Isus in coran

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător!

Cuvânt înainte

Toată lauda I se cuvine lui Allah Preaînaltul şi toate

binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed,

asupra familiei sale, companionilor săi şi asupra tuturor celor

care urmează Calea Sa cea Dreaptă; fie ca Allah

Cel Atotputernic să aibă milă de ei în

Ziua Judecăţii

Înainte de a intra în subiectul propriu-zis cu privire la viaţa Profetului Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) din perspectiva Coranului, se impune prefaţarea acestui subiect cu o introducere în care să evidenţiem începuturile creaţiei şi originea omului, precum şi înţelepciunea creaţiei lor şi nevoia lor stringentă de hrană spirituală, care garantează integritatea lor sufletească, echilibrul şi liniştirea inimilor lor, ce se conturează sub forma unor credinţe care sistematizează, reglează orânduielile lor şi societăţile lor şi modul lor de a gândi şi tinde spre o orientare comuna prin intermediul unor reglementări ce garantează apărarea drepturilor, ca şi siguranţa personală, apărarea proprietăţilor şi a averilor, şi toate acestea nu se pot dobândi decât prin intermediul acelor oameni care transmit Mesajul trimis de Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul. Aceştia sunt Profeţii şi Mesagerii (Pacea lui Allah fie asupra lor!).

Întrucât Coranul cel Nobil este una dintre Cărţile Cereşti pe care Allah a pogorât-o Profetului încheietor al şirului de Profeţi - Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), pecetea tuturor Profeţilor, pentru a fi încheietorul şirului Cărţilor Cereşti, era absolut obligatoriu să fie general valabil şi util pentru întreaga lume şi pentru orice loc şi timp, care cuprinde toate cele necesare omului pentru atingerea fericirii lumeşti, cât şi a celei din Viaţa de Apoi. Ele sunt reînnoite pentru a putea însoţi evoluţia societăţilor, deşi sunt bazate pe principii fixe, care nu se schimbă, însă se adaptează prin intermediul legilor uşurării şi ale eliminării greutăţilor, a discontinuităţilor şi disturbărilor.

Coranul cel Nobil cuprinde, printre altele, şi înlănţuirea actului creaţiei, a creării Universului şi a evoluţiei lor, despre care a vorbit într-o manieră concretă şi clară, pe care să o poată accepta o minte dreaptă şi firea înnăscută şi pură a omului şi cu o logică sănătoasă, eliberată de subordonarea şi dependenţa oarbă.

Discursul Coranului cel Nobil este strâns legat de existenţa acestui Univers cu tot ceea ce conţine el, creat de Allah Unicul, Cel fără egal, care se află la originea tuturor elementelor acestuia, din înalt şi din adâncimi, văzute şi nevăzute, pentru ca mintea umană să poată pricepe înlănţuirea reală şi logică a actului întregii creaţii.

Profetul Islamului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) – cel care a transmis Mesajul lui Allah, a arătat stadiile creaţiei în hadith-ul relatat de ‘Imran ibn Al-Husain (Allah să fie mulţumit de el!), care a spus:

„Nişte bărbaţi din neamul Yemenului au venit la Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi au spus: «O, Trimis al lui Allah! Am venit la tine pentru a ne învăţa religia, aşadar informează-ne pe noi despre primul lucru care a fost creat.» Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Era Allah şi nu mai era nimic altceva în afară de El, şi era Tronul lui peste ape, şi a fost totul înscris de către El (în Cartea Destinului), apoi a creat El Cerurile şi Pământurile.»” (Bukhari)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a afirmat mai mult decât ceea ce ei întrebaseră, şi anume, a confirmat Eternităţii lui Allah, Unicul, atunci când a spus: „Era Allah şi nu mai era nimic altceva în afară de El..”, adică Allah era prezent în virtutea deţinerii de către El a Atributului Eternităţii Sale şi nu mai era nimeni altcineva prezent împreună cu El. Astfel, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a dat de înţeles acelor oameni că nimeni nu deţine eternitatea absolută cu excepţia lui Allah, Unicul. Cel care există fără a exista un moment al începutului Existenţei Sale este numai Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul şi acest fapt nu i se atribuie niciuneia dintre creaţiile Sale. De aceea, recunoaşterea lui Allah ca Domn şi Stăpânitor nu poate permite acceptarea ideii că şi altceva împreună cu Allah ar putea deţine atributul eternităţii absolute. Cu adevărat, Allah vorbeşte în Coranul cel Nobil despre eternitatea într-o formă completă şi cuprinzătoare, pe care o atribuie doar Sieşi Însuşi pentru a arăta creaţiilor Sale că întregul Univers este o creaţie venită din neant la existenţă:

