Istoria Romei

Eugen Cizek

timp ce, în 8 î.C, concomitent cu relegarea lui Ovidiu a fost exilată şi Iulia II, fiica lui Agrippa şi a Iuliei I şi deci nepoata împăratului. Reiterăm, sub formă de întrebare, observaţii mai sus avansate: era August animat doar de venerarea tradiţiilor, de sistematizarea moravurilor sau voia această sistematizare deoarece spera că vechea solidaritate civilă, întemeiată pe coeziune §i pe austeritate, putea servi profitabil noul său edificiu politico-instituţional, care avea nevoie de disciplină, de controlarea severă a categoriilor sociale prevalente, a populaţiei!

Economia Principatului

Fără îndoială, economia Imperiului, prin excelenţă cea a Italiei, fusese substanţial afectată de războaiele civile şi de confiscările unor numeroase parcele agricole. în timpul secolului I Î.C, o jumătate de milion de oameni primiseră pământuri în Italia. Şi unele provincii fuseseră perturbate, cu excepţia Galliilor şi Africii. Suferiseră atât agricultura, cât şi industria şi comerţul. Totuşi gestionarii Principatului au făcut eforturi să-i indemnizeze pe cei spoliaţi de proprietăţile lor. De altfel implantarea veteranilor a contribuit la romanizarea Italiei. O parte dintre veterani şi-a vândut loturile agricole, iar, în provincii, indigenii au profitat de instalarea coloniilor militare. Contrar aserţiunilor unor cercetători, agricultura Italiei nu a cunoscut o adevărată criză. Ea s-a redresat rapid după 27 î.C. Producţia viticolă a Italiei nu a mai putut satisface o cerere masiv crescândă, nu datorită declinului său, ci unei excepţionale expansiuni a unei pieţe în continuă amplificare, stimulate de pacea internă. Agricultura italică produce mai cu seamă grâu, orz, ulei de măsline şi legume proaspete, indispensabile marilor centre urbane. Sub Republică, în Italia, se dezvoltaseră proprietăţile, uillae, exploatate prin intermediul unui intendent, sclav ori libert, uillicus, şi a afluxului de sclavi. Se impusese cultura intensivă şi specializată (viţa de vie şi livezi de măslini). în Sicilia, mulţi proprietari de sclavi nici nu-şi îmbrăcau păstorii, care lucrau goi, fără nici un veşmânt. Concentrarea proprietăţilor agricole continuă sub August, dar se dezvoltă sensibil şi micile şi mijlociile exploatări rurale. Sclavia regresează în chip manifest. în Gallii ea aproape nu a existat.

Adesea anumite exploatări agricole erau închiriate unor arendaşi, de condiţie socială liberă, aşa-numiţii coloii, graţie anumitor contracte (locatio-conductio). Anumite mari domenii sunt fracţionate în parcele lucrate de liberţi şi de sclavi, plătitori de redevenţe, care aveau până la 50% din produsele obţinute. Desigur, pe vastele domenii, subsistă exploatarea extensivă a solului. Gaius Caecilius Isodorus, libert, însă şi mare latifundiar, a lăsat, la moartea sa, 10.000 de hectare ■ cultivate, 3.600 de perechi de boi, 257.000 de animale mai mici de casă şi 4.116 sclavi. Adică 2,5 ha pentru un sclav. Pământul este exploatat prin metode capitaliste în Italia şi în provincii.

Se dezvoltă şi industria, numai parţial dependentă de agricultură. Ne referim la cărămidarii şi la mari fabrici de amfore, adesea instalate pe latifundii. Dar o mare parte din manufacturi se dezvoltă într-un mediu exclusiv urban. Astfel se dezvoltă fabrici de ceramică sigillatâ, îndeobşte calificată ca aretină, la Aretium, Pisa, Puteoli etc, ca şi ateliere de ţesătorie la Tarent sau de produse fabricate din bronz la Capua. Emerge o lume a manufacturii, urbană, populară, dominată fie de burghezii locale, fie de liberţi. Ştampilele de pe produse dezvăluie numele proprietarilor manufacturilor sau ale lucrătorilor, însă nu putem evalua reuşita socială a fabricanţilor. S-a dezvoltat îndeobşte industria mică şi mijlocie. Astfel încep să se fabrice butoaie, care progresiv

Secolul lui August: Instaurarea Principatului '■