Isus ce dulce nume ai



Yüklə 82.93 Kb.
tarix07.09.2018
ölçüsü82.93 Kb.


ISUS - CE DULCE NUME AI !
CUPRINS:


  1. Deschidere 25 IC – „O, Isus ce dulce nume”

  2. Rugăciune

  3. Introducere -

  4. Tema I - Isus, Modelul Divin –

  5. Poezie: Isus, colegul meu ironizat -

  6. COR + COM: 14/100 Isus, ca Fiu de Dumnezeu (de învăţat)

  7. Experienţe 1,2,3,4 –

  8. Tema II - Părerile oamenilor mari despre Domnul Hristos

  9. Poezie – Rugă -

  10. COR + COM: 97/100 Doamne, pe cărarea Ta (de repetat)

  11. Tema III - Tu eşti cel mai frumos dintre oameni -

  12. Poezie – La picioarele lui Isus -

  13. Închidere 36/100 „Isus şi eu”

  14. Rugăciune

  15. Postludiu - ieşire

Deva, 25 septembrie 2004

INTRODUCERE




Isus - ce dulce Nume ai

…Cred că ne aflăm aici pentru că dorim ca Dumnezeu să vorbească inimilor noastre însetate după lumină şi adevăr.

Subiectele care rând pe rând ne-au îmbogăţit cunoştinţele pe calea mântuirii, s-au ocupat cu cele mai diverse şi actuale probleme ale credinţei. Am rămas însă datori faţă do o problemă care se află în centrul tuturor preocupărilor noastre de credinţă, şi în jurul căreia gravitează totul - Hristos, centrul nădejdii şi mântuirii noastre.

Daniel Poling, redactor la revista Cristian Herald a fost odată întrebat: "Ce cunoaşte despre Dumnezeu şi despre Isus Hristos?" El a răspuns: "Grozav de puţin, dar ceea ce cunosc a schimbat viaţa mea".

Iată, stimaţi fraţi (dragi prieteni), unul din valoroasele secrete pe care le ascunde în Sine Domnul Hristos şi pe care nu-1 putem găsi în nici un loc în cer şi pe pământ.

În Hristos stau ascunse comorile mântuirii: "Isus Hristos - născut în ieslea din Betleem, Isus Hristos răstignit pe crucea de pe Golgota, Isus Hristos înviat din morţi şi înălţat la Tronul Tatălui, Isus Hristos revenind pe norii cerului în glorie şi în mărire, iată ştiinţa cerului în glorie şi în mărire, iată ştiinţa mântuirii pe care noi ar trebui s-o învăţăm şi s-o spunem şi altora".1

Problema lui Isus Hristos este şi problema creştinismului care se întemeiază pe El ca pe o stâncă neclintită. Este problema istorică, care se învârte în jurul Lui ca în jurul Soarelui moral al Universului. Este problema fiecărui om care în mod instinctiv doreşte după El.

Este chestiunea mântuirii personale, care poate fi obţinută numai prin El. Temelia creştinismului este Hristos, şi dacă nu poate pieri niciodată aceasta se datorează numai lui Hristos, care trăieşte şi este acelaşi ieri, azi şi în veci.

Noi toţi avem cunoştinţe despre Hristos: auzim ceea ce spun alţii despre El; dar, îl cunoaştem noi personal?

"Hristos nu are nici o valoare pentru noi dacă nu-L cunoaştem ca Mântuitor personal".2

"Dacă ochiul este păstrat fix la Domnul Hristos, lucrarea Duhului Sfânt nu încetează până când sufletul nu este transformat după chipul Său".3

Iată dar, de ce ne-am propus ca în această oră muzicală să ne ocupăm în mod special de persoana Domnului Hristos, persoana cea mai scumpă, sublimă şi adorată în ceruri şi pe pământ, centrul nădejdii, bucuriei, fericii şi mântuirii noastre.