„El este Întâiul şi Cel de pe urmă, Cel de deasupra tuturor şi Cel ascuns şi El este Atoateştiutor [Al Awwal, Al Aakher, Az Zaher, Al Baten].” [Coran, 57:3]

Allah este Cel Dintâi şi Cel fără de sfârşit şi Existenţa Sa nu presupune niciun început. El a fost Singur în Eternitatea Sa şi nu se afla împreună cu el nimic din nicio lume, iar Existenţa Sa nu este asemenea existenţei celor pe care El i-a făcut să existe şi El deţine toate Numele şi Atributele perfecţiunii şi frumuseţii în care nu I se aseamănă Lui şi nici nu este egala cu El în privinţa lor vreuna dintre creaţiile Sale, aşa cum a fost evidenţiat în Coranul cel Glorios:

„Făcătorul Cerurilor şi al Pământului. El a făcut pentru voi soaţe din voi înşivă şi [a făcut] dobitoacele perechi. Prin aceasta vă înmulţeşte. Nu este nimic asemenea cu El. El este As-Sami’, Al-Basir [Cel care Aude Totul şi Cel care Vede Totul ].” [Coran, 42:11]

După cum a menţionat Allah şi datorită imposibilităţii descrierii Sale complete şi a priceperii şi cuprinderii Sale întru totul, i se evidenţiază robului Său Măreţia acestei Divinităţi pe care el O adoră, fapt care face să încolţească în inima sa teama care îl va face să se supună lui Allah şi să-L accepte pe El cu supunere, ca Unic Adorat şi Stăpânitor. Şi a spus Allah, evidenţiind acest adevăr:

„El ştie ceea ce se află în faţa lor şi ceea ce se află în urma lor, în vreme ce ei nu L cuprind cu ştiinţa. ~ Feţele se vor pleca umilite în faţa Celui Veşnic Viu [şi] Atotputernic [Al Hayy, Al Qayyum] şi nefericit va fi acela care va purta o nedreptate.” [Coran, 20:110]

Tot ceea ce există în afară de Allah este o creaţie a Acestuia pe care El a creat-o prin Puterea Sa şi l-a scos pe el din neant la existenţă, aşa cum a evidenţiat Allah aceasta prin Cuvântul Sau:

„Acesta este Allah, Domnul vostru, Creatorul tuturor lucrurilor. Nu există altă divinitate afară de El. Cum se poate să vă întoarceţi?” [Coran, 40:62]

Credinţa dreptcredincioşilor ia în considerare şi convingerea asupra faptului că Allah creează ceea ce El doreşte, şi face ceea ce el doreşte, şi nu există ceva care să poată contraveni Hotărârilor Sale şi nici să se opună Prescripţiilor Sale; Voinţa Sa este îndeplinită şi ceea ce El a prescris va fi făcut să fie, aşa cum, de altfel, a evidenţiat Allah în Coranul cel Sfânt:

„Şi Domnul tău creează ceea ce voieşte şi alege, însă ei nu vor avea alegere. Mărire lui Allah! El este mai presus de ceea ce I asociază Lui!” [Coran, 28:68]

Allah nu creează nimic din joacă şi nici nu lasă ca ceva să fie în zadar, şi nu a creat nimic din tot acest Univers decât în virtutea unei înţelepciuni aflate mai presus de cea umană şi nu l-a creat pe om decât având un rol determinat şi pentru înfăptuirea unui scop. Este posibil ca această înţelepciune, în virtutea căreia fiecare dintre creaţiile lui Allah în parte a fost creată, să ne fie nouă cunoscută, ori, dimpotrivă să ne rămână ea ascunsă.

Ştiinţa modernă a descoperit în vremurile noastre nivelul conexiunii fiinţelor vii unele cu altele în ceea ce se numeşte lanţ trofic. De asemenea, conexiunea creaţiilor vii cu alte tipuri de existenţă, precum influenţa luminii, a întunericului, a Soarelui, a Lunii, a nopţii sau a zilei asupra lor – acestea dintre cele pe care noi am reuşit deja să le cunoaştem, face ca viitorul să fie promiţător în privinţa descoperirilor, Preamărit fie Allah Cel mai Bun dintre Creatori, care a spus:

„Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite.” [Coran, 54:49]