Istoria Romei

Eugen Cizek

Note

¹ Consideraţiile generale asupra Imperiului târziu emerg în numeroase cărţi şi articole, alcătuite de diverşi teoreticieni, savanţi şi cercetători. Menţionăm pe E. Gibbon, The Histoiy ofthe Decline and Fall ofthe Roman Empire, 2 voi., London, 1776-l777; O. Seeck, Geschichte des Untergangs der antiken Welt, 6 voi., Berlin, 1898-l921; F. Lot, op. cii.,passim; E. Stein, Histoire du Bas-Empire, trad. fr. de J.R. Palanque, 2 voi., Paris, 1959; Santo Mazzarino, Aspetti sociali del quarto secolo, Roma, 1951; id., La fine del mondo antico, Milano, 1959; R. Remondon, La crise; A.H.M. Jones, The Later Roman Empire, 3 voi, Oxford, 1964; P.E. Huebinger, Zur Frage der Periodengrenze zwischen Altertum und Mittelalter, Darmstadt, 1969; Andre Chastagnol, Le Bas-Empire, Paris, 1969, mai ales pp. 7-l3; E. Demougeot, La formation, II, passim; id., L Empire romain et Ies Barbares d'Occident ([V-e-VII-e siecles), Scripta varia, PajAs, 1988; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 221; 235; 258; M. Le Glay, Empire, pp. 32331; E. Cizek, Mentalităţi, pp. 250-252.

² în ce priveşte Diocleţian şi tetrarhia, inclusiv eşecul ei, după 305 d.C, a se vedea R. Palanque, „Collegialites et partages dans l'Empire romain", Revue des Etudes Anciennes, 46, 1944, pp. 47-64; 280-298; Wiliam Seston, Dioclitien etla titrarchie, Paris, 1946,1, pp. 115-l89; 193-277; 285-372; id., „Jovius et Herculius ou la I-ere epiphanie des Tetrarques", Historia, 1, 1950, pp. 257-266; W. Ensslin, „Valerius Dioăelianus", Real-Encyclopădie, VII, A 2, 1Ş48, col. 2419-2495; P. de Francisci, Arcana Imperii, Milano, 1948, III, 2, pp. l-47; E. Stein-J.R. Palanque, Histoire du Bas-Empire, Del'Etat romain â l'Etat byzantin, 2 voi, Paris, 1959, I, pp. 440-447; F. De Amelotti, Per l 'interpretazione della legislazione privatistica di Diocleziano, Milano, 1960; J. Gage, Les ciasses sociales, pp. 339-342; Edouard Frezouls, „Â propos de la hausse des prix sous Diocletien", Melanges Carcopino, Paris, 1966, pp. 377-396; J. Bingen, „L'edit du maximum et les papyrus", Atti delXI-o Congresso Internazionale di Papirologia, Milano, 1966, pp. 369-378; A. Chastagnol, Le Bas-Empire, pp. 14-78; R. Remondon, La crise, pp. 118; 196-260; 276; 293; R.E. Smith, „The Regnal and Tribunician Dates of Maximian Herculius", Latomus, 1972, pp. 1058-l071; P. Petit, op. cit., pp. 527-565; Ion Barnea-Octavian Iliescu, Constantin cel Mare, Bucureşti, 1982, pp. 9-36; S. Th. Parker, Romans and Saracens. A Histoiy ofthe Arabian Frontier, Winona Lake (Indiana), 1986, passim; E. Kolb, Diocleţian und die erste Tetrarchie, Berlin, 1987; A. Demandt, Die Spătantike. Romische Geschichte von Diocleţian bis Justinian, 284-656 n. Chr., Munchen, 1989, passim; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 22l-228; M. Le Glay, Empire, pp. 333-344; E. Cizek, Mentalităţi, pp. 250-251. Se pot consulta şi F. De Martino, op. cit., V, pp. 123-l55; 278-279; 343-375; Jean-Pierre Callu, Genio populi romani (295-316), contribution ă une histoire numismatique de la titrarchie, Paris, 1960; M.T.W. Arnheim, „Vicars in the Later Roman Empire", Historia, 1970, pp. 593-606, mai ales pp. 603-606; J.-P. Martin, Pouvoir et religions, pp. 55-65.

³ Pentru Constantin şi vremea sa, vezi C. Patsch, op. cit., passim; Andre Piganiol, L "empereur Constantin, Paris, 1932, passim; id., L 'Empire chretien (325-395) ed. a 2-a, Paris, 1972, pp. 34-79; 337-338; A. Fliche-V. Martin, Histoire de VEglise, Paris, 1936, III, pp. 18-24; 58-59; 62-64; C. Dupont. Les constitutions de Constantin et le droit privi au debut du fV-e siecle. Les personnes, Paris, 1937; id., La reglementation iconomique dans les constitutions de Constantin, Lille, 1963; id., „Les textes constantiniens et le prefet de la viile", Revue du Droit, 147, 1969, pp. 613-644; E. Schwartz, Kaiser Konstantin und die christliche Kirche, ed. a 2-a,

