunci sã-i scoatã coturnii ele purpurã si sã si-i încalte el. Basiliskianos sovãia si se uita la Basilios. împãratul se mînie si Basilios fãcu semn patriciului sã se supunã. Acesta încãltã atunci botinii imperiali si Michael, întorcându-se spre Basilios, îi spuse: „Semnul acesta împãrãtesc îl prinde mai bine decît pe tine; oare nu-mi este îngãduit mie, care te-am fãcut pe tine împãrat, sã-1 fac si pe altul ?"9 El începu apoi a improviza versuri în cinstea noului sãu favorit. în vremea aceasta, Teodora, împãcatã cu fiul sãu, se întorsese la Palat si contribuia desigur la înstrãinarea lui Michael de Basilios, în care ea îl simtea pe rivalul familiei sale. Aceasta-1 hotãrî pe macedonean sã sfârseascã o situatie primejdioasã. El urzi atunci un complot, pentru suprimarea colegului sãu incomod, în ziua de 23 septembrie 867, împãratul chemase la un banchet pe Basilios cu sotia sa, în palatul de la Sf. Mamas. Basilios ia toate mãsurile ca sã dea lovitura pe care o proiectase. Dupã ce, la miezul noptii, împãratul, ametit ele bãuturã, se retrase în camerã si adormi, conjuratii pãtrund înãuntru. La strigãtele sambelanului surprins, Michael se trezeste. Unul dintre prietenii lui Basilios, cu o loviturã de sabie, îi taie amândouã mîi-nile; altul îl doboarã pe Basiliskianos. Apoi un al treilea îi dã lovitura mortalã si astfel îsi mântuie domnia Michael al III-lea. Conjuratii treceau apoi în grabã 8 La Theoph. Cont. 9 Zonaras, Bonn, III, p. 416. 279
Cu el începe o nouã dinastie glorioasã, care concluse aproape douã veacuri imperiul cu energie si pe care grecii o numesc „macedonicã", dupã tinutul din care se trãgea întemeietorul ei. Originea armeanã a acestei dinastii este însã în afarã de orice îndoialã. Basilios I domneste aproape 20 ele ani (867-886). Dacã se ridicase, cum am vãzut, prin perfidie si crimã, se dovedi însã, odatã stãpân pe Imperiu, un om de energie, bun soldat si bun organizator. N-avea nici o culturã, dar era înzestrat cu o vie inteligentã si cu un deosebit talent de administrator. Fatã de poporul de jos el ajunse îndatã foarte popular, prin grija ce puse necontenit de a veni în ajutorul sãracilor, covârsiti de nedreptãti si asupriri, de a-i scãpa cât mai mult ele greaua povarã financiarã, de a-i face sã-si câstige usor dreptatea înaintea tribunalelor. La intrarea sa în domnie, Basilios aflã tezaurul statului cu totul sleit, din pricina cheltuielilor nesocotite ale lui Michael; din marea avere pe care o lãsase în Casa statului Theophilos, sporitã de Theodora, se aflau acum, dupã mãrturisirea Continuatorului lui Theophanes, numai trei centenaria de aur - -epice Kod |u.6vcc KEVtrivccpia (cam 340.000 de lei aur de dinaintea primului rãzboi mondial). Basilios convocã atunci Senatul si pe înaltii demnitari ai Imperiului si fiindcã se constatã cã averea publicã se irosise împãrtitã în dar ele cãtre Michael favoritilor sãi, se hotãrî ca acestia sã 10 V. Lcs romanesques aventures de Basile Le Macedonien, în Ch. Diehl, Figures byz., Iere serie, p. 157-181. 280
Pe ele altã parte, Michael topise o multime dintre obiectele de aur cu care Theophilos înzestrase palatele imperiale si le transformase în bani, pentru a-si satisface chefurile desfrâului sãu. El n-apucase însã a-i cheltui, fiind ucis tocmai la vreme si Basilios, fãrã a mai fi nevoit sã punã impozite noi, avu astfel la îndemânã o sumã însemnatã, cu care putu preîntâmpina cheltuielile urgente ale Imperiului. Pentru ca sã punã capãt abuzurilor din partea functionarilor însãrcinati cu ridicarea impozitelor, porunci sã se înlocuiascã vechile semne folosite pentru fractiunile de impozite prin litere simple - ypâ|j.