Istoria Romei

Eugen Cizek

1936; Eduard Meyer, op. cit., passim; cu nuanţe şi la Mason Hammond, The Augustan Principat in Theory and Practice during the Julian-Claudian Period, Cambridge, 1933, passim; teoria diarhiei a fost profesată de Theodor Mommsen, Le droit public romain, trad. fr. de P.F. Girard, 7 voi., ed. a 2-a, Paris, 1892-l894, V, pp. 5-6; VII, pp. 492-498; Erich Kornemann, Romische Geschichte, Stuttgart, ed. a 2-a, 1940, passim; id., Doppelprinzipat und Reichstellung im Imperium Romanum, Berlin-Leipzig, 1930, passim; pentru monocraţie republicană a pledat Karl Loewenstein, The Governance of Rome, Den Haag, 1973, pp. 240-248; 279-281; 315; 324. Teoria filocezariană a unei monarhii în doi timpi (sub Caesar şi Octavian) este clar expusă de către Hermann Dessau, Geschichte der romischen Kaiserzeit, 2 voi., Berlin, 1924-l930, dar şi de G. Bloch, op. cit., pp. 328-330. Susţin instaurarea monarhiei sub August H. Siber, Das Ftihreramt des Augustus, Leipzig, 1940, passim; R. Syme, op. cit., pp. 247-498; Jean-Marie Andre, Le siecle d'Auguste, Paris, 1974, pp. 104-l07; 117; 133-l34; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., pp. 32-34; 44; 67; R. Etienne, op. cit., p. 42; Marcel Le Glay-Jean Luc Voisin-Yann Le Bohec, Histoire romaine, Paris, 1991, pp. 182; 188; Marcel Le Glay, Rome, Grandeur et declin del'Empire, Paris, 1992, pp. 17; 21; 27; 39; 60; 306-311; 320; 495; ca şi Mano Pani, Principato e societă a Roma dai Giulio-Claudi ai Flavi, Ban, 1983, passim; id., Potere e valori a Romafra Augusto e Traiano, ed. a 2-a, Ban, 1993, pp. 9-28; 65-82; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 133-l34; E. Cizek, Mentalităţi, pp. 223-226; id., Laformation, pp. 76-79; Y. Roman, op. cit., pp. 12-22.

⁴ Relativ la izvoarele literare, vezi R. Syme, op. cit., p. 307; J.-M. Andre, Le siecle d'Auguste, pp. 99-l53; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., p. 60; M. Le Glay, Empire, pp. 23-28; 39; E. Cizek, Laformation, pp. 77-79; Y. Roman, op. cit., pp. 9-l0. Referitor la o monarhie parţial de drept, mai jos semnalată, vezi M. Le Glay, Empire, pp. 42-45; E. Cizek, Laformation, p. 79.

⁵ Pentru puterile excepţionale, anterioare lui ianuarie 27 î.C, vezi P.F. Grenade, Essai sur Ies origines du Principat, Paris, 1961, pp. 13-l9; F. De Martino, op. cit., IV, pp. 8l-93; K.E. Petzold „Die Bedeutung des Jahres 32 fur die Enstehung des Prinzipats", Historia, 18, 1969, pp. 334-351 (32 î.C. ar fi data consensului ilustrat de August însuşi); Jean Beranger, Principatus, Geneve, 1973, pp. 243 şi urm.; Zigu Yavetz, „The Res Gestae and Augustus'Public Image", Caesar Augustus. Seven Aspects, lucrare de echipă coordonată de F. Miliar şi E. Segal, Oxford, 1984, pp. l-36. Cu privire la conotaţiile şi înrudirile epitetului - cognomen - de Augustus, vezi Georges Dumezil, „Remarques sur «augur», «augustus», Revue des Etudes Latines, 35, 1957, pp. 126-l51; R. Etienne, op. cit., pp. 40-41; M. Le Glay - I.L. Vbisin-Y. Le Bohec, op. cit., p. 188. Pentru evenimentele din ianuarie 27 î.C. şi ţinta lor, vezi R. Syme, op. cit., pp. 298-313; J.-M. Andre, Le siecle d' Auguste, pp. 103-l07; Fergus Miliar, „State and Subject: the Impact of Monarchy", Caesar Augustus, pp. 37-60; W. Eck, „Senatorial Seif Representation: Development in the Augustan Period", ibid., pp. 129-l63; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., pp. 40-41; 51; M. Le Glay-J.L. Voisin-Y. Le Bohec, op. cit., pp. 188-l89; M. Le Glay, Empire, pp. 42-43; J.-L. Neraudau, Auguste, pp. 162-l70; E. Cizek, Mentalităţi, pp. 223-224; id., Laformation, pp. 72-75; Y. Roman, op. cit., pp. 12-l4.

