Istoria muzicii bisericeşti la români

60 Vezi şi Nicu Moldoveanu, Catalogul general al manuscriselor muzicale bizantine vechi (dact.), Buc. 1972; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 44.

61


^ Vezi Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cântării psaltice în Biserica Ortodoxă Română, Bucureşti, 1974, p. 160; Dr. Ozana Alexandrescu, Un muzician de epocă brâncovenească, în „Muzica”, an IX(1998), nr 1(33), p. ……. .

62 Nicu Moldoveanu, Catalogul general… şi Izvoare ale cântării psaltice în Biserica Ortodoxă Română, Bucureşti, 1974, p. 31 32; Virgil Cândea, op. cit., p. 467, 504, 557; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 46.

63 Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, vol. IX, Bucureşti, Editura Muzicală, 2006, p. 255 256; Nicu Moldoveanu, Catalogul general… şi Izvoare ale cântării psaltice în Biserica Ortodoxă Română, Bucureşti, 1974, p.189 (59); Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 48.

64 Vezi bibliografia la Gh. Ionescu, op. cit., p. 48-49; Constantin Erbiceanu, Întâia carte de cântări bisericeşti în româneşte cunoscută până acum. Psaltichie rumânească, în „Biserica Ortodoxă Română”, an XXI (1897), nr. 3, p. 292-304; I. Ionescu Gion, Istoria Bucureştilor, Bucureşti, 1899, p. 539; Pr. I. D. Petrescu-Visarion, Manuscrisele psaltice greceşti din veacul al XVIII-lea, în „Biserica Ortodoxă Română”, an LII (1934), nr. 3-4, p. 182; Sebastian Barbu Bucur, Filothei sin Agăi Jipei, Psaltichie rumânească, I. Catavasier, Bucureşti, 1981, p. 17 19; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 48 49.

65 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 49; Ştefan Meteş, Şcolile de muzică şi cântare bisericească din Iaşi (1558) şi Bucureşti (1711-1823) şi Românii din Transilvania, în „M.A.”, X (1965), nr. 7-8, p. 515; Arhid. Ioan G. Popescu, Învăţământul muzical în BOR de la începuturi până în sec. al XVIII-lea inclusiv, în „B.O.R.”, LXXXVII (1969), nr. 9-10, p. 1051-1052; Sebastian Barbu-Bucur, Şărban „Protopsaltul Ţării Româneşti” (1689 – ante 1765), în „G.B.”, XLVII (1988), nr. 5, p. 121; Octavian-Lazăr Cosma, Hronicul muzicii româneşti, vol. I, Bucureşti, 1973, p. 254.

66 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 50.

67 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 50 53; C. Erbiceanu, Întâia carte de cântări bisericeşti cunoscută până acum, în „B.O.R”, XXI(1897), nr. 3, p. 292 294; Nicu Moldoveanu, Izvoare…, p. 170 171 (40 41); Sebastian Barbu Bucur, Manuscrise muzicale. Filothei sin Agăi Jipei. Prima psaltichie românească cunoscută până acum, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXVII(1969), nr. 9 10, p. 1066 1075; Idem, Cultura muzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul României în sec. XVIII…, Bucureşti, 1989, p. 70 158. Vezi şi bibliografia de la Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 52 53; Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, vol. 3, Bucureşti, Editura Muzicală, 2000, p. 47 49.

68 Gheorghe Ciobanu, Originea canonului Stâlpărilor alcătuit de dascălul Sărban, în „Mitropolia Olteniei”, an XXII (1970), nr. 5 8, p. 778 786; Sebastian Barbu Bucur, Şărban Protopsaltul Ţării Româneşti, în „Glasul Bisericii”, an XLVII (1988), nr. 5, p. 118 147; bibliografia de la Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 54 55; Viorel Cosma, op. cit., vol. IX, Bucureşti, editura Muzicală, 2006, p. 31 32.

69 Constantin Litzica, Catalogul manuscriptelor greceşti, Bucureşti, 1909, p. 214; Nicu Moldoveanu, Catalogul general al manuscriselor vechi bizantine, Bucureşti, 1972, (ms.); Idem, Izvoare ale cântării psaltice în Biserica Ortodoxă Română, Bucureşti, 1974; Idem, Comparaţie între cântările din Stihirarul 953 din sec. XIV şi Stihirarul din 1733 (studiu dactilogrfaiat); Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 57.

70 Constantin Racoviţă, fiul domnitorului Mihail Racoviţă a domnit, ca şi tatăl său, şi în Moldova, între anii 1749 1753 şi între 1756 1757, şi în Ţara Românească, între anii 1753 1756 şi între 1763 1764 (vezi Istoria Românilor, vol. VI, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002, p. 460 463).

71 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 58-61 şi 67-68; Niculae M. Popescu, Viaţa şi activitatea dascălului de cântări Macarie Ieromonahul, Bucureşti, 1908, p. 29; Gh. Ciobanu, Muzica psaltică românească în sec. XVII XVIII, Bucureşti, 1984, p. 171.

72 Constantin Erbiceanu, Viaţa şi scrierile Protosinghelului Naum Râmniceanu, în BOR XIII (1884), 10 12, p. 657-676; BOR XIV (1890), nr. 2, p. 121-146, nr. 3, p. 248-263; Lucian Predeseu, Enciclopedia Română, Bucureşti, Editura Cugetarea, 1940, p. 714; George Breazul, Învăţământul muzical în Principatele Româneşti, în Anuarul Conservatorului din Bucureşti pe 1941-1942,Bucureşti, 1943; Sebastian Barbu Bucur, Naum Râmniceanu, în Studii de muzicologie, vol. IX, Buc., 1973, p. 146-194; Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cântării psaltice, Bucureşti, 1974; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 69-71 (vezi şi bibliografia de aici); Viorel Cosma, op. cit., vol. VII, Bucureşti, Editura Muzicală, 2004, p. 43 44.

73 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 71-72.

74 Mihail Gh. Posluşnicu, Istoria Musicei la Români, Bucureşti, 1928, p. 19 şi 84; George Breazul, Învăţământul muzical …, Bucureşti, 1943, p. 26-27; Sebastian Barbu-Bucur, Învăţământul psaltic până la reforma lui Hrisant. Şcoli şi propedii, în „Biserica Ortodoxă Română”, XCVIII (1980), nr. 3-4, p. 499; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 83-84; Vezi Nicu Moldoveanu, Manuscrise muzicale cu notaţie antechrisantică din Biblioteca Sf. Sinod şi Biblioteca Palatului patriarhal din Bucureşti, în „Glasul Bisericii”, XXXIV(1975), nr. 7 8, p. 808 809; Adriana Şirli, Anastasimatarul, Bucureşti, Editura Muzicală, 1986; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 82 83.

75 Nicu Moldoveanu, Muzica bisericească la români în sec. XIX … ,p. 886; Lucian Predescu, Enciclopedia Română, Bucureşti, editura Cugetarea, p. 302; Viorel Cosma, Lexicon…, vol 2, Bucureşti, Editura Muzicală, 1999, p. 280 281; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 84-86. Tipografia lui Efesiu, Dimitrie Papazoglu, p. 39: „La Mărcuţa sau Măricuţa, [strănepoata lui Dan, mare logofăt, a zidit biserica, în 1587, în timpul domniei lui Mihnea II Turcitul n.n.] fondată în secolul al XVIII-lea de Ipsilanti, a fost până la 1820 fabrică de testimeluri şi tipografie. „ … Tipografia s-a mutat în palatele lui Mavrogheni, lângă cişmeaua cu acest nume, în capul Podului Mogoşoaiei … . Aici s-au tipărit cărţi româneşti, sub patronajul lui Dimitrie Topliceanu, cărţi elene, sub patronajul doctorului Constantin Caracaş şi note de muzică orientală (psaltichie) sub patronajul întâiului profesor Petre Efesiu protopsaltul”.

Dimitrie Papazoglu, p. 42. „Aproape de palatul şi cişmelele lui (Mavrogheniu) era biserica cu patronajul Izvorul Tămăduirii, unde, de la 1819, s-a înfiinţat menţionata mai sus tipografie”. A se vedea şi: Lucia Stoica şi Neculai Ionescu Ghinea, Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti, vol. I, Bucureşti, Editura Universalia, 2005, p. 50 52.

76 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 92 93 (şi toată bibliografia).

77 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 52; la p. 53-55: despre şcoala de la Sf. Sava; Viorel Cosma, Lexicon, vol. 3, Bucureşti, Editura Muzicală, 2000, p. 88 89.

78 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 93-94 (şi toată bibliografia).

