Istoria Romei

Internaţionale di Scienze Storiche, Roma, 1904, V, pp. 493-584; G. Oberziner, Origine della _n:be romana, Leipzig-Genova, 1901; id., Patriziato e plebe nello svolgimento delle origini romane, Milano, 1912, passim; Andre Piganiol, Essai sur Ies origines de Rome, Paris, 1916, passim (punct de vedere ulterior nuanţat); Gustave Bloch, La Republique romaine, ed. a 2-a, Paris, 1919, pp. 8-50; 120-l34; J.-C. Richard, op. cit., pp. XIX; 78-334; 409; Th. Mommsen, _Op. cit., I, pp. 159-l83; P.-M. Martin, op. cit., p. 273; E. Cizek, Ist. Ut. lat., pp. 4l-42; id., Mentalităţi, pp. 57-61; 164-l65; 207-209. Referitor la tribunii plebei, ale căror competenţe se oouneau puterii magistraţilor, la esenţa lor religioasă, căci ei erau puşi sub protecţia zeiţei Ceres, vezi P- Grimal, op. cit., pp. 155-l57 (care exclamă, la p. 156, ca să circumscrie aceste competenţe: „parcă s-ar fi ivit din adâncul vremurilor un vrăjitor înaintea căruia fiecare dădea înapoi"), dar şi M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 43-45.

³ Ne referim la A. Guarino, La rivoluzione della plebe, Roma, 1975 (tot capitolul al şaselea); ase vedea şi J.-C. Richard, op. cit., pp. 114-l17; P.-M. Martin, op. cit., pp. 336-337; M. Christol-

D. Nony, op. cit., pp. 45; 48; E. Cizek, Ist. Ut. lat., p. 42; id,, Mentalităţi, pp. 99; 190.

⁴ Pentru magistraturi şi magistraţi, vezi Jean Gaudemet, Institutions de V Antiquite, Paris, 1967, pp. 329-336; P. Grimal, op. cit., pp. 149-l62; Claude Nicolet, Rome et la conquete du mor.de mediterraneen, I, Les structures de 1' Italie romaine, Paris, 1977, pp. 396-403; P.-M. Martin, op. cit., pp. 300-305; E. Cizek, Mentalităţi, pp. 158-l60; 172-218.

⁵ Censul se încheia printr-o ceremonie religioasă, desfăşurată pe Câmpul lui Marte. Toţi cetăţenii, călăreţi sau infanterişti, defilau aici, pe centurii. Se efectua o slujbă de purificare a lor, pnp. sacrificarea a trei animale: un porc, o oaie, un taur (suouetaurilium). Această ceremonie era numită lustrum (Liv., 1, 44, l-2).

⁶ A se vedea Th. Mommsen, op. cit., I, pp. 184-l86; 465-469; şi J. Gaudemet, op. cit., pp. 314-316; CI. Nicolet, Le metier de citoyen, p. 117. Pentru clasificarea censitarâ, vezi Andre Piganiol, „Un document d'histoire sociale: la classification servienne", Annales d'Histoire Economique et Sociale, 1933, pp. 113-l24. Privitor la toate problemele adunării centuriate, vezi

E. Cizek, Mentalităţi, pp. 15l-l64.

⁷ Vezi CI. Nicolet, Le metier de citoyen, pp. 305; 307. Dar întrucâtva ,şi Th. Mommsen, op. cit., I, pp. 183-l86; 465-469; E. Cizek, Mentalităţi, pp. 165-l70.

⁸ A se vedea Francesco De Martino, Storia della costituzione romana, 7 voi., ed. a 2-a, Napoli, 1960-l964, II, pp. 154-l55; J. Gaudemet, op. cit., pp. 325-326; E. Cizek, Mentalităţi, PP- 164-l65.

⁹ A se vedea CI. Nicolet, Le metier de citoyen, p. 15; id., Les structures, p. 373; şi J- Gaudemet, op. cit., pp. 354-356; E. Cizek, Mentalităţi, pp. 109-l11.

¹⁰ Vezi, în această privinţă, J.-C. Richard, op. cit., pp. 478-484; P.-M. Martin, op. cit., p. 215.

Vestigiile sacre arhaice sunt mult mai numeroase în For. Astfel zeul Ianus avea un sanctuar în For, mai degrabă un arc în formă de boltă decât templu. Statuia acestui zeu, a cărui sem-mucaţie originară dispăruse, se afla lângă arc, într-o capelă descoperită. Zeul era figurat cu două 'eţe. purtând numele de Ianus bifrons. Porţile capelei erau deschise când Roma se afla în stare de --"-"oi, pentru a se închide când domnea o pace absolută în relaţiile cu alte popoare. în conformitate cu legenda, când se declanşase războiul pricinuit de răpirea sabinelor, Ianus făcuse să ţâşnească un izvor de apă fierbinte, în scopul de a tăia calea invadatorilor sabini. Pentru viaţa ^c°"idiană şi privată din această epocă, pentru For şi altele, a se vedea mai ales P. Grimal, op. cit.,

90