|j,aai Aaxoîq - care sã se citeascã usor si de cãtre cei inculti", fãcând astfel controlul cu putintã. Se îngriji apoi a pune în functii oameni dintre cei mai onesti, care sã aibã „mâinile curate de orice mitã" (%EÎpa<; KCfdccpaq arco Travtoio'u Xr|u,[j.ai;o<;)12, dupã expresia cronicarului, de la care cerea înainte de orice sã-i ocroteascã pe cei sãraci de orice apãsare din partea celor puternici. Aceeasi preocupare de ocrotire a sãracilor se vede în mãsurile sale întelepte privitoare la împãrtirea justitiei. Pentru ca cei lipsiti sã nu fie împiedicati sã-si caute dreptatea înaintea tribunalelor din Capitalã, el luã mãsuri ca acestia sã fie întretinuti pe cheltuiala sa în timpul cât stãteau aici pentru judecãti. Si când nu era ocupat aiurea, obisnuia a împãrti el însusi drepta- 11 Cedrenus, II, p. 202-203. u Ibidem, p. 204. 281
Prin toate aceste mãsuri, Basilios fãcu, dupã mãrturisirea cronicarului amintit mai sus, ca legalitatea si dreptatea sã se întoarcã iarãsi, ca dintr-un surghiun, si sã domneascã printre oameni („icrovo/j.ia nãoa Kcd 8iicaioc"6vr| waTisp ano Tivot tmspopto'D (puyfjt e8oKet Komevai npog iov 6iov KCU TOÎC, ãvSpwnoic, e Din aceeasi preocupare de a asigura buna functionare justitiei izvorãste noua legislatie a lui Basilios. Culegerea lui Leon al III-lea, 'Eic/loyfi, era prea sumarã pentru a fi putut înlocui colectia legiuirilor lui lusti-nian si înlãtura contradictiile între acea colectie si modificãrile ce i se aduseserã pânã acum. Basilios întreprinse atunci o nouã lucrare de alegere a jurispru-dentei si dãdu ele la 870-879, sub numele de Hp6%Li-poc, v6|j.oc;, adicã „Manual de drept" (în acest manual se vorbeste despre Ecloga lui Leon si Constantin ca despre o culegere de legi rele, inutile pentru imperiu), o culegere a dispozitiilor celor mai de seamã ale legislatiei lui lustinian, cuprinzând si pãrti clin 'EicXoyri a lui Leon al III-lea, care rãmâne de acum abrogatã. O altã lucrare, apãrutã în 884-886, dãdea culegerea si orânduirea dispozitiilor în vigoare ale dreptului, în 40 de cãrti, sub numele de 'AvaKcc'r}ap0t<; TCOV vojicov (Revizuirea legilor) si dupã publicarea acesteia, cãtre sfârsitul domniei, o nouã culegere ele legi, sub numele de Ejrocvaycoyri tcov voficov (Introducere în legi). Unii " Theoph. Cont., p. 260. 14 Teoph. Cont. (Bonn), p. 259. 282
1. Schisma lui Photios Energicul împãrat cãutã sã asigure situatia Imperiului si în afarã; politica sa externã repurta succese si fãcu sã se simtã iarãsi autoritatea bizantinã, scãzutã mai înainte. Ortodox credincios, Basilios se sili a aplana conflictul cu Roma si a restabili relatiile cu papa. Pentru aceea, el trebui sã facã o mare concesie Curiei si-1 sili pe Photios, principala cauzã a conflictului, sã se retragã de la Patriarhie într-o mãnãstire si, la 23 noiembrie 867, Ignatios fu asezat clin nou în scaunul de patriarh. In acelasi timp, Basilios si Ignatios scriserã papei, fãcându-i cunoscutã schimbarea sãvârsitã în Biserica Rãsãritului si cerându-i sã trimitã reprezentanti la Constantinopol, la un sinod ecumenic, care trebuia sã restabileascã deplina întelegere între cele douã Biserici. Când sosirã aceste scrisori la Roma, papa Nicolae murise si-i urmase în scaun Hadrian al II-lea. Acesta adunã, în iunie 869, un Sinod la Roma, în care se pronuntã anatema asupra lui Photios si a partizanilor sãi. El trimise apoi trei reprezentanti la Constantinopol, care trebuiau sã obtinã din partea tuturor Yüklə 2,08 Mb. Dostları ilə paylaş:
|