Istoria Romei

Eugen Cizek

fost ofiţer în timpul războiului iugurthin. Acesta din urmă era sprijinit de Marius şi fusese duşman al nobilimii. Dar acest fost cavaler detesta radicalismul unor populari. Antonius a fost ales, dar Memmius a căzut ucis de pumnalele ucigaşilor profesionişti, tocmiţi de Saturninus; vezi G. Bloch, op. cit., pp. 248-261; M. Le Glay, op. cit., pp. 100-l01; 103; 20l-203; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 20l-203; D. şi Y. Roman, op. cit., pp. 393-401.

^9bls Referitor la perturbările politice, posterioare anului 100 î.C, ca şi la războiul cu socii vezi G. Bloch, op. cit., pp. 26l-272; E. Gabba, Esercito e cultura: gli inizi del I-o secolo a.C.; Firenze, 1973, pp. 175-345; M. Le Glay, op. cit., pp. 20l-225; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 93-94; 100-l01 etc.

¹⁰ Cu privire la tinereţea şi ascensiunea lui Comelius Sulla, a se vedea G. Bloch, op. cit., pp. 272-277; J.-P.-V.-D. Baldson, „Sulla Mix", Journal of Roman Studies, 41, 1951, pp. l-l0; Gilbert-Charles Picard, Les trophees romains. Contribution â V histoire de la religion et de l'art triomphal de Rome, Paris, 1957, pp. 170-l80; G. Viile, La gladiature en Occident des orgines ă la mort de Domitien, Paris, 1981, pp. 88-95; Francois Hinard, Sylla, Paris, 1985, pp. 13-57; M. Le Glay, op. cit., pp. 230-233.

¹¹ Pentru războaiele civEe, cele cu Mitridate, dictatura şi reformele lui Sulla, vezi Th. Reinach, Mithridate Eupator, roi du Pont, Paris, 1890, passim; G. Bloch, op. cit., pp. 26l-294; Jerome Carcopino, Histoire romaine. Des Graccques ă Sylla, Paris, 1935, passim; id., Sylla ou la monarchie manquee, ed. a 2-a, Paris, 1942, passim; R. Syme, op. cit., p. 30; U. Laffi, „II mito di Silla"; Athenaeum, 45, 1967, pp. 172-213; F. Hinard, op. cit., pp. 57-278; M. Le Glay, op. cit., pp. 10l-l02; 226-239; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 99-l00; 103-l08; E. Cizek, Mentalităţi, pp. 12l-l23.

^l- Privitor la Lepidus, vezi N. Criniti, M. Aimilius Q.f.M. n. Lepidus, ut ignis in stipula, Milano, 1969. Pompei, născut în 105 Î.C, avea 22 de ani când Sulla debarcase la Brundisium. El recrutase, cum am mai relevat, soldaţi pentru Sulla în Picenum şi îşi luase singur dreptul de a comanda forţe militare semnificative (Plut., Pomp., 10). El l-a salutat pe Sulla cu titlul de impe-rator, pe care acesta i l-a acordat de asemenea, cu toate că era foarte tânăr. Apoi l-a trimis în Africa. Totuşi, ulterior, nu i-a încredinţat comanda forţelor expediate împotriva lui Sertorius şi nici consularul anului 79 î.C. Pompei nu avea vârsta necesară, iar familia sa era de orgine ecvestră. De aceea Pompei l-a susţinut pe Lepidus şi i-a încurajat planurile subversive, înainte de a lupta împotriva lui.

¹³ Pentru viaţa politică posterioară lui Sulla, Pompei şi Sertorius, vezi G. Bloch, op. cit., pp. 293-298; 302; P. Treves, „Sertorio", Athenaeum, 10, 1932, pp. 127 şi urm.; R. Syme, op. cit., pp. 39-45; P.A.L. Greehelg, Pompei the Great, London, 1979; F. Hinard, op. cit., p. 260; M. Le Glay, op. cit., pp. 239-241; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 109-l10.

¹⁴ Relativ la consulatul lui Crassus şi Pompei, ca şi la dominaţia acestuia din urmă, vezi G. Bloch, op. cit., pp. 298-299; R. Syme, op. cit., p. 40; M. Le Glay, op. cit., pp. 24l-242; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 11l-l12.

¹⁵ A se vedea U. Hachl, „Poseidonios und das Jahr 146 v. Chr. als Epochendatum in der antiken Historiographie", Gymnasium, 87, 1980, pp. 15l-l66; dar şi Pierre Grimal, Le siecle des Scipions. Rome et V hellenisme au temps des guerres puniques, ed. a 2-a, Paris, 1975, passim; M. Le Glay, op. cit., pp. 157-l76. în ce priveşte vilegiatura, curele termale, balneare, vezi Jean-Marie Andre, La villegiature romaine, Paris, 1993, pp. 3-43.

¹⁶ Pentru progresele arhitecturii şi podoabele de lux, vezi Pierre Grimal, „Rome et la Grece au Il-e siecle av. J.-C", Rome et nous. Manuel d' initiation â la litterature et ă la civilisation

Criza Republicii Romane

163