Istoria Romei

împăraţii anilor 68-69 d.C: Galba, Otho, Vitellius

Vasta şi eteroclita coaliţie, care îl răsturnase şi îl lichidase pe Nero, multă vreme nu a avut nici un candidat unic la asumarea Principatului şi mai ales nu a încropit nici un program politic, social şi ideologic coerent. Ambiţiile personale, intrigile de palat prevalează adesea asupra confruntărilor doctrinare. Numai la câteva luni după eliminarea lui Nero s-a declanşat un amplu război civil. Odinioară Paul Jal a reliefat că nu era implicat un conflict între cetăţeni înarmaţi, ci o încleştare între soldaţi de profesie, hotărâţi să-şi impună comandanţii la guvernarea Principatului. Şocului ambiţiilor personale i se suprapuneau rivalităţile între principalele corpuri de armată ale Imperiului. Tacit va arăta că, în cumplitul an 68-69, „lung, deşi unul singur", longus et unus" {Dial., 17, 3), după calmarea euforiei iniţiale, s-au dezvoltat reacţii felurile şi divergente nu numai în rândurile senatorilor, plebei şi pretorienilor, ci şi printre legiuni şi comandanţii lor, „deoarece s-a dezvăluit secretul (arcanul) puterii imperiale, că poate fi creat un principe şi în altă parte decât la Roma", euolgato imperii arcano posse principem alibi quam Romae fieri (Tac, H., 1, 4, 2). La Roma s-au conturat două grupuri majore de influenţă: cel al aristocraţiei senatoriale, de spiţă veche sau de sorginte recentă, unite de persecuţiile şi excesele lui Nero şi aliate cu unii cavaleri sau cu anumiţi clienţi ai victimelor regimului, cu toţii traumatizaţi de eşecul conspiraţiilor anterioare, şi cel al neronienilor, suporteri şi favoriţi ai ultimului Iulio-Claudian, beneficiari ai generozităţilor acestuia, care sfârşiseră prin a-l trăda pe defunctul cezar. Li se adăuga plebea de rând, deprinsă cu teatrul şi circul (Tac, H., 1, 4,), de fapt nevoiaşii Romei, asociaţi cu pretorienii şi cu marinarii de curând recrutaţi de Nero într-o legiune improvizată, I-a Adiutrix. Această înrolare constituise pentru foştii marinari o

318

^{prindpaIe Se situau} T ^f™^{bili M Na}°' *"*

s 5 " f*™' ^{PC nUmer}°^{§ii §1 ai lm LuC£m}' ^{nepotul fllos}°-

promovare socială. în mare

cei mai mulţi cavaleri şi ncSS

deveniîi ostili cezarului dSncf GblT

clienţi şi _pe relajii ale gru_Pul_ul Anntilo

fului, fost consilier al lui Nero Galhf

vechi ginţi patriciene, ci dSSf

trebuit repede să se confrunte atât cuTemZt , "T T¹* ^{şi generali}' ^a

bei din Roma. Plebea „sordidă' chiar Te neromemlor, cât şi cu ostilitatea ple-

oare s-o facă'') devenise mvedr !, ^nU "' ^lmpotrmse Eludării lui Nero (putea

tiu, în alte ţări şchSa Zt ^UlglC * ^Ultimului Oaudiaa. în secolul nos-

putere_? CuLşSnSa Suri7e TcLeTeT df ^dlCtat°^mkU * ^h

mea lui.... Populismul regal _Spec2w f ^P !!* ' '" " ^{bme pe vre}"

anumite măsuri ale acest ja ii asf.uraseîn ' ^hlStaf^{Smul bufon al lui N}°

Galba nu putea însă promova decât _ostrat r ^P°^{pulantate în rândurile} Plebd.

ică decât cea cândvapracticată de Augdst ^P «itionalistă, mai auguste-

prodigalitate excesive ale lui Ne întrucât spnse leg.unne R. M tradiţionalist Hordeonius Flaccus îXTl , legiunea recent înfiata de N " mercenar: gennani: împăratul va fi api rităîu financiare, au fost suprinL _n prevăzute de fostul i  Î

muzicienilor si SX

supuşi unei discipline riguroase: trebuiau săîinelâcf-

fără rol politic. Monedele emise de oll_e£2?, JnT

gandă prosenatorialâ. Unii secondanţi i_{ui N}Z

anului 68 d.C, sunt molestaţi _tort^{U er0}'^Care

TurpiUanus, dar _Şi Patrobius, Lusta mai

timpul călătoriei greceşti a Iui Nero (Ta

au început prin a reactiona fără ucces

consulul desemnat Cmgonius Varro, nu

- 1, 5; 6, 1) N

™^{nate de}

: V d r T " ?"** *" ** " ^{bătr§nul SeMtor}

^f°^{St SUprimată garda personaIă de} P"⁶"^{1 (SU6t}" ¹²' ⁴'^{în cadrul} Ne ^generoZltâî^{1 neronien}e şi s-a renunjat la cheltuieli