⁶ Privitor la sigiliul lui Octavian-Augiist, vezi H.U. Instinski, Die Siegel des Kaiser Augustus, Baden Baden, 1962; relativ la atitudinea lui August faţă de Alexandru şi la mausoleu, vezi A. Bruhl, „Le sauveur d'Alexandre le Grand et Ies Romains", Milanges de l'Ecole Frangaise de Rome, 47, 1930, pp. 202-221; Gilbert-Charles Picard, Auguste et Neron. Le secret de l'Empire, Paris, 1962, pp. 62-63; D. Michel, Alexander als Vorbildfur Pompeius, Caesar und Marcus Antonius. Archăologische Untersuchungen, Bruxelles, 1967, pp. 35-66; Konrad Kraft, „Der Sinn des Mausoleums des Augustus", Historia, 1967, pp. 189-206; D. Kraft, „Augustus

S ecolul lui August: Instaurarea Principatului

293

und Alexander", Gymnasium, 1969, pp. 430-456; G. Cresci Marrone, „Alessandro fra ideologia e prapaganda in etâ augustea", Giornale Italiano di Filologia, 1978, pp. 245-259; id., „Imitatio Alessandri in etâ augustea", Atene e Roma, 25, 1980, pp. 35-41; Claude Nicolet, L 'inventaire du monde. Geographie et politique aux origines de l 'Empire romain, Paris, 1988, pp. 30; 43; 208-209. Referitor la teoriile care poartă asupra arhetipurilor Principatului, vezi Jean Gage, „Romulus-Augustus", Melanges de l'Ecole Frangaise de Rome, 47, 1930, pp. 138-l61; id., Les classes sociales dans l 'Empire romain, Paris, 1960, pp. 54; 73-74; 128 (principele capatronus al romanilor); Fergus Miliar, The Emperor in the Roman World (31 B.C.-337 A.D.), London, 1977, pp. 16-l7; 118-l22 (împăratul ca urmaş al puterii guvernatorilor de provincie); Joseph Hellegouarch, „Le principat de Camille", Revue des Etudes Latines, 48, 1970, pp. 112-l32 (August şi Camillus); M. Le Glay, Empire, pp. 30-37; 40; 71 (August ca succesor al regilor Romei, al lui Camillus, al dictatorilor secolului I î.C, al lui Alexandru); Y. Roman, op. cit., pp. 10-l2 (împăratul şi despoţiile elenistice ori plebea favorabilă monarhiei); M. Meslin, op. cit., pp. 118-l22 (patria potestas ca model). Pentru interferenţa diverselor modele, vezi E. Cizek, Mentalităţi, p. 220 (originea multiplă a Principatului).

⁷ Pentru tribunicia potestas augusteică, vezi F. De Visscher, „La tribunicia potestas de Cesar â Auguste", Studia et Documenta Historiae et Iuris, 5, 1939, pp. 10l-l22; R. Syme, op. cit., p. 319; J.-M. Andre, Le siecle d'Auguste, p. 106; Miriam Griffin, Nero. The End of a Dinasty, London, 1984, p. 19; Yves Perrin, „Le regne de Neron: une monarhie tribunicienne? A propos du changement apporte au comput des puissances tribuniciennes en l'annee 60", Melanges du Centre Jean Palerne, 7 (Saint-Etienne), 1986, pp. 55-83, mai ales p. 59; Francois Jacques-John Scheid, Rome et l'integration de lEmpire (44 av. J-C.-260 ap. J.-C-). L Les structures de VEmpire romain, Paris, 1990, pp. 17-l8; M. Le Glay, Empire, pp. 40-57; E. Cizek, Mentalităţi, pp. 226-227; id., Laformation, pp. 82-83; Y. Roman, op. cit., pp. 15-l6. Relativ la semnificaţiile vocabulului princeps, vezi L. Wickert, „Princeps", Realencyclopădie der Classischen Altertumswissenschaft, XXII, 2, col. 1998 şi urm.; R. Syme, op. cit., pp. 30l-305; 493-499; M. Le Glay, Empire, pp. 27-30; 56-57; J.-P. Neraudau, Auguste, pp. 289-290.