Dominatul şi Căderea Imperiului Roman Occidental

643

Leipzig, 1936; Dumitru Tudor, „Podul lui Constantin cel Mare", Arhivele Olteniei, 13, 7l-74, Craiova, 1934, pp. l-20; id., „Constantin cel Mare şi recucerirea Daciei Traiane", Revista Istorică Română, 1l-l2, 194l-l942, pp. 134-l48; id., Oltenia romană, ed. a 3-a, Bucureşti, 1968, pp. 25l-256; 43l-438; 448-458; id., Drobeta, Bucureşti, 1965, p. 38-40; id., Podurile romane de la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1971, pp. 155-l92; id., Sucidava, Craiova, 1974, pp. 75-90; 123-l26; id., Les ponts romains du Bas-Danube, Bucureşti, 1974, pp. 155-l92; J. Vogt, „Zur Frage des christlichen Einflusses auf die Gesetzgebung Konstantin des Grosses", FestsschriftL. Wenger, 2, 1945, pp. 118-l48; id., „Die constantinische Frage, A: Die Bekehrung Constantins", Relazioni del X-o Congresso Internazionale delle Scienze Storiche, Firenze, 1955, pp. 733-779; id., Constantin der Grosse und sein Jahrhundert, ed. a 2-a. Munchen, 1960, pp. 138-l45; 194-201; 244-250; 264-276; A. Alfoldi, The Conversion of Constantine and Pagan Rome, Oxford, 1948, pp. 5-l3; 30; 75-77; 9l-l04; 11l-l23; P. Orgels, „La premiere vision de Constantin (310) et le temple d'Apollon â Nîmes", Academie Royale de Belgique. Bulletin Classique de Lettres, Sciences Morales et Politiques, seria a 5-a, 34, 1948, pp. 176-208; E. Galletier, „La mort de Maximien d'apres le panegyrique de 310 et la vision de Constantin au temple d'Apollon", Revue des Etudes Anciennes, 52, 1950, pp. 288-299; J. Moreau, Lactance. De la mort des persecuteurs, Paris, 1954, pp. 434-436; 446-472; H. Doerries, Der Selbstzeugnis Kaisers Konstantins, Gottingen, 1954; K. Kraft, Kaiser Konstantins religiose Entwicklung, Ttibingen, 1955; G. Giannelli - 5 Mazzarino, op. cit., III, pp. 42l-452; K. Aland, „Die religiose Haltung Kaisers Konstantins", Studia Patristica, Oxford, 1957, II, pp. 549-600; L. Volkl, Der Kaiser Konstantin, Munchen, 1957; Chr. Habicht, „Zur Geschichte des Kaisers Konstantins", Hermes, 86, 1958, pp. 360-378; M. Fortuna, „La politica religiosa deU'imperatore Licinio", Rivista di Studi Classici, 7, 1959, pp. 245-265; 8, 1960, pp. 3-23; E. Stein-J.R. Palanque, op. cit., pp. 88-96; 100-l30; 400; 456; 460-483; F. de Martuio, op. cit., V, pp. 156-l84; 219; 40l-433; P. Bruun, Studies in Constantinian Chronology, New York, 1961, passim; id., The Roman Imperial Coinage, VIII: Constantine and Licinius A.D. 313-337, London, 1966; N. Bănescu, „întemeierea Constantinopolului", Mitropolia Olteniei, 15, 1963, 7-8, pp. 506-510; A.H.M. Jones, op. cit., pp. 47; 97-l10; 438-441; P. Guthrie, „The Execution of Crispus", Phoenix, 20, 1966, pp. 325-331; R. Palanqtîe, „Sur la date du De mortibus persecutorum", Melanges Carcopino, Paris, 1966, pp. 71L-716; J. Gaudemet, Institutions, pp. 71l-719; A. Benoît-M. Simon, op. cit., pp. 308-334; A. Chastagnol, Le Bas-Empire, pp. 18-24; 37-44; 48-71; 83-85; id., Le Senat, pp. 236-258; Dietrich Hoffmann, Das spătromische Bewegungsherr und die Notitia Dignitatum, Dusseldorf, 1969, pp. 137-l41; R. Remondon, La crise, pp. 140-l47; 294-299; J.H. Smith, Constantine the Great, London, 1971; Francois Paschoud, Note la Zosime, Histoire nouvelle, ed. Les Belles Lettres, Paris, 1971, I, pp. 180-246; M.T.W. Arnheim, The Senatorial Aristocracy in the Later Empire, Oxford, 1972, pp. 49-73; O. Toropu, „Noi contribuţii privitoare la podul lui Constantin cel Mare, de pe Dunăre", Analele Universităţii din Craiova. Istorie-Geografie-Filosofie, 1, 1972, pp. 20-33; P. Petit, op. cit., pp. 559-598; I. Bamea-O. Iliescu, op. cil., pp. 33-67; 92-l53; T.O. Bames, The New Empire. Diocleţian and Constantine, Cambridge (Mass.), London, 1982; Charles Pietri, Constantin en 324. Propagande et theologie imperiale d'apres les documents de la Vita Constantini, Strasbourg, 1983, pp. 63-90; Ramsay Mac Mullen, Constantine, ed. a 2-a, London, 1987; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 228-233; M. Le Glay, Empire, pp. 333-334; 336-337; 342-349; J. Sirinelli, op. cit., pp. 326-328; 367-370; J.-P. Martin, Pouvoir et religions, pp. 124-l30; 134.

644