79 Anton Pann, Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti, Bucureşti, 1845, p. XXIX; Gheorghe C. Ionescu, op. cit., p. 95.

80 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 95 96.

81 Pr. Dumitru Furtună, Chesarie, episcopul Buzăului, viaţa şi meritele sale, Bucureşti, 1913; Pr. Ion Ionaşcu, Material documentar privitor la istoria Seminarului din Buzău, 1836-1936, Bucureşti, 1937; Pamfil C. Georgian, Chesarie, episcopul Buzăului, 1825 1846, Buzău, 1946; Corneliu Buescu, Şcoala de cântăreţi de la Buzău, în Studii de muzicologie, vol. XVIII, Bucureşti, 1984, p. 185 196; Pr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, Bucureşti, 1996, p. 86 87; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 103-105. Nu ştiu de unde a luat Gh. Ionescu locul de naştere al lui Chesarie Săliştea Sibiului, căci Mircea Păcurariu dă ca loc al naşterii lui Chesarie oraşul Bucureşti.

82 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 120-122; V. A. Urechia, Istoria Şcoalelor de la 1800-1864, vol. I, Bucureşti, 1882; vol. IV, 1901; Mihail Gr. Posluşnicu, Istoria musicei la Români, Bucureşti, 1928; Liviu Ştefănescu, Şcoala de muzică de la Ploieşti, (dactilografiat), 1978.

83 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 125; Ion Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri, Bucureşti, 1887, p. 51-52; Idem, Şcoala acum 50 de ani. Opere, vol. I, Bucureşti, 1956, p. 142; George Potra, Contribuţii documentare la Şcoala domnească de slavonie de la biserica Sf. Gheorghe-Vechi din Bucureşti, în „Glasul Bisericii” XXV (1966), nr. 3-4, p. 293-311; XX (1961), nr. 9-10, p. 837-878; Nicolae Iorga, Istoria învăţământului românesc, Editura „Casei Şcoalelor”, Bucureşti, 1928, p. 172-173.

84 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 127-128; Pr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor români….

85 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 128-129.

86 Pr. Prof. Dr. Alexie Buzera, Gheorghe Gherontie de la Mănăstirea Horezu (1807 1863 n.n.), cântăreţ, compozitor şi copist de muzică psaltică, în Analele Universităţii din Craiova, seria Teologie, II (1997), nr. 2, p. 45 50; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 129 130.

87 Γεώργιος Παπαδόπουλος, JIstorikh; ejpiskovphsi~ th`~ buzantinh`~ ejkklhsiastikh`~ mousikh`~, Atena 1904, ρ. 134—136; Niculae M. Popescu, Viaţa şi activitatea dascălului de cântări Macarie Ieromonahul, Bucureşti, 1908, p. 12 (În această lucrare se susţine că opera de căpetenie a lui Chrysant, Qewrhtiko;n me;ga th`~ mousikh`~, a fost publicată la Triest, 1832. Or, toată lumea muzicală ştie că rezultatele Reformei au fost publicate la Paris, în 1821); Gheorghe Ciobanu, Muzica bisericească la români, în volumul „Studii de etnomuzicologie şi bizantinologie”, Bucureşti, 1974, p. 393, nota 69.

88 Γεώργιος Παπαδόπουλος, op. cit., p. 105 107; N.M. Popescu, op. cit., p. 13.

89 Ibidem, p. 132 134.

90 Macarie Ieromonahul, Teoreticon..., Viena, 1923; Anton Pann, Basul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti, Bucureşti, 1845; N. Lungu, I. Croitoru şi Gr. Costea, Gramatica muzicii psaltice..., Bucureşti, 1951, şi toate celelalte teoreticoane sau gramatici ale muzicii psaltice, tipărite la noi în secolele al ΧΙΧ-lea şi al XX-lea.

91 Gh. Ciobanu, op. cit., p. 393, nota 69.

92 M. Octavian-Lazăr Cosma, Hronicul muzicii româneşti, vol. II, Bucureşti, 1974, ρ. 68 75.

93 Pr. I. D. Petrescu, Manuscrisele psaltice din secolul al XVIII-lea, în „Biserica Ortodoxă Română”, an LII (1934), nr. 3-4, p. 187.

94 O.L. Cosma, op. cit., p. 68.

95Petru Efesiu fusese elevul lui Gheorghe Cretanul, antemergătorul reformei, dar probabil că îi cunoscuse bine şi pe cei trei reformatori şi toate străduinţele lor în acest sens.

