Istoria Romei

Roma asediată

Cândva, probabil în 496 î.C, romanii, comandaţi de dictator-vX Postumius Albuş, au biruit liga latină (Liv., 2, 19), în bătălia de la lacul Regillus (loc încă neidentificat), în condiţiile presiunii exercitate de triburile muntenilor asupra Laţiului, cum am arătat mai sus, s-a încheiat, după legendă, în 493 î.C, un tratat, aşa-numitul foedus Cassianum. Acest „tratat", foedus, fusese iniţiat de către Spurius Cassius. Reiterăm observaţia că acest foedus asigura autonomia Romei faţă de liga latină, din care făcea totuşi parte. De fapt, atât latinii, cât şi grecii din Cumae militaseră pentru restaurarea Tarquinilor, deoarece se temeau de alte influenţe etrusce, infiltrate în Roma. Pe de altă parte, Roma a profitat de concurenţa pentru supremaţia în interiorul confederaţiei latine, desfăşurată între Ardea, Lavinium, Aricia şi Tusculum. Deşi liga latină îşi avea un sanctuar federal în crângul sacru al Dianei, de la Aricia, pe malurile lacului Nemi. Cum am mai arătat, o facţiune politică naţională a lichidat definitiv înrâurirea etruscă până în 480 sau 470 î.C. Cu toate acestea, Roma, închisă între limitele incintei sale şi ale hinterlandului său (adică „ogorul roman", ager romanus, întins până la câteva mile de Oraş) a fos supusă preţ de multe decenii unui asediu aproape permanent, exercitat de vecinii săi.

Nu au dispărut litigiile cu latinii. Miza era controlul aşezării Ardea, situată la 42 de kilometri de Roma. Dar atât Roma, cât şi restul Laţiului, au fost confruntate cu o puternică presiune din partea diferitelor seminţii sabellice, coborâte din munţii săraci, unde apăruse un manifest excedent demografic. Muntenii voiau să se instaleze în Laţiu, astfel cum vecinii lor, samniţii, se stabiliseră în Campania. Volscii, sabinii, equii, hernicii invadau Laţiul. De altfel, multe din cuceririle şi luptele atribuite de vulgata Romei primordiilor au fost de fapt opera ligii latine. Numeroase colonii puse pe seama Romei erau, în realitate, colonii ale ligii latine, în secolul al V-lea şi în prima parte a veacului următor. Uneori Roma a trebuit să accepte, în interiorul său, invadatori. Este cazul celor 5.000 de sabini, conduşi de Appius Claudius. Alţi sabini au ocupat regiunea etruscizată de pe valea mijlocie a Tibrului, închizând astfel accesul Romei spre Campania. Către ■160 Î.C., sabinii pătrund chiar în Roma, sub comanda lui Herdonius. îi sprijineau sabinii din interiorul Oraşului; însă, în cele din urmă, au fost respinşi (Liv., 3, 17-l8). în această încleştare, Roma a fost susţinută de Tusculum. Războiul cu sabinii s-a sfârşit. S-au supus latinilor hemicii, ■ar, din 448 î.C, sabinii nu au mai prezentat nici o primejdie. în schimb, volscii şi equii au continuat să hărţuiascâ pe latini şi Roma până la sfârşitul secolului al V-lea î.C. Dar romanii au cucerit două poziţii importante, adică Tibur (azi Tivoli) şi Praeneste.

Considerăm că Roma a fost constrânsă la o stare necontenită de asediu, la o penibilă defensivă în tot cursul secolului al V-lea î.C. Nici raporturile cu etruscii nu erau excelente. Veii, la graniţa Etruriei, de fapt la 17 km de Roma, pe malul drept al ' ibrului, bloca comerţul cu sare şi pădurile de pe acest ţărm. Datorită posesiunii aşezării

92

Eugen Cizek

Republica Romană: Cuceriri şi Expansiune

93

Fidenae, situată la 8 km. în amonte de Roma, Veii controla întregul Tibru şi una dintre^r căile de acces spre Campania. Totuşi romanii au combătut această cetate etruscă, prin diverse mijloace. Legendele se referă la cei trei sute de membri şi clienţi ai gintei Fabia, care au purtat numai ei un război pe aceste meleaguri. însă în 426 î.C, romanii au pus stăpânire pe Fidenae şi, după un război prelungit preţ de zece ani, până în 396, chiar pe Veii (dacă nu cumva legenda a prelungit artificial durata războiului, prin analogie cu cel troian!). Zadarnic veienii au trimis soli în restul Etruriei; ei se lăudau cu faptul că în trecut învinseseră trei generali romani, într-o singură bătălie (Liv., 4, 31). Camillus a cucerit Veii, a distrus oraşul din temelii şi a vândut locuitorii ca sclavi. Cercetătorii moderni se întreabă de ce oraşele etrusce nu s-au aliat cu Veii. Etruscii din Caere (azi Cerveteri), aflaţi la 40 de km de Roma, s-au aliat cu forţele lui Camillus şi au primit chiar o cetăţenie romană limitată, ciuitas sine suffragio. Oare întrucât alţi etrusci detestau regimul politic al lucumonilor încă în vigoare la Veii? îi îngrijora ofensiva gallicâ, desfăşurată în plină Italie? Opinăm că au contat mai ales rivalităţile organice dintre cetăţile etrusce. Oricum creşterea demografică asigura Romei un prestigiu notabil: în 393 î.C. ea putea să se bizuie pe 152.000 de cetăţeni mobilizabili.