Istoria Romei

Eugen Cizek

seniorilor Romei comporta o pregnantă conotaţie politică. Or această conotaţie va dispărea după septembrie 394 d.C.

⁸ Referitor la Honorius şi Arcadius, la ocuparea Romei de către vizigoţi, la destructurarea Imperiului occidental, la reprimarea păgânismului, vezi E. Demougeot, De l'unite ă la division de l'Empire romain (395-410). Essai sur le gouvernement imperial, Paris, 1951; id., L'Empire romain et Ies Barbares. passim; Johannes Straub. ..Parens principum. Reichspolitik und das Testament des Kaisers Theodosius", N. Clio, 4, 1952, pp. 94-l15; Andre Piganiol, Le sac de Rome, Paris, 1964; Francois Pachoud, Roma aeterna. Etudes sur le patriotisme romain dans l'Occident latin ă l'epoque des grandes invasions, Roma, 1967, passim; D.E. Cameron, „Theodosius the Great and the Regency of Stilico". Harard Studies ofClassical Philology, 73, 1969, pp. 247-280; id., „The Empress and the Poet", Yale Classical Studies, 1982, pp. 217-289; A. Chastagnol, Le Bas-Empire, pp. 28-31; A. Ferril, The Fall of the Roman Empire. The Military Explanation, London, 1986, passim; M. Christol-D. Nony, op. cit., pp. 265-267; P. Chuvin, op. cit., pp. 79-98; M. Le Glay, Empire, pp. 554-570.

⁹ într-o producţie a caselor de cinematograf din fosta RDG, în colaborare cu studiourile de la Buftea, hărăzită tocmai regatului ostrogot de după Theodoric, retragerea din Italia a Barbarilor, supravieţuitori ai zdrobirii statului lor de către Narses, generalul lui Iustinian, se desfăşura pe plaja de la 2 Mai! Statele barbare au introdus dreptul primitiv germanic, dar amendat, profund modificat, prin adoptarea principiilor celui roman. Cu siguranţă însă că s-a trecut la privatizarea rapidă, aproape totală, a instituţiilor, relaţiilor interumane din statele barbare. Astfel s-a înfăptuit osmoza dintre dimensiunile instituţionale romane şi cele germanice. Pentru ultimii împăraţi ai

' Occidentului, pentru degradarea Imperiului roman, vezi R. Remondon, „Problemes militaires en Egypte et dans l'Empire â la fin du IV-e siecle", Revue Historique, 2013, 1955, pp. 21 şi urm.; C. Courtois, Les Vandales et l'Afrique, Paris, 1955; Alan Cameron, „The End of the Ancient University", Cahiers d'Histoire Mondiale, 1967, pp. 653-673; id., „The Last Days of the Academy at Atens", Proceedings of the Cambridge Philological Society, 195, 1969, pp. 7-29; H. Blumenthal, „529 and its Sequel", Byzantion, 1978, pp. 369-385 (Synesios opunea Atenei Egiptul Alexandriei); E. Demougeot, La formation, passim; S. Teillet, Des Goths ă la natipn gothique. Les origines de iidee de nation en Occident du V-e au VH-e siecle, Paris, 1984; M, Christol-D. Nony, op. cit., pp. 266-267; P. Chuvin, op. cit., pp. 135-l44; M. Le Glay, Empire, pp. 556-557; 569-578. Cum arată Pierre Chuvin, Iustinian îi transformă pe păgâni în „morţi din punct de vedere al dreptului"'. Fiul convertit la creştinism se sustrage autorităţii tatălui. Fiul rămas păgân nu moşteneşte averea tatălui său, care revine creştinilor din familie. La Alexandria, Ammonios şi, după el, Olympiodoros predau lecţii şi publică, până în 565. Se stipulase un acord între Ammomos şi patriarh. Este adevărat că la Alexandria se studia îndeosebi Aristotel, care prilejuia mai puţine polemici din partea creştinilor decâ. Platon. Evul Mediu se va focaliza pe Aristotel, şi nu pe Platon, revalorizat de Renaştere. Când în 1453 sultanul Mehmet Khan, mai puţin fanatic din optică intelectuală decât Iustinian, cucereşte Constantinopolul, aristotelicienii se vor acomoda mai uşor mutaţiilor radicale decât platonicienii, emigraţi în Italia.

¹⁰ Pentru structurarea politică a Dominatului şi conotaţiile sale politico-religioase, vezi E. Peterson, Der Monotheismiis als Politische Problem, Leipzig, 1935; Johannes Straub, Vom Henscherideal in der Spătantike. Stuttgart, 1939; W. Ensslin, Gotkaiser und Kaiser von Gottes Gnaden, Miinchen, 1943; id., „Der Kaiser in der Spătantike'', Historische Zeitschrift, 177, 1954, pp. 449-468; G. Gigli, L crisi deU'impero romano, Palermo, 1947, pp. 18l-255; P. De Francisci, op. cit., pp. 86-l35; E. Demougeot, De l'unite ăla diversite, pp. l-7; G. Giannelli-S. Mazzarino,

Dominatul şi Căderea Imperiului Roman Occidental

647