96 N. M. Popescu, op. cit., p. 19.

97 Ibidem, p. 25.

98* Într-o catagrafie a judeţului Ialomiţa de la 1789, în Plasa Slobozia, găsim şi numele satului Perieţi (Peroetzi). Vezi: Dr. Samarian Gh. Pompei, Istoria oraşului Călăraşi (Ialomiţa) de la origini până la anul 1852, Bucureşti, 1931, p. 217; vezi şi p. 83, 85-86, 157-177 ş.a.

^ Într-un act din 1874, reprodus în lucrarea citată, Gh. Opran este menţionat între nobilii urbei Călăraşi (op. cit., p. 195). Tot în această lucrare, la p. 170, se pomeneşte, pe la anul 1838, de un logofăt, Dinu Perieţeanu. Vezi şi Viorel Cosma, Muzicieni români, vol. 5, Bucureşti, Ed. Muzicală, 2002, p. 216-222; Gh. C Ionescu, Muzica bizantină în România, Bucureşti, Ed. Sagittarius, 2003, p. 87-92. La 11 noiembrie 1933, când s a născut, în Călăraşi (Ialomiţa), artistul Ştefan Bănică senior, este menţionat ca medic Dr. Ioan R. Opran (vezi „Cotidianul” din 30 aprilie 2007, unde este reprodus Certificatul de naştere al artistului).

99Macarie ar fi circulat într-o vreme pe la Neamţ, pe la Buzău, Căldăruşani şi chiar la mânăstirea Bârnova de lângă Iaşi, unde ar fi fost stareţ şi unde n-a putut sta mult din cauza «necazurilor şi supărărilor pricinuite de călugării de acolo, care lucrau printr-un oarecare Negulici. Întristat, Macarie roagă pe arhiereul Chesarie Sinadon, vicarul Mitropoliei (Moldovei), să aşeze alt stareţ în locul său la Bârnova, iar el, fără să ceară învoirea Mitropolitului Veniamin (care-1 numise în 1829 la acea mânăstire cu scopul de a introduce cântarea bisericească în limba română după noua sistemă), pleacă la mânăstirea Neamţ, prin postul mare al anului 1831». (V. Ierodiacon Marin Dionisie, Macarie Ieromonahul la 120 de ani de la moartea lui 1836-1956, în „Mitropolia Moldovei”, XXXII (1956), 3-4, p. 169; cf. „Biserica Ortodoxă Română” 1916, ρ. 1107).

100Niculae M. Popescu, op. cit., p. 26-42; Idem, Macarie psaltul. La o sută de ani de la moartea lui (1830 l936), Bucureşti, 1936; Idem, Ştiri noi despre Macarie Ieromonahul, dascălul de cântări şi directorul tipografiei din Mănăstirea Căldăruşani, în „Biserica Ortodoxă Română”, XXXIX (1915), 9, p. 967-968; XL (1916), 10, p. 1101-1109; C. Erbiceanu, Dedicaţia lui Macarie cântăreţul către Mitropolitul Grigorie, în „Biserica Ortodoxă Română”, XXXII (1908), 1, p. 37-43; Mihail Gr. Posluşnicu, Istoria muzicii la români, Bucureşti, 1928, p. 28 34; Nifon Ploieşteanul, Carte de muzică bisericească, pe psaltichie şi pe note liniare, Bucureşti, 1902, p. 54-59; Gheorghe Ciobanu, op. cit., p. 339 şi 392-394; Titus Moisescu,. Macarie Ieromonahul Opere I, Teoriticonul, Bucureşti, 1976; Octavian-Lazăr Cosma, Hronicul muzicii româneşti, vol. II, Bucureşti, 1974, p. 84 98.

101Ierod. Marin Dionisie, art. cit., p. 170.

102 Fiecare din cele trei cărţi le-a tipărit în câte 3000 de exemplare: 1000 pentru Moldova şi dedicate Mitropolitului Veniamin Costache, 1000 pentru Ţara Românească şi dedicate Mitropolitului Grigorie Dascălul şi 1000 pentru Transilvania (deşi din acestea din urmă n-am găsit nici un exemplar până acum).