Dorim tuturor ca, privind o oră spre Hristos să se găsească aici începutul trăirii cu Hristos, nu numai în viaţa aceasta, ci şi în toată veşnicia.

Domnul să ne ajute la aceasta, AMIN!



TEMA I



Isus, modelul nostru

Viaţa lui Isus a fost în deplină armonie cu Dumnezeu. Când a fost copil a vorbit şi a gândit ca un copil, dar nici o umbră de păcat nu a mânjit chipul lui Dumnezeu din El. Cu toate acestea, nu a fost lipsit de ispite. Locuitorii din Nazaret ajunseseră proverbiali prin stricăciunea lor. Isus a fost pus în locuri unde caracterul Său putea fi ispitit. El trebuia să vegheze necontenit pentru a păstra neprihănirea. A fost supus la toate luptele pe care trebuie să le ducem noi, ca să ne poată fi o pildă în copilărie, tinereţe şi maturitate. Satana era neobosit în străduinţele lui de a birui pe Isus. Nu va fi copil care să fie chemat să ducă o viaţă sfântă şi să se zbată cu atâtea ispite cum a avut Mântuitorul nostru. Hristos a fost singura fiinţă lipsită de păcat care a locuit pe pământ printre locuitorii stricaţi din Nazaret. După cum crinul şi nufărul sunt îmbrăcaţi într-o haină de un alb imaculat din mâlul cel negru al apelor pământului, tot aşa Hristos, în mijlocul corupţiei şi al stricăciunii a fost singura fiinţă omenească care a păstrat o curăţie desăvârşită, după cum sintetizează cuvântul psalmistului. "Tu eşti cel mai frumos dintre oameni!"

Pentru Isus fiecare păcat, fiecare plăcere murdară pe care o adusese neascultarea, era o tortură potrivit cuvântului lui Habacuc: "Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să privească răul şi nu pot să privească nelegiuirea."4 Ochii Lui curaţi în atingere cu păcatul erau un foc mistuitor, Iosif, Daniel şi Iov sunt nişte slabe sclipiri de curăţeniei în comparaţie cu giganticul astru al veacurilor: Isus Hristos, Mântuitorul nostru, care invită la El pentru putere pe cei care vor să trăiască o viaţă de curăţie. Iubite ascultător, ţi-e dor de o viaţă curată? Vino azi la Isus, şi El te va ajuta.

Blândeţea, bunătatea, iubirea şi viaţa Sa de rugăciune, împreună cu o viaţă plină de trudă, formează puternicul sceptru al persoanei Sale, care lasă o puternică lumină de la Nazaret şi până la Golgota. În timpul vieţii Sale, Isus a fost un harnic şi statornic lucrător. Din zori şi până-n noapte, El lucra pentru alinarea suferinţelor trupeşti şi sufleteşti ale tuturor celor ce veneau la El. Niciodată nu a strigat un suflet omenesc în nevoia lui şi să nu primească ajutor.

Isus a fost pentru lumea aceasta o fântână de har vindecător... Viaţa Lui s-a răspândit în râuri de iubire şi milă. Bătrâni, oameni apăsaţi de păcate, copiii în bucuria lor nevinovată, toţi se simţeau mai bine lângă El. Isus nu a trecut pe lângă nici un suflet ca fiind fără valoare, ci a căutat să dea fiecăruia leacul (vindecător) alinător. Isus vindeca şi sufletul şi trupul, iubirea Lui fără margini pentru salvarea păcătosului atinge apogeul între Ghetsemani şi Golgota.

Oricare ar fi nevoia noastră, Isus ne poate da, ajutor. El corespunde oricărei situaţii ai fiilor oamenilor. Pentru artist, El este Cel cu totul plăcut, pentru arhitect El este Piatra de Colţ Principală, pentru brutar, El este Pâinea Vie, pentru cel bogat El este Comoara Ascunsă, pentru constructor El este Temelie Sigură, pentru doctor El este Marele Medic, pentru educator El este Marele Învăţător, pentru plugar El este Semănătorul şi Domnul secerişului, pentru horticultor El este Crinul din vale şi Trandafirul din Saron.5

Pentru geolog - El este Stânca Veacurilor, pentru judecător - El este Judecătorul cel drept, pentru ziarist El este Vestea cea bună de mare bucurie, pentru binefăcător, El este Darul de nemărginit, pentru filozof El este Înţelepciunea lui Dumnezeu, pentru predicator El este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru singuratic El este Prietenul care se alipeşte mai mult decât un frate, pentru slujitor, El este Stăpânul cel bun, pentru truditor El este Dătătorul de odihnă, pentru cel întristat El este Mângâietorul, pentru cel rămas singur prin moartea celor dragi El este Învierea şi Viaţa, pentru păcătos El este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii, pentru oricine El este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul, Răscumpărătorul şi Domnul.
AMIN!

ISUS, COLEGUL TĂU IRONIZAT

Colegul meu de bancă

este de la ţară.

Nu prea-I umblat pe la oraş.


Nu-I unul din aceia cu relaţii,

e altfel;

Nu ştiu cum să spun…

nu-I arogant, nu-I nici flegmatic;

E-un tip de treabă, n-am ce spune,

dar nu prea-mi place că-I cinstit.


Am bănuit că poate-I pocăit,

Sau e călugăr.


Acasă n-au televizor,

Nu-I microbist…

Colegii mei râdeau de El;

Pe undeva am râs şi eu;

Era prea depăşit.
În noaptea asta am aflat c-ar fi plecat.
Am o scrisoare de la El,

Îmi spune:

Deşi Eu n-am fost pocăit

Şi n-am televizor, nici n-am trăit pe la oraş,

Am fost şi-ţi sunt prieten;

Te voi iubi pân’la sfârşit.

ISUS,

colegul tău ironizat…




Daniel, Chirileanu



EXPERIENŢE CU ISUS ŞI DESPRE ISUS (I)

Un reporter a oprit şase oameni de pe străzile New York-ului şi le-a pus următoarea întrebare: "Care a fost întâmplarea cea mai însemnată din istorie?" Răspunsurile au fost tot aşa de felurite, după cum era de aşteptat. Întâmplările sugerate erau:

- înfiinţarea de către englezi a oraşului Jamertown.

- înfrângerea sarazinilor la Tour.

- fuziunea atomului.

- înfrângerea japonezilor în al doilea război mondial.

- inventarea roţii.

Al şaselea răspuns a venit din partea unui tânăr de 14 ani care a răspuns: "Întâmplarea cea mai importantă din istoria omenirii a fost naşterea lui Isus Hristos în Betleem."

A fost nevoie de un copil să spună adevărul pe care nu-1 poate nimeni tăgădui. El cunoştea însemnătatea aşezării Domnului Hristos în centrul tuturor activităţilor vieţii. El era de aceeaşi părere cu marele apostol Pavel când a exclamat: "Pentru mine, a trăi este Hristos" • Filipeni 1:21

Hristos - legătura cea mai de seamă în realizarea unităţii (II)

În 1909 un fost ministru al Angliei vorbea la Universitatea din Edinburg despre: "Valorile morale care unesc naţiunile". În cuvântarea lui el a tratat diferite legături care unesc popoarele lumii, legături ale ştiinţei, ale comerţului, ale diplomaţiei şi legăturile prieteniei oamenilor. Când a terminat, un student japonez care studia la Universitatea naţională, s-a ridicat şi a întrebat; "Da, domnule ministru, despre Isus Hristos nu se poate spune nimic?"

Ai fi putut auzi căderea unui ac. A fost o tăcere mormântală, când cei de faţă şi-au dat seama de justeţea mustrării. Un bărbat de stat, creştin de seamă, se ocupa cu legăturile care ar trebui să-i unească pe oameni, şi lăsase la o parte legătura cea mai de seamă. Şi cel care a atras atenţia la ceea ce se pierduse din vedere era un student dintr-o ţară necreştină.

Să cunoaştem pe Dumnezeu (III)

Când Mark Twain a vizitat Europa împreună, cu soţia sa şi o fiică de 12 ani, turneul lui a fost triumfal. Universităţile i-au oferit titluri onorifice, oameni de afaceri l-au onorat, regii se luau la întrecere să-i aducă onoare şi apreciere. Pe când familia era singură într-un automobil particular în drumul spre portul de plecare spre Africa, Mark Twain a citit numele celor ce l-au onorat. Era o listă impresionantă. Atunci fetiţa a spus:



"Tăticule, cred că în curând ai să-i cunoşti pe toţi, afară, de Domnul Isus Hristos. Pe El n-ai să mai ai timp să-L cunoşti."

Este bine să ascultăm cât mai mult, să cunoaştem cât mai multe, dar nu cu riscul de a neglija pe Isus Hristos şi de a scurta timpul cunoaşterii de Dumnezeu, care să ne îndepărteze de la mântuire.



Isus, centrul vieţii şi mântuirii (IV)

În oraşul Nürenberg din Germania, un credincios a săpat din lemn chipul Mântuitorului şi al celor 12 apostoli. Chipurile stăteau în picioare. Sunt însă în aşa fel făcute, încât dacă atingi şi răstorni chipul Mântuitorului, se răstoarnă toţi apostolii. Dar, în schimb, poţi răsturna pe toţi apostolii, însă Domnul rămâne nemişcat.

Domnul Isus este centrul vieţii şi mântuirii noastre sufleteşti. Luaţi acest centru - aţi răsturnat totul, lipseşte acest centru, lipseşte totul. Luaţi pe Domnul şi jertfa Lui din Biblie; veţi rămâne cu tunetele şi fulgerele mâniei lui Dumnezeu pentru păcatele voastre. Luaţi pe Domnul din viaţa unui creştin adevărat, i-aţi luat toată puterea. Luaţi-i totul, dar lăsaţi-L pe Domnul; n-a pierdut nimic. Dumnezeu să ne ajute să facem din Hristos centrul vieţii noastre acum şi în veşnicie.

Stimaţi ascultători, cât de real este Domnul Hristos pentru noi, aceasta încă de pe acum se poate observa. Avem însă o făgăduinţă pe care Domnul ne-a lăsat-o şi care spune: "Iată, Eu vin curând !" El se va arăta în toată plinătatea Sa şi orice ochi îl va vedea. Iov spunea: "Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor."

El a fost Creator. El a fost Mântuitor, El va fi la venirea Sa liberator de păcat şi Suprem Stăpânitor. Astăzi, El se află încă în Sanctuarul Ceresc ca Mare Preot, Mijlocitor şi te aşteaptă să te întorci la El cât mai este har.

Aceasta este solia vremii, acesta este adevărul prezent al zilelor noastre: "Isus Hristos te invită să-L primeşti azi ca Mântuitor."


AMIN !


TEMA II
PĂRERILE OAMENILOR MARI DESPRE DOMNUL Hristos
Contemplând pe Domnul Hristos, noi vedem idealul Lui ridicându-se. El cel prezentat în Evanghelie, este acela care se înalţă, pe care nu-L poate asemui nimeni cu pensula, nici cu dalta, nici cu condeiul, nici cu inima.

Aceasta făcea să curgă lacrimile lui Angelico Frenoli, numit pictorul negrilor (1387-1455), care în neputinţa de a picta o asemenea frumuseţe, smulge de necaz pensula din mâna lui Leonardo da Vinci.

Pentru întâia dată, sau mai bine zis pentru singura dată, desăvârşirea supremă a artei rămâne mult mai prejos faţă de adevărul istoric şi închipuirea chiar (înţelegerea) genială nu reuşeşte să prindă realitatea. Acest gând ar fi deajuns ca să facă pe orice spirit să înţeleagă că acest caracter al lui Isus Hristos, deşi într-adevăr omenesc şi natural, se ridică cu mult mai presus de proporţii omeneşti.

Isus este modelul universal. Copilul, fiica, mama, bătrânul, oamenii de orice stare sau condiţie se apropie de El pentru ca să găsească într-Însul o mângâiere, o putere. Lumea şi civilizaţia dau la iveală oameni noi. Isus Hristos nu este străin pentru niciunul; nici pentru grec, măcar că El se îngrijea prea puţin de filozofie, nici pentru roman, măcar că El nu a câştigat nici o bătălie, nici pentru barbarul din secolul IV ori pentru civilizatul din secolul XXI, deşi ideile lor, obiceiurile lor nu se aseamănă întru nimic.

El a fost adorat de către pieile roşii din America, de către sălbaticii din Africa, de către brahmanii din India, şi mahomedanii din Turcia. Omenirea merge înainte, merge repede, veşnic grăbită.

Ea binecuvintează şi laudă în drumul ei geniile ce se ridică pentru a o lumina. Apoi repede îi lasă în urma ei. Faraonii, Nebucadneţar, Napoleon şi toţi strategii, piese de diferite mărimi în galeriile lumii, denumite "Istorie".

Homer, Eschil, Socrate, Fidias, Sofocle, Platon, Virgil, Tacitus, Dante, Michel Angelo, Shakespeare, Milton, Corneille, Goethe, Racine, Haendel, Bach, Mozart, Beethoven ascultaţi cu drag, admiraţi ca oameni mari, genii şi atâta tot.

Filozofia lui Platon a fost bună, dar ea nu mai este în deajuns. Ştiinţa lui Newton, admirabilă, dar ea a fost întrecută de alţii. Geologia la Cuvier a fost o revoluţie, dar rămâne în urmă. Hipocrate a fost întrecut. Arhimede depăşit, Copernic complexat, Galileo întrecut. ISUS HRISTOS, NU! El a venit cu noi, în noi. Ochiul îl vede, urechea aude vorbindu-se despre El, inima îl simte.

Învăţătura lui Hristos străbătând veacurile, este parcă mai nouă, mai puternică în generaţia care apare. Când se crede mică, slăbită, atunci grandoarea ei se manifestă în tărie, curăţie şi frumuseţe desăvârşită. După scurgerea a mai bine de 13 veacuri, ea stăpâneşte veacurile ca în ziua cea dintâi. „Ne înflăcărăm”, zice Napoleon, „la citirea cuceririi Alexandriei, dar iată un cuceritor care cucereşte nu numai o naţiune, ci întreg neamul omenesc! Ce minunat!”

Chiar şi cei care nu L-au cunoscut, n-au putut să-I nege suprema autoritate. Auziţi-l pe Ernest Renan, când în încheierea volumului său intitulat: "Isus Hristos", la pagina 278 exclamă: "Cu preţul suferinţei Tale, Ţi-ai câştigat cea mai desăvârşită nemurire. Pentru mii de ani, lumea se va înălţa prin Tine. Steag al speranţelor noastre, vei fi Semnul în jurul căruia se va da cea mai arzătoare luptă. De mii de ori viu, de mii de ori iubit, după moartea Ta vei ajunge atât de mult cheia omenirii, încât a smulge Numele Tău din lumea aceasta, ar însemna s-o zgudui din temelii, între Tine şi Dumnezeu nu se va face nici o deosebire. Pe deplin învingător al vieţii, ia-Ţi în stăpânire împărăţia Ta, în care Te vor urma veacuri de adoratori, în mijlocul acestei pleiade se ridică spre cer coloane ce dovedesc o menire mai nobilă. Isus este cea mai înaltă dintre aceste coloane, care arată omului de unde vine şi la ce trebuie să năzuiască. În El s-a condensat tot ce-i mai bun şi mai înalt în firea noastră. Isus nu va fi întrecut. Cultul lui va întineri pururea, amintirea Lui va smulge lacrimi din cei mai frumoşi ochi, suferinţele Lui vor înduioşa sufletele cele bune. În toate veacurile se va spune că printre fiii oamenilor, nu s-a aflat vreunul mai mare decât Isus."

Spinoza, spunea: "Eterna înţelepciune a lui Dumnezeu s-a manifestat în toate lucrurile, în deosebi în spiritul omului, şi mai presus de toate în Isus Hristos. Isus a fost trimis nu numai pentru răscumpărarea unui popor, ci pentru aceea a întregii rase omeneşti. Învăţăturile Lui se adresează noroadelor, şi ascultându-L pe Isus se înalţă până la dragostea lui Dumnezeu. Nobila figură a Domnului Hristos atrage pe toţi oamenii către El".

"Tu eşti cel mai frumos dintre oameni".



RUGĂ
Doamne,

Dă-mi cuvântul cu care să pot vorbi

Despre Tine

Dă-mi lacrima în care să-mi ascund

Comoara durerilor Tale

Învredniceşte-mi privirile

Să pot poposi prin limpezimea lor

Asupra cununii Tale de spini.


Doamne,

Pune-mi în inimă făcliile cunoaşterii

Spre Emausul meu

Ca după ce-mi vei spune „Pace ţie”

Să-mi ardă-n suflet cuvânt despre Tine

La întoarcere

Peste stânci în noapte

Spre cetatea dragostei Tale

Ierusalim
Doamne,

Mi-e dor să-i găsesc pe fraţii mei

Adunaţi azi în camera lor de sus

Şi încă de pe trepte să le strig

„L-am văzut pe Isus…”

Benone Burtescu, Poezii, pag. 29



TEMA III
"TU EŞTI CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI CĂCI HARUL ESTE TURNAT PE BUZELE TALE"
Guvernatorul Lentului zicea: "Se vorbeşte pe aici că asemenea om nu s-a mai văzut prin locurile acestea." În adevăr că asemenea om nu mai văzuse pământul, şi nici nu se va mai vedea, până la finele istoriei, când Acest "Cel mai frumos dintre oameni", va veni pe norii cerului, ca să, aducă răsplătire tuturor celor ce L-au urmat pe pământ, şi s-au străduit să devină asemenea caracterului Său.

În decursul secolelor, omenirea şi-a văzut marii ei binefăcători. Oameni cu o putere uriaşă de convingere, oameni ai binelui, ai rugăciunii şi ai dreptăţii, savanţi celebri, artişti iluştri care au lăsat posterităţii capodoperele diferitelor arte fără precedent până astăzi, datorită răbdării lor îndelungi, eforturilor lor susţinute, lepădării lor de sine, cum ar fi Michelangelo, Titian, Newton, Galileo Galilei şi alţii. Istoria biblică abundă în exemple de oameni, eroi ai lui Dumnezeu care au lăsat omenirii exemple uriaşe de caractere puternice, ce au servit ca model pentru cei ce au venit după ei, cum au fost: Abraam, Moise, Iosif, Daniel, Neemia. Dar toţi aceştia, faţă de Domnul Hristos nu pot fi comparaţi decât cu nişte sateliţi ai soarelui care îşi pierd strălucirea odată cu ivirea primelor lui raze. Profeţii şi poeţii Vechiului şi Noului Testament, sub inspiraţia Duhului Sfânt, s-au străduit ca în cele mai frumoase figuri de stil să descrie caracterul şi persoana Aceluia ce este mai deosebit dintre oameni şi îngeri. Aşa după cum vârful Everest din munţii Himalaia nu poate fi comparat cu alţi giganţi ai pământului, tot aşa nu putem găsi exemple potrivite prin care să putem compara pe Isus Hristos, care e mai presus de îngeri, serafimi şi heruvimi.

Însuşi Dumnezeu Tatăl declară în mod solemn: "Acesta este Fiul Meu iubit în care-Mi găsesc plăcerea Mea". Ioan vizionarul confirmă acest fapt când se găsea în viziune la Tronul lui Dumnezeu, unde i s-a dat să vadă şi să audă cum un înger puternic de lângă Tronul lui Dumnezeu striga cu glas tare: "Cine este vrednic să deschidă cartea cu privire la planul de mântuire şi să-i rupă peceţile ?" Şi nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pământ care să deschidă cartea şi să se uite în ea. În momente de apăsare copleşitoare, s-a auzit un glas: "Iată că Leul din seminţia lui Iuda, din Rădăcina lui David, Mielul lui Dumnezeu, El este singur în stare să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile." În momentul următor, un cor măreţ de voci sublime, cânta: "Vrednic este Mielul care a fost junghiat să primească pururea bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda în vecii vocilor." Domnul Isus, ilustrul Suveran al cerului, unicul Fiu al Celui Prea înalt, Prinţ al vastului Univers, în care roiesc mulţimi imense de galaxii cu constelaţiile lor grandioase, compuse din mii şi mii de planete care gravitează orbitele lor uriaşe, cu fiinţe de ordine superioară nouă şi fără păcat, pe care numai cerul Ie cunoaşte, acest Minunat Isus, S-a coborât din curăţia şi pacea cerului, din bucuria, strălucirea şi viaţa Sa nemuritoare, pentru ca să vină în contact cu corupţia pământului, spre a suferi ruşinea şi moartea pentru mântuirea oamenilor.

Prin naşterea Sa la Betleem, Isus a dat tronul cerului pentru staul şi vecinătatea îngerilor strălucitori pentru vitele din grajd.

A trăit pe pământ în locuri grele şi neprietenoase. Mărirea Lui a fost acoperită, ca Majestatea înfăţişării Lui să nu devină un obiect de atracţie.

Isus hotărâse ca nici o strălucire pământească să nu atragă pe oameni în jurul Său, afară de frumuseţea adevărului divin, trăită în caracterul Său nobil, curat şi sfânt.

Deşi era obişnuit cu suferinţa, om al durerii şi de mulţi nebăgat în seamă, pentru mult mai mulţi chipul Mântuitorului era balsam vindecător, rază dătătoare de viaţă, bucurie şi speranţă, căci harul era turnat pe buzele Sale şi chipul Său minunat, mai frumos decât al tuturor oamenilor, era reprodus în toţi aceia ce îl urmau, închinându-I viaţa şi inima lor.

Facă Bunul Dumnezeu ca şi noi să fim printre urmaşii Săi demni, ce-L reprezintă cu cinste, şi vor rămâne trofee ale iubirii Sale mântuitoare.


Amin!








LA PICIOARELE LUI ISUS
La picioarele lui Isus

Vei găsi totdeauna putere

Pentru biruinţa după care alergi

Atunci când eşti slab.

La picioarele lui Isus,

Departe de zgomot şi plâns

Vei putea îmbrăca cu surâs

Al Lui veşmânt alb.

La picioarele lui Isus,

Rezimat cu fruntea de lemnul pe care atârnă,

Vei înţelege pentru prima dată

Ce înseamnă Iubire.

La picioarele lui Isus

Speranţa va străluci întâia oară.

Departe de marea durere ce vine

Vei fi întărit dintr-o privire.

La picioarele lui Isus

E cel mai înalt podium ce poţi să-l urci,

Unde asemenea unei medalii

Vei primi din nou viaţa.

Aleargă să urci pe Golgota schimbată,

Din durere şi plâns,

Din jale amară şi milă,

Azi e un munte-al schimbării la faţă,

Ce minunat e la picioarele lui Isus,

Ce minunat e lângă Isus.


Iacob Coman, Versuri, pag. 68




ISUSE SFÂNT

Isuse sfânt şi prea iubit

Desăvârşit în strălucire!

În ceruri sus eşti proslăvit,

Căci îngerii îţi dau mărire,
Ca fiu de om pe-acest pământ,

Ai coborât de sus din ceruri,

Până-n adâncuri de mormânt,

De moarte să ne scapi de-apururi.


Tu ai purtat umil şi blând

A noastre chinuri de păcate,

De fericire-n cerul sfânt

Făcându-ne şi nouă parte,


Căci Tu, Isuse ai plătit

Cu sfânta-Ţi viaţă nepătată

Preţul cel mult nepreţuit

Pentru porunca cea călcată.


Asupra morţii şi păcat

Tu eşti acum Biruitorul.

Prin jertfa-Ţi sfântă-ai împăcat

În veci pe om cu Creatorul.

………………………………….
De Tine-n viaţă a asculta,

Mereu ajută-mi Tu şi mie,

Ca-n sfânta-mpărăţi-a Ta,

Să-Ţi pot cânta în veşnicie.



ISUSE SCUMP
Un nume scump cunosc pe lume,

Cum altul nu-i din veşnicii.

E plin de farmec acest Nume,

E plin de sfinte bucurii.


La El e locul plin de tihni

Şi-atâtea sfinte mângâierii

Cel obosit găseşte-odihnă

Iar cel slăbit curaj, puteri.


Orfanul află îndurare,

Bolnavul leac alinător,

Sărmanul păcătos, iertare.

Iar cel căzut, Mântuitor.


Bătrânii în a lor iubire,

Se-nchină-atunci când îl rostesc,

Şi pentru ei în omenire,

E cel mai mare dar ceresc.


Iar îngerii, fiinţe sfinte,

Şi lumile din infinit,

Slăvesc prin fapte şi cuvinte

Un Nume drag, pe veci slăvit!


Balsam şi har, comoară vie,

Izvor de sfântă bucurie,

A fost, e azi şi o să fie

Din veşnicii în veşnicii.


Un Nume scump există-n lume

Cum altul nu-i nici jos nici sus.

Slăvit să fie acest NUME

În veac şi-n veşnicii: Isus!


Amin !

DE MULT ISUSE
De mult, Isuse Tu ai trecut

Pe-aicea, doar odată. . .

Şi zeci de veacuri n-au putut

Să şteargă chipul Tău plăcut

Din ochii care Ţi-au văzut

Fiinţa-Ti minunată.


Ce har putut-ai oare-avea

în vorbă şi-n privire?

Că veacuri au trecut aşa

Şi nu te-au mai putut uita,

De-ai fermecat cu viaţa

Ta întreaga lor simţire.


Prin ce minune le-ai răpit

întreaga lor fiinţă?

Căci toţi au plâns, au pătimit,

Şi totuşi nu Te-au părăsit.

Au fost zdrobiţi, chiar au murit

Crezând în biruinţă.


Că ne-ncetat de când Te-ai dus,

Ţi-aşteaptă revenirea,

Că-n focul mai aprins, Isus,

Din răsărit până-n apus,

Ţi-aşteaptă-n dorul lor nespus

Poporul Tău, venirea.


Şi azi de mii de ani privesc,

Cu-acelaşi dor în cale,

Iar aşteptările ce cresc

Mai mult iubirea le-o măresc

Şi tot nai mult, mai mult doresc

Lumina Feţei Tale,


O, de-ai veni cât mai curând,

Te-aşteaptă-ntreaga fire !

Te cheamă, stelele lucind

Şi zori şi-apus în cânt se-aprind

Cu cei ce-aşteaptă azi veghind

Să-Ti cânte: "Preamărire".



1 E. G. White, Testimonis v. 8

2 E. G. White, Hristos Lumina Lumii p. 389

3 E. G. White, Hristos Lumina Lumii p. 302

4 Habacuc 1:13

5 Cântarea Cântărilor 2:11


Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə