James Joyce ulise

(Kitty îşi scoate acele care-i ţin pălăria şi şi-o lasă calmă deoparte, tapetându-şi părul vopsit. Şi un cap mai frumos, mai atrăgător cu bucle mai seducătoare nu s-a văzut vreodată pe umerii vreunei târfe. Lynch îşi pune pe cap pălăria ei. Ea i-o smulge.)

LYNCH (Râde): Pentru asemenea plăceri le-a inoculat Metchnikoff pe maimuţele antropoide. FLORRY (Aprobă din cap): Ataxie locomotrice. ZOE (Veselă): Hoho, ca-n dicţionare.

LYNCH: Trei fecioare înţelepte.

VIRAG (Scuturat de frisoane cu spumă profuză galbenă pa buzele slăbănoage de epileptic): Ea a tot vândut fil-truri de dragoste, ceară albă, floare de portocal. Panther, centurionul roman, a pângărit-o cu genitoriile lui. (Scoate o limbă tremurătoare, fosforescentă, de scorpion, cu mina la furcă). Messia! I-a spart timpanul. (Cu ţipete năclăite de babuin, îşi scutură şoldurile în spasmuri cinice.) Hik! Hek! Hak! Hok! Huk! Kok! Kuk!

(Ben Jumbo Dollard, rubicond, musculobond, cu nări păroase, cu barbă stufoasă, cu urechi de varză, cu piept slăbănog, cu părul vâlvoi, cu labe bălăngănindu-i greoi, se ridică în picioare, şoldurile şi părţile genitale arătându-i-se strânse într-o pereche de pantaloni de baie negri uriaşi.) BEN DOLLARD (Pocnind castaniete în labele lui uriaşe grase, scoate iodele joviale, pe un ton adânc de bas): Când iubirea-mi soarbe sufletul arzător.

(Fecioarele, Sora Callan şi Sora Quigley, trec furtunoase prin corzile ringului şi-l strâng tare în braţele lor desfăcute.)

FECIOARELE (Înecându-se): Big Ben! Ben MacChree! O VOCE: Puneţi mâna pe-ăla cu pantalonii strâmbi.

BEN DOLLARD (Pocnindu-se peste coapse, cu râs abundent): Puneţi voi mâna acuma dacă puteţi. HENRY (Mângâind la pieptul său un cap tăiat de femeie, murmură): Inima ta, iubito. (îşi ciupeşte coardele lăutei.) Când întâi te-am văzut…

VIRAG (Descojindu-şi pieile, risipindu-şi penajul înfoiat): Prostii! (Cască, arătându-şi gâtlejul negru cum e cărbunele şi-şi închide fălcile împingându-şi-Ie în sus cu sulul de pergament.) Acestea zise, îmi fac acuma ieşirea. Adio. Ră-mâneţi cu bine. Dreck!

(Henry Flower îşi netezeşte repede cu un pieptene de buzunar mustăţile şi barba şi-şi umezeşte cu salivă pârul. Conducându-se după sabie, alunecă spre uşă, harpa lui mare târându-se după el. Virag ajunge la uşă din două salturi enorme, cu coada în sus, şi lipeşte abil de perete o muscă mare de hârtie, strivind-o cu capul.) MUSCA DE HÂRTIE: K. II, afişajul interzis. Strict confidenţial. Dr. Hy Franks. HENRY: Totu-i pierdut acum.

(Virag îşi deşurubează repede capul şi şi-l pune la subsuoară.) CAPUL LUI VIRAG: Cuacu!

(Exeunt unul după altul.)

STEPHEN (Peste umăr către Zoe): L-ai fi preferat poate pe pastorul cel belicos care a fondat eroarea protestantă, însă păzeşte-te de Antisthenes, înţeleptul câine, şi de sfâr-şitul din urmă al lui Arius Heresiarchus. Agonia din closet. LYNCH: Toţi unul şi acelaşi Dumnezeu pentru ea.

STEPHEN (Cu reverenţă): Şi Domnul Atotputernic al, tuturor lucrurilor.

FLORRY (Către Stephen): Sunt sigură că eşti vreun popă răspopit. Sau vreun călugăr. LYNCH: Chiar şi e. Fiu de cardinal. STEPHEN: Păcat mortal, de cardinal. Călugării marelui şurub.

(Eminenţa Sa} Simon Stephen Cardinal Dedalus, primatul întregii Irlande, apare în prag, învestmântat în sutană, ciorapi şi sandale roşii. Şapte acoliţi pitici simieni, şi ei în roşu, păcatele cardinale, îi ţin în sus trena, holbându-se pe sub ea. Poartă pe cap o bonetă de mătase mototolită, aşezată într-o parte. îşi ţine degetele mari la subsuori şi palmele îi sunt larg desfăcute. De gât îi atârnă un rozariu de dopuri terminându-i-se pe piept cu un tirbuşon în formă de cruce. Ridicându-şi degetele mari invocă harul din înal-turi cu gesturi largi vălurite şi proclamă cu pompă găunoasă): CARDINALUL:

Conservio e captiv, zace pe spate

Zace în tainiţa cea mai adâncă.

Cătuşe şi lanţuri strângându-i mădularele toate

Şi trăgându-l în sus trei tone şi mai mult încă.

(îi priveşte pe toţi o clipă, cu ochiul drept strâns închis, umflându-şi obrazul sting. Apoi, nemaifiind în stare să-şi reţină tisul, se leagănă încoace şi încolo cu braţele desfăcute, şi cântă cu un umor gros, hohotitor.)

O, săracul, mititelul de el

Pi-pi-pi-pi-picioarele lui erau galbene

Era durduliu, gras şi greoi şi iute ca şarpele.

Însă un sălbatic aşa sângeros

Care-i păştea iarba lui albă frumos

L-a omorât pe sărăcuţul de el, Dragonul mult iubăreţ al lui Nell Flaherty.

(Multitudine de musculiţe îi roiesc pe sutană. Se scarpină cu braţele încrucişate peste coaste, strâmbându-se şi exclamă):

Sufăr chinurile damnaţilor. Pe scripca cea sprinţară, mulţumire Domnului că vietăţile astea mărunte nu sunt unanime. Dac-ar fi m-ar stârpi de pe faţa pământului.

(Cu capul pe o parte binecuvântează scurt cu degetul arătător şi mijlociu, distribuie săruturi pascale şi iese ţî-rându-şi comic picioarele, clăiinându-şi boneta într-o parte şi într-alta, micşorându-şi repede statura până ajunge deopotrivă cu pajii care-i duc trena. Acoliţii pitici, chicotind, făcână cu ochiul, dându-şi coate, holbându-se, aruncând săruturi cu degetele, ies în zigzag după el. Vocea i se aude îmblânzită de departe, miloasă, masculină, melifluoasă.)

Am să-mi port inima mea către tine, Am să-mi port inima către tine, Şi suflarea nopţii înmiresmate Are să-mi poarte inima către tine. (Clanţa fermecată se lasă în jos.)

CLANŢA: Ţţţţiiiine.

ZOE: Dracu-i acolo în uşa aia.

(O siluetă bărbătească coboarăscara trosnitoare şi poate fi auzită luându-şi impermeabilul şi pălăria din cuier. Bloom face fără să vrea un pas înainte şi, închizând pe jumătate uşa, în trecere, scoate ciocolata din buzunar şi i-o oferă nervos lui Zoe.)

ZOE (îl ciufuleşte cu gesturi grăbite): Hum. Mulţumesc şi ţie şi maică-ţi pentru iepuraşi. Mă prăpădesc după ce-mi place.

BLOOM (Auzind un glas bărbătesc în conversaţie cu târfele din prag, îşi ciuleşte urechile): N-o fi cumva el? După? Sau tocmai pentru că nu? Sau şi-aşa, şi-aşa? ZOE (Desface foiţa de la pachetul de ciocolată): Şi degetele s-au mai făcut greblă şi înainte de asta. (Rupe şi ciuguleşte o bucată, îi dă altă bucată lui Kitty Ricketts şi pe urmă se întoarce pisicoasă spre Lynch): Vrea băiatul bom-bonica? (El aprobă din cap. Ea îl provoacă.) O iei tu sau aştepţi s-o capeţi? (El îşi cască gura cu capul aplecat pe o parte. Ea îşi roteşte mina cu ciocolata spre stânga. El îşi suceşte capul după ea. Ea şi-o zvâcneşte spre dreapta. El o mănâncă din ochi.) Prinde-o, fii aruncă o bucăţică. El o prinde cu o clămpănitură abilă şi muşcă cu trosnet din ea.) KITTY (Mestecând): Electricianul cu care am fost la bazar are unele grozave. Pline cu cel mai bun lichior. Şi era şi viceregele acolo cu madama lui. Ce ne-am mai distrat la căluşei. Şi-acuma sunt ameţită de cap. BLOOM (în paltonul de blană al lui Svengali, cu braţele încrucişate şi buclă napoleoniană pe frunte, se încruntă într-un exorcism ventrilochic, cu privirile pătrunzătoare de vultur aţintite spre uşă. Apoi, ţeapăn, cu piciorul sting

V. l repezit înainte, face o pasă rapidă cu degete poruncitoare şi schiţează semnul masonic mare, trăgându-şi braţul drept în jos de sub umărul sting): Du-te du-te du-te, te conjur, oricine-ai fi.

(O tuse şi paşi de bărbat se aud depărtându-se prin ceaţa de afară. Chipul lui Bloom se destinde. Îşi vâră o mină în jiletcă, asumând o poză calmă. Zoe îi oferă ciocolată.) BLOOM (Solemn): Mersi. ZOE: Mai fă şi cum ţi se spune. Ţine.

(Se aud tocuri apăsate pe scară.)

BLOOM (Ia ciocolata): Afrodiziac? Mă gândeam eu. Ma-nilia-i calmantă, sau? Mnemo. Lumina tulbure tulbură memoria. Roşul influenţează mâncărimea. Culorile afectează caracterul femeilor, atâta cât au ele caracter. Negrul ăsta mă întristează. Mănâncă şi ai să fii vesel mâine. (Mănâncâ ciocolata.) Are influenţă şi asupra gustului, movul. Dar de-atâta vreme n-am mai. S-ar părea că-i ceva nou. Afro. Preotul acela. Trebuie să vină. Mai bine mai târziu decât niciodată. Să încerc cu trufele de la Andrews.

(Se deschide uşa şi îşi face apariţia Bella Cohen, o proxenetă masivă. E îmbrăcată într-un capod ivoriu trei sferturi, cu franjuri la poale şi cu ciucuri brodaţi, şi îşi face vânt mişcând afectată un evantai de corn negru în genul lui Mannie Hauck în rolul lui Carmen. La mina stingă are verighetă şi inel de siguranţă. Ochii îi sunt daţi din gros cu cărbune. Are o mustaţă ţepoasă. Faţa măslinie îi e lătăreaţă,' uşor asudată şi cu nasul mare, cu nări rujate portocaliu. Cercei mari de berii îi atârnă greoi din urechi.) BELLA: Pe cuvântul meu! Sunt toată lac de sudoare.

(Priveşte în jur la perechile din cameră. Pe urmă ochii i se opresc asupra lui Bloom cu insistenţă aspră. Evantaiul uriaş trimite o trombă de aer spre faţa ei încălzită, peste gât şi decolteul amplu. Ochii de şoim îi licăresc.) EVANTAIUL (Fluturând grăbit, apoi mai încet): însurat, după câte văd.

BLOOM: Da… în parte, mi-am rătăcit… EVANTAIUL (Deschizându-se pe jumătate apoi iar închi-zându-se): Şi stăpână e cucoana. Fusta poartă pantalonii. BLOOM (Coboară ochii cu rânjet stupid); Asta cam aşa e.

EVANTAIUL (Închis de tot acum, se odihneşte pe cercelul ei): Pe mine m-ai uitat de tot? BLOOM: Da. Nu.

EVANTAIUL (Închis, sprijinindu-se într-o parte pe şoldul ei): Pe mine pe ea ea era care-ai visat-o tu înainte? Era atunci ea el tu noi de când ne ştiam? Toate şi aceleaşi acum că noi?

(Bella se apropie mângâindu-l uşor cu evantaiul.) BLOOM (Crispându-se): Puternică fiinţă. în ochii mei citeşti acea aşteptare somnoroasă pe care atâta o iubesc femeile.

EVANTAIUL (Atingându-l uşor): Ne-am întâlnit. Eşti al A meu. Soarta a vrut aşa.

BLOOM (Supus cu totul): Exuberantă femeie. Imens ţi-am dus dorinţa dominaţiei domniei tale. Sunt istovit, părăsit, nu mai sunt tânăr. Stau, ca să spun aşa, cu o scrisoare neexpediată purtând marca suplimentară în faţa cutiei pe care scrie prea târziu la poşta mare a vieţii omeneşti. Uşa şi fereastra se deschid în unghi drept din cauza unui curent de aer de treizeci şi două de picioare pe secundă potrivit cu legea corpurilor în cădere. Am simţit chiar în clipa aceasta un junghi de sciatică în muşchiul meu fesier stâng. E în familia noastră. Tata săracul, un văduv, era un adevărat barometru în privinţa asta. El credea în căldura animală. Paltonul lui de iarnă era căptuşit cu blană de pisică. Aproape de sfârşit, aducându-şi aminte de regele David şi de Sulamita, împărţea patul cu Athos, credincios lui şi după moarte. Scuipatul de câine, cum probabil, că… (Tresare.) Au!

RICHIE GOULDING (Intră pe uşă cu un geamantan în mână): Cine râde cade-n cursă. Cel mai convenabil în tot Dub. Tocmai bun pentru ficatul şi rinichiul princiar. EVANTAIUL (Lovindu-l uşor): Toate au un sfârşit. Fii al meu. Acum.

BLOOM (Nehotărât): Chiar acuma acuma? N-ar fi trebuit să mă despart de talismanul meu. Ploaia, am stat pe stânci tocmai când se lăsa rouă, la malul mării, la vârsta mea din-tr-un nimic. Orice fenomen are o cauză naturală.-EVANTAIUL (Arată încet în jos): Ai voie. BLOOM (Priveşte în jos şi vede că ea are un şiret desfăcut la gheată): Se uită ăştia la noi.

EVANTAIUL (Arată acum grăbii în jgs): Trebuie. BLOOM (Ar vrea şi n-ar vrea): Eu mă pricep să fac noduri minunate la şireturi. Am învăţat când eram ucenic şi lucram la serviciul de expediţie la Kellet. Am experienţă. Orice nod spune tot. Perrnite-mi. E o plăcere. Am mai stat în genunchi o dată astăzi. Au!

(Bella îşi ridică uşor capotul şi, asigurându-şi echilibrul, îşi aşază pe marginea unui scaun laba durdulie a piciorului prinsă în gheata de piele şi glezna plinuţă de tot în ciorap de mătase. Bloom, ţeapăn, bătrânicios, se apleacă peste piciorul ei, şi cu degete delicate scoate şi introduce şiretul.)

BLOOM (Murmure tandre): Să fiu un vânzător care probează ghetele la Mansfield, ăsta a fost visul meu cel mai drag din tinereţe, ce bucurie când prinzi şiretul, când îl legi în cruciş tot mai sus în încălţările până la genunchi de piele fină, moale ca mătasea şi atât de incredibil de micuţe ale doamnelor din Clyde Road. Chiar mă duceam în fiecare zi să mă uit la manechinul lor de seară de la Ray-monde şi să-i privesc ciorapul subţire ca pânza de păianjen şi degeţelul de rubarbă cum se poartă la Paris. LABA PICIORULUI: Ta miroase-mi pielea asta caldă de capră. Ia cântăreşte-mi în palmă greutatea mea regală. BLOOM (Legând şiretul): Prea strâns? LABA PICIORULUI: Dacă dai chix, tu ăsta, îndemânca-tecule mai mult de-o grămadă, îţi dau un picior drept în minge.

BLOOM: Să nu-l bag în gaura greşită cum am făcut în noaptea aia la balul de la bazar. Ghinion. Nodul în butoniera greşită a ei… persoana de care era vorba. în noaptea aceea când s-a întâlnit cu… Gata!

(Termină de înnodat. Bella îşi lasă piciorul la pământ. Bloom îşi ridică încet capul. Faţa ei mare, privirea ochilor ei îl izbesc drept în frunte. Ochii lui se fac tulburi, mai întunecaţi, înconjuraţi de pungi, nasul i se îngroaşă.) BLOOM (Mormăie nedesluşit): în aşteptarea noilor comenzi ale domniilor voastre, rămânem, domnilor… BELLO (Cu privire aspră de basilisc, voce de bariton): Câine al dezonoarei! BLOOM (Pierdut de iubire): împărăteasă!

BELLO (Obrajii greoi căzuţi): Adorator al posteriorului adulterin!

BLOOM (Plângăreţ): Urieşenia ta!

BELLO: Devorator de fecale!

BLOOMA (Cm genuflexiune sinuoasă): Magnificenţa voastră!

BELLO: Jos! (O loveşte peste umăr cu evantaiul lui); înclină-ţi capu-ncoace! Alunecă-ţi piciorul stâng un pas înapoi! Acuma ai să cazi. Cazi! în patru labe!

BLOOMA (Dându-şi ochii peste cap, plină de admiraţie, închizându-şi-i): O, delicii!

(Cu ţipăt ascuţit, de epileptic, cade în patru labe, gro-hăind, amuşinlnd, zgâriind cu labele la picioarele ei, apoi zace, prefăcându-se moartă, cu ochii strâns închişi, cu pleoapele tremurătoare, aplecându-se la pământ în atitudinea prea excelentului maestru.)

BELLO (Cu păr buclat, favoriţi purpurii, mustaţă groasă în inele în jurul gurii altminteri rase, moletiere de munte, haină verde cu nasturi de argint, cămaşă sport şi pălărie alpină cu pană de cocoş de munte, munile adânc îngropate în buzunarele pantalonilor, îşi aşază călcâiul pe gâtul Bloomei şi şi-l apasă acolo): Să-mi simţi greutatea întreagă, închină-te, sclavă uricioasă, în faţa tronului căl-câielor glorioase ale despotului tău, atât de strălucitoare în dreapta lor mândrie.

BLOOMA (Subjugată, behăind): Jur să nu m-abat niciodată de la cuvântul vostru.

BELLO (Râde gros): Pe dracu'! Nici nu ştii ce te aşteaptă. Eu sunt tartorul care are să-ţi facă de petrecanie şi are să te frângă de tot! Pariez pe un rând de cocteiluri de Kentu-cky la toată lumea să scot eu viciul din tine, bătrâne. Ia sfi-dează-mă niţel, te sfidez să mă sfidezi. Şi dac-o faci, tremură de pe acum la gândul torturilor care au să-ţi fie aplicate şi-ncă în costum de gimnastică.

(Blooma se târăşte sub canapea şi priveşte ăe acolo printre franjuri.)

ZOE (Desfăcându-şi larg furoul s-o ascundă): Nu-i aici. BLOOMA (Închizându-şi ochii): Nu-i aici. FLORRY (Ascunzând-o cu capotul ei): Ea n-a vrut, mititica, domnule Bello. Are să fie cuminte de tot, domnule, vă rugăm.

KITTY: Nu fiţi prea aspră cu ea, domnule Bello. Vă rugăm noi să nu, vă rog doamnădomnule.

BELLO (Căutând s-o momească): Haide, răţuşco. Vreau să-ţi spun doar o vorbuliţă, scumpo, cit să-ţi administrez o corecţie. Doar aşa să stăm de vorbă, de la inimă la inimă, scumpete. (Blooma îşi scoate capul timidă.) Aşa, fetiţa. (Bello o înşfacă violent de păr şi o trage afară de sub canapea.) Vreau să-ţi dau o bătăiţă pentru binele tău acolo unde e mai moale. Cum mai stai cu poponeţele tău moale şi frumos? O, să vezi ce bine-are să fie, draga mea. Pre-găteşte-te să te pregăteşti.

BLOOMA (Cu voce pierdută): Să nu-mi rupeţi… BELLO (Sălbatic): Inelul de nas, cleştii, bastonul cel mare, cârligul de atârnat, cnutul – toate te fac eu să le săruţi şi în vremea asta au să cânte flautele cum era cu sclavii nubieni de odinioară. De data asta o păţeşti bine de tot. Am să te fac să ţii minte asta câte zile vei mai avea. (I se umflă vinele de pe frunte, se înroşeşte la faţă.) Am să m-aşez pe şaua moale a dosului tău în fiecare dimineaţă după ce-mi iau micul dejun gustos cu chifteluţe Matterson şi o sticlă de bere tare Guinness. (Sughiţă.) Şi-am să-mi sug ţigara mea de foi extra de bursă citind Gazeta Alimentaţiei. Poate chiar c-am să te tai şi-am să te jupoi, în dos, la grajduri, şi-am să gust câte o bucăţică din tine friptă crocant cu crochete din cutie, rumenit bine ca un purceluş de lapte cu orez şi lămâie sau cu murături. Are să usture, îţi spun eu. (îi suceşte braţul. Blooma schelălăie, făcându-se mică.) BLOOMA: Nu fi rea, doică! Te rog, nu. BELLO (Răsucindu-i încă o dată braţul): încă o dată! BLOOMA (Ţipă): O, chinurile iadului! îmi zvâcneşte fiecare nerv din tot trupul!

BELLO (Urlă): Perfect, pe dosul grosului generosului general! E lucrul cel mai frumos pe care l-am auzit de şase săptămâni încoace. Haide, nu mă mai face să aştept, dracu' să te ia. (O loveşte peste faţă.) BLOOMA (Geme): Mă baţi. Te spun eu… BELLO: Ţineţi-l la pământ, fetelor, până m-aşez pe el. ZOE: Aşa. Calcă-l în picioare! Şi eu vreau s-o fac. FLORRY: Nu, eu s-o fac. Nu fi lacomă tu. KITTY: Nu, eu, eu. împrumutaţi-mi-l mie.

(Bucătăreasa bordelului, doamna Keogh, ridată, cu barbă căruntă, în halat unsuros, cu ciorapi verzi şi saboţi bărbăteşti, murdară toată de făină, cu un făcăleţ plin de aluat crud în mină şi peste braţul dezgolit, îşi face apariţia în uşă.)

D-NA KEOGH (Feroce): Pot să v-ajut? (Toate o înşfacă pe Blooma şi-o ţintuiesc la pământ.)

BELLO (Se lasă pe vine, gemând, aşezându-se peste faţa lui Bloom, pufăind fum gros de ţigară de foi şi mângâin-du-şi pulpa grasă): Văd că Keating Clay Trişorul a fost ales preşedinte la Azilul Richmond şi că în afară de asta rentele preferenţiale Guinness au urcat la şaisprezece şi trei sferturi. Am fost de-a dreptul un tâmpit că n-am cumpărat pachetul ăla de care-mi ziceau Craig şi Gardner. Ăsta-i ghinionul meu, dracul să mă ia. Şi mârţoaga aia Zvârluga pe care nimeni nu dădea doi bani a ieşit la douăzeci şi unu. (îşi împunge mânios ţigara în urechea Bloomei.) Unde dracu-i scrumiera aia blestemată? BLOOMA (împunsă, sufofesecându-se): O! O! Monştrilor! N-aveţi milă deloc!

BELLO: La fiecare zece minute ai să mai vrei tu. Ai să te rogi de mine, ai să mă implori în genunchi cum nu te-ai mai rugat niciodată până acuma. (îi bagă sub nas în gest obscen pumnul cu ţigara aprinsă.) Ţine aici, sărută asta. Amândouă. Pupă. (îşi desface picioarele şi strângându-l între coapse, strigă cu glas aspru.) Hopa aşa! O călărire în zori. Am să te călăresc ca la premiul Eclipsei. (Se apleacă într-o parte şi-şi strânge calul de testicule, tare, urlând.) Ho! Am luat-o din loc! Las că am eu ac de cojocul tău. (îl călăreşte săltându-se peste el.) Doamna merge la pas şi vizitiul ei la trap şi domnul tropa trop la galop, la galop, la galop.

FLORRY (Trage de Bello): Lasă-mă şi pe mine peste el acuma. Tu ai stat destul. Eu am vrut înainte. ZOE (Trăgând ea de Florry): Eu. Eu. N-aţi mai terminat cu el, moinelor?

BLOOMA (Sufocându-se): Nu mai pot. BELLO: Nu, eu mai pot. Staţi niţel. (Îşi ţine respiraţia.) La dracu'. Uite. Acuma iese. (Se destupă pe la spate, pe urmă, strâmbându-se tare produce un vânt zgomotos.) Na, ţine asta! (Îşi pune dopul la loc.) Mda, asta a fost, şaisprezece şi trei sferturi., BLOOMA (Scăldată în sudoare): Nu-i de bărbat. (Miroase.) De femeie.

BELLO (Ridicându-se): Nu aşa, una caldă, una rece. Ce-ai căutat ai găsit, De-acuma nu mai eşti bărbat, eşti a mea cu totul, pusă la jug. Şi acuma rochia de penitenţă. Ai să-ţi lepezi hainele bărbăteşti, înţelegi, Ruby Cohen? şi-ai să-ţi tragi peste cap şi peste umeri rochia asta mătăsoasă, luxu-rioasă, de mătase, şi-asta mai repede, mai repede, auzi. BLOOMA (Crispându-se): De mătase, a spus stăpâna! O, cum foşneşte, cum unduieşte. Am voie s-o pipăi niţel cu vârful degetelor?

BELLO (Arată eu degetul spre tartele lui): Aşa cum sunt ele acuma ai să fii tu, dată cu eokmie, pudrată cu pudră şi cu subsuorile rase proaspăt. Au să-ţi ia măsura de-a dreptul pe pielea goală. Au să te strângă tare tare în corsete strimte de tot de puf moale cu arcuri de oase de balenă, până jos unde eşti ca un diamant, după cea mai din urmă modă, şi toată silueta ta, mai durdulie acuma decât înainte, are să fie prinsă în rochii cit mai strânse pe trup, cu ju-poane cu franjuri şi broderii, bineînţeles, cu blazonul calului meu, croite special pentru desuurile lui Alice şi cu mirosuri frumoase pentru Alice. Alice să-şi simtă jarte-reluţele. Martha şi Măria, poate la început cam sfioase în delicateţuri aşa de spumoase direct pe piele cu danteluţe pe genunchiul gol, şi asta ca să-ţi aducă aminte… BLOOMA (încânlăioare subretă