Muzicologul Titus Moisescu a avut ideea genială să deschidă seria retipăririlor psaltice cu studii critice, dând la lumină, atât în forma originală, reprodusă în facsimil, cât şi în transliteraţie latină, în condiţii tehnice excepţionale, Teoreticonul lui Macarie Ieromonahul, la împlinirea a 140 de ani, 1976, de la moartea ilustrului «dascăl al şcolii naţionale de muzichie» (v. Macarie Ieromonahul). Opere I. Teoriticon, ediţie îngrijită, cu un studiu_; introductiv şi transliterare, de Titus Moisescu, Editura· Academiei Române (Institutul de Istoria Artei), Bucureşti, 1976 (91 p. + 30 p. şi 6 planşe reproduse în facsimil).

În loc de prefaţă, autorul recentei ediţii a Teoreticonului face o scurtă, dar bogată incursiune în istoria muzicii bisericeşti la români, trecând în revistă toate propediile psaltice vechi care se află în manuscris în bibliotecile mari din România, oprindu-se asupra Teoreticonului lui Macarie, zicând în concluzie: «Macarie Ieromonahul, acest «patriot român şi om de aleasă cultură», va introduce, prin tipăriturile sale de muzică bisericească, realizate cu mari sacrificii tocmai în capitala Austriei, la 1823, an ce va rămâne încrustat cu litere de aur în istoria muzicii româneşti, definitiv cântarea bisericească în limba patriei. După aceea, el va tipări în ţară Tomul al doilea al Antologiei, Bucureşti, 1827; Prohodul, Buzău, 1836».

«Pentru noi, zice foarte frumos autorul acestei noi ediţii, primele cărţi de muzică religioasă tipărite în limba română nu sunt doar simple cărţi de cult. Ele au semnificaţii mult mai profunde – întruchipează lupta cărturarilor şi patrioţilor români pentru afirmarea şi unitatea naţională pentru recunoaşterea şi impunerea limbii române în toate instituţiile, în toate formele de manifestare ale artei şi culturii pe teritoriul patriei noastre».

Teoreticonul lui Macarie este prima carte de teorie a muzicii bisericeşti care trebuia întâi învăţată sistematic şi apoi practicată.

Aceasta a premers tuturor încercărilor de mai târziu şi a servit drept model.

Autorul ediţiei de mai sus mărturiseşte că «nu facem acum, prin retipărirea Teoreticonului său (lui Macarie) decât să îndeplinim acţiunea de valorificare a^: moştenirii noastre culturale, nedând uitării acele cărţi care au deschis drum larg culturii şi artei româneşti, care au constituit, la vremea lor, pârghii importante de afirmare a unei conştiinţe naţionale depline. Şi Macarie Ieromonahul şi-a manifestat cu toată fermitatea, în cărţile sale, această conştiinţă a unităţii naţionale».

103 De la vecernia fiecărui glas cuprinde: Doamne strigat-am..., Să se îndrepteze..., toate stihurile, 8 stihiri, dogmatica, stihirile cu Slavă... Şi acum de la stihoavnă, troparul învierii. De la utrenie: sedelnele, ipacoiul pe note, antifoanele, prochimenul, laudele, cele 11 svetilne şi voscresne. Iar de la liturghie: Fericirile.

104 Începe, ca mai toate irmologhioanele de până la el, cu 15 august: Irmoasele Adormirii Maicii Domnului, ale înălţării Sf. Cruci, ale Sf. Paşti, la duminica Tomii toate pe glasul 1; la Bobotează şi la duminica fiului risipitor pe glas 2; la întâmpinarea Domnului, pe glas 3; la Bunavestire, la Schimbarea la faţă, la duminica I a postului mare, la Florii, la Înălţarea Domnului, pe glasul 4 (la Înălţare şi un rând pe glasul 5), în duminica I a Triodului şi în duminica lăsatului sec de carne, pe glasul 6, la duminica Rusaliilor pe glasul 7 (din Ga), la Înălţarea Sf. Cruci, în sâmbăta lui Lazăr şi în miercurea înjumătăţirii praznicului, pe glasul 8.

De la p. 123 încep cântările din săptămâna patimilor, prohodul (începutul celor trei stări), Binecuvântările învierii, podobii, antifoanele glasului 5, svetilnele Crăciunului şi Bobotezei.

105 Axioanele posibil originale ale lui Macarie sunt: la Paşti, la Întâmpinarea Domnului, la Bunavestire, la Schimbarea la faţă, la Florii, la Înălţarea Domnului, la Înălţarea Sf. Cruci, la înjumătăţirea praznicului.