⁸ Pentru imperium al lui August, vezi Anton von Premerstein, Vom Werden und Wesen des Prinzipats, Miinchen, 1937, pp. 232 şi urm.; H. Last, „Imperium maius, a Note", Journal of Roman Studies, 1947, pp. 157-l64; Jean Beranger, Recherches sur l'aspect ideologique du Principat, Bale, 1953, mai ales pp. 132; 220-223; id., „Imperium, expression et conception du pouvoir imperial", Revue des Etudes Latines, 55, 1977, pp. 325-344; id., „L'expression du pou-voir supreme chez Tacite", Du pouvoir dans l 'antiquite: mots et realites, lucrare de echipă coordonată de Claude Nicolet, Geneve, 1990, Cahiers du Centre Glotz, pp. 18l-205; Geza Alfoldy, „Die Ablehrung der Diktatur durch Augustus", Gymnasium, 79, 1972, pp. l-l2; J. Deininger, „Von Republik zur Monarchie. Die Ursprunge der Herrschertitulatur des Prinzipats", Aufstieg und Niedergang der romische Welt, I, 1, Berlin-New York, 1972, pp. 982-997; Paul Petit, Histoire generale de VEmpire Romain, Paris, 1974, pp. 24-27; J.-M. Andre, Le siecle d'Auguste, pp. 106-l07; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., pp. 52-60; F. Jacques-I. Scheid, op. cit., pp. 19-21; M. Christol-D. Nony, op. cit., p. 138; M. Le Glay, Empire, 55. 40-55; J.-P. Neraudau, Auguste, pp. 287-291; E. Cizek, Mentalităţi, p. 227; id., Laformation, pp. 79-81; Y. Roman, op. cit., pp. 14-l7 (care consideră că imperium şi alte atribuţii îl poziţionau pe August ca reprezentant tradiţional al oligarhilor, în vreme ce tribunicia potestas îl propulsa ca exponent al plebei). S-a susţinut că imperium proconsulare maius nu se exercita în interiorul zonei pomeri-ale a Oraşului: Jean Gage, „De Cesar â Auguste. Ou en est le probleme de l'origine du

294

Principat?", Revue Historique, 177, 1936, pp. 279-342, în special pp. 338-339; contra, F. De Martino, op. cit., IV, 1, passim (acest imperium era valid şi în interiorul Romei). In orice caz, în zona pomerială, August deţinea imperium consular. Trebuie precizat că soldaţii şi toţi locuitorii Imperiului erau legaţi prin jurământ de fidelitate de August şi de moştenitorii lui.

⁹ Pentru pontificatul maxim şi alte sacerdoţii ale lui August, vezi Jean Gage, Apollon romain, Paris, 1955, pp. 155 şi urm.; J.-M. Andre, Le siecle d'Auguste, p. 128; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., pp. 45-46; 64; R. Etienne, op. cit., p. 49; M. Le Glay-J.-L. Voisin-Y. Le Bohec, op. cit., p. 153; M. Christol-D. Nony, op. cit., p. 138; M. Le Glay, Empire, pp. 45-46; E. Cizek, La formation, pp. 83-84; Y. Roman, op. cit., p. 14.

¹⁰ în legătură cu aşa-numita cura morum et legum, vezi A. von Premerstein, op. cit., pp. 150 şi urm.; contra, J. Beranger, Recherches, pp. 186-217; R. Etienne, op. cit., p. 36; M. Le Glay, Empire, pp. 38; 45-46; 67. Pentru cura annonae, vezi Henriette Pavis d'Escurac, La prefecture de l'annone. Service administraţiimperial d'Auguste â Constantin, Roma, 1976, pp. 5-6; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., p. 60; M. Le Glay, Empire, p. 44; E. Cizek, Mentalităţi, pp. 228-229; id., La formation, pp. 84-85; pentru costumul de triumfător, vezi A. Wallace-Hadrill, „Civilis Princeps: between Citizen and King", Journal of Roman Studies, 72, 1982, pp. 32-48; E. Cizek, La formation, p. 85. în ce priveşte traducerile greceşti ale „formulei" imperiale, vezi M. Le Glay, Empire, pp. 29; 54-55: E. Cizek, La formation, pp. 81; 86-87. Pentru bazele puterii imperiale, ale atribuţiilor lui August, vezi F. De Martino, op. cit., IV, 1, pp. 108-229; 329-358; 400-453; J. Gaudemet, op. cit., pp. 458-468. în ce priveşte semnificaţia titlului de pater patriae, vezi mai ales R. Syme, op. cit., p. 493; J. Gage, Les classes sociales, pp. 54; 73-77; 128; R. Etienne, op. cit., pp. 44; 48; F. Jacques-J. Scheid, op. cit., pp. 29-31; J.-P. Neraudau, Auguste, pp. 219-220; E. Cizek, La formation, p. 91.

¹¹ Relativ la acest entuziasm, aparent spontan, în realitate comanditat, vezi M. Le Glay-J.-L. Voisin-V. Le Bohec, op. cit., p. 188; E. Cizek, La formation, pp. 76; 78.

¹² Privitor la auctoritas Augusti, vezi îndeosebi Jean Gage, ediţie a Res gestelor, Paris, 1935, p. 36; A. Magdelain, Auctoritasprincipis, Paris, 1947, în special pp. 47-49; 60-63; 11l-l13; E. Pugliese Carratelli, „Auctoritas Augusti", La Parola del Passato, 10, 1949, pp. 29-40; R. Syme, op. cit., pp. 306; 313; 497-498; J. Le Gall-M. Le Glay, op. cit., pp. 24-25; 50; M. Le Glay-J.-L. Voisin-Y. Le Bohec, op. cit., pp. 188-l89; M. Le Glay, Empire, pp. 56-60; E. Cizek, La formation, pp. 85-89; id., Mentalităţi, pp. 232-233.

¹³ Relativ la noile sensuri conferite noţiunii de libertas, vezi R. Syme, op. cit., pp. 391; 40l-492; J.-M. Andre, Le siecle d'Auguste, pp. 110-l12; R. Etienne, op. cit., p. 37; E. Cizek, La formation, p. 89. Pentru ambiguităţi, a se vedea R. Syme, op. cit., pp. 319; 491; J.-M. Andre, Le siecle d'Auguste, pp. 177-l79; mai ales R. Etienne, op. cit., pp. 14-39; 42; M. Le Glay, Empire, pp. 18-l9; 29-60; 113-l15; E. Cizek, La formation, pp. 89-90. Marcel Le Glay a remarcat o ambiguitate revelatoare. Pe de o parte funcţiona un stat centralizat în jurul unui suveran unic, iar pe de alta poporul îşi alegea magistraţii. Li se dădea cetăţenilor iluzia autogestionării. Astfel li se părea că nu suferă jugul tiraniei.

¹⁴ Pentru anii 23-l9 î.C., vezi J.-M. Andre, Le siecle d'Auguste, pp. 102-l07; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 137-l38; J.-P. Neraudau, Auguste, pp. 170-l93; E. Cizek, La formation, pp. 77-91. în 20 î.C, Augdst, însoţit de Livia, s-a deplasat iniţial în Sicilia şi apoi în Grecia şi în Orient. Realiza un turneu de inspecţie. A reglementat, pe căi diplomatice, problema raporturilor cu părţii. Plecarea sa din Roma a nemulţumit profund plebea Capitalei. De două ori comiţiile cen-turiate au încercat să-l impună drept consul. Senatul s-a confruntat cu tentativa eşuată a unui

Secolul lui August: Instaurarea Principatului

295
ambiţios, care a încercat să dobândească ilegal consularul. Era oare un exponent al vestigiilor republicane? în orice caz a fost executat. La 12 octombrie 19 î.C, August a reintrat triumfal în Roma. A ridicat un altar dedicat „Fortunei întoarcerii", Fortuna Redux, inaugurat la 15 decembrie. Totodată în 19 î.C, August a impus senatului, într-o reuniune, în care s-a izbit de dârze rezistenţe, primele sale legi de reformare şi purificare morală a societăţii (DC, 54, 16).

¹⁵ Pentru concurenţa favorabilă noului aparat gestionar, vezi CI. Nicolet, Les structures, pp. 448-449; M. Pani, Principato, pp. 29-32; E. Cizek, La formation, p. 89; id., Mentalităţi, p, 229; Y. Roman, op. cit., pp. 17; 21.

¹⁶ Pentru gestiunea Imperiului, vezi F. de Vischer, Les edits d'Auguste decouverts ă Cyrene, reeditare, Osnabruck, 1965, passim; D. Norr, Imperium und Polis in der hohen Prinzipatszeit, Miinchen, 1966; Paul Petit, op. cit., pp. 42-49; N. Charbonnel, „Â propos de l'inscription de Kyme et des pouvoirs d'Auguste dans les provinces au lendemain de 27 av. n.e.", Revue Internationale desDroitsde l'Antiquite, seriaa3-a, 26, 1979, pp. 177-225; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 139-l40; M. Le Glay, Empire, pp. 88; 90-97; Y. Roman, op. cit., pp. 2l-32; E. Cizek, Mentalităţi, pp. 24l-250; id., La formation, pp. 89-91. Relativ la funcţionarii Republicii, vezi CI. Nicolet, Le metier de citoyen, pp. 12; 437-438; E. Cizek, Mentalităţi, pp. 217-218.

¹⁷ Pentru armata romană şi reformarea sa, sub August, a se vedea J. Vendrand-Vayer, Normes civiques et metier militaire sous le Principat, Clermont-Ferrand, 1983; J.B. Campbell, The Emperor and the Roman Army 31 B.C.-A.D. 235, Oxford, 1984, passim; Yann Le Bohec, L'armee romaine, Paris, 1989, passim; M. Christol-D. Nony, op. cit., p. 135; M. Le Glay, Empire, pp. 98-l12; Y. Roman, op. cit., pp. 2l-22.

¹⁸ Pentru astfel de reforme, vezi A. Mastino, „Orbis, kosmos, oikoumene: aspetti spaziali dell' idea di impero universale da Augusto a Teodosio", Atti del III Seminario Internazionale di Studii Storici, „Da Roma alia terza Roma", Aprilie 1983, Roma, 1986, pp. 63-l62; M. Christol-D. Nony, op. cit., p. 140; M. Le Glay, Empire, pp. 85-90: E. Cizek, Mentalităţi, pp. 124-l29; 162-l64. Pentru că, în cursul lunii Sextilis, August asumase primul său consulat, celebrase trei triumfuri, determinase legiuni să treacă de partea sa şi supusese Egiptul, punând capăt războaielor civile, senatul a conferit acestei luni denumirea de augustus, de fapt augustul nostru: Macr., Sat., 1, 12, 35.

¹⁹ Relativ la iconografia lui Agrippa, vezi J.-J. Bernouilli, Romische Iconographie, Stuttgart, 1882-l894,1, pp. 252-263. Cu privire Ara Pacis, vezi Mano Attilio Levi, tempo di Augusto, Torino, 1951, pp. 214-215; 237-269; S.B. Platner, A Topografica! Dictionary of Ancient Rome, Roma, 1965, pp. 30-32. Pentru capul statuii colosale, vezi M. Menichetti, „La testa colossale della Pigna. II colossus di rei Augusti e l'imitatio Alexandri in etâ Giulio-Claudia", Melanges de l'Ecole Frangaise de Rome et d'Athenes, 98, 1986, pp. 565-593. Pentru mausoleu, vezi Clementina Gatti, „II mausoleo di Augusto. Studio di ricostruzione", Capitolium, 1934, pp. 457-464. Privitor la urbanismul augusteic în general, vezi J.-M. Andre, Le siecle d'Auguste, pp. 17l-272; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 142-l43; M. Le Glay, Empire, pp. 33-34; 47; 83-84; 114; J.-P. Neraudau, Auguste, pp. 220-221; Y. Roman, op. cit., p. 40.

²⁰ Pentru problemele acestei zone şi relaţiile cu Roma, vezi, printre alţii, Theodor Mommsen, „Reges Thraciae inde a Caesare dictatore", Ephemeris Epigraphica, II, 1875, pp. 250-263; Hermann Dessau, „Reges Thraciae qui fuerint imperante Augusto", ibid., IX, 1909, pp. 609-706; I, Ivanow, „Die trakisch-romischen Beziehungen am Vorbind der romischen Herrschaft in Thrakien", Studii Clasice, 3, 1961, pp. 93-98; Emilia Doruţiu-Boilă, „Moesia", Dicţionar de Istorie Veche a României (Paleolitic - sec. X), lucrare de echipă coordonată de D.M. Pippidi,

296