106 Cuprinde rânduiala Utreniei: troparele celor opt glasuri, Aliluia şi troparele deniilor, Binecuvântările Învierii, 19 polieleie, pasapnoare pe opt glasuri, psalmul 50, Ceea ce eşti mai cinstită, pe cele opt glasuri (3 rânduri), laudele pe opt glasuri.(La p. 387-393, menţionează: Aci „aşezaiu trei axioane şi lumina lină, după cererea ucenicilor din scoale”). Cele 11 voscresne, mathime pentru arhiereu.

107 Este tipărită de Arhidiaconul profesor Anton V. Uncu în Antologhionul său (1947), p. 216-217.

108 Biblioteca Academiei Române, ms. 1690, 1691, 1685, 1483, 1692, 1804; cf. N. M. Popescu, Viaţa şi activitatea dascălului de cântări Macarie Ieromonahul, Bucureşti, 1908, p. 60-65. Vezi manuscrisele lui Macarie la Pr. Nicu Moldoveanu, Macarie Ieromonahul (1770 1836), traducător, compozitor, copist, tipograf, în „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 1 2, p. 116 136.

109 O. L. Cosma, op. cit., p. 86; vezi şi I. D. Petrescu, art. cit., p. 182.

110 Ibidem, p. 87; a se vedea: Viorel Cosma, Muzicieni români, vol VII, Bucureşti, Ed. Muzicală, 2004, p. 254-262; Gh. C. Ionescu, Muzica bizantină în România…, Bucureşti, Ed. Sagittarius, 2003. p. 114-119.

111 Diac. Prof. Gh. Moisescu, O sută de ani de la moartea lui Anton Pann. 1854 1954, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIII(1955), nr. 1 2, p. 164, nota 4. C. Mateescu, Drumurile lui Anton Pann, Bucureşti, 1981; Diac. Asist. Zaharia Matei, Profesorul, protopsaltul şi compozitorul Anton Pann, (teză de doctorat în ms.), Bucureşti, 2006.

112 Anton Pann, Rânduiala Sfintei şi dumnezeieştei liturghii, Bucureşti, 1847, p. 53.

113 După deschiderea Seminarului Central (2 februarie 1836), Eforia Şcoalelor n-a mai prevăzut leafă pentru profesorul de muzică vocală şi atunci Anton Pann a fost nevoit să se întreţină din leafa de cântăreţ. Acum se pare că a fost mutat la Curtea Veche, unde va funcţiona până în 1844, când arhimandritul Visarion a făcut în aşa fel ca A. Pann să fie înlăturat de la strană, fiindcă probabil se împotrivea introducerii cântării corale străine în biserică, ceea ce vrea să facă Visarion.

După ce moare Costache Chiosea, în 1842 «dascălul de muzichie» al Seminarului Central, care îl înlocuise în 1840 pe Dobre Tântăveanul, Anton Pann socotindu-se cel mai îndreptăţit să ocupe acest post, înaintează o cerere, la 26 iunie 1842, către Mitropolitul Neofit, în acest scop.

Pe temeiul cererii sale, la 27 iunie 1842, Anton Pann este numit „profesor de cântări” la Seminarul Sfintei Mitropolii a Bucureştiului (Seminarul Central), cu leafă de 200 lei pe lună şi cu îndatorirea ca, până la începerea cursurilor de toamnă, „să paradosească” psaltichia „copiilor din Sfânta Mitropolie”, dându i se „odaia unde mai înainte era canţelaria duhovniceştii Consistorii, în odăile din curtea despre apus”. A se vedea: Gh. I. Moisescu, O sută de ani de la moartea lui Anton Pann – 1854 1954, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIII(1955), nr. 1 2, p. 175: Arhiva Mitropoliei Ungrovlahiei, dosar 27/1842, f. 40, anexa II; dosar 145/1843, anexa 6, p. 174.

114 Necrologul a fost rostit de arhimandritul Veniamin Catulescu (v. Biblioteca Academiei Române, ms. V. Catulescu; cf. Victor Papacostea şi Mihail Rgleanu, Seminarul Central 1836 1936. Documente…,Bucureşti, 1938, p. 304 307).

115 Gh. Ciobanu, op. cit., p. 339.

116 Mihail Gr. Poluşnicu, op. cit., p. 43.

117 A se vedea şi Gh. Ciobanu, op. cit., p. 394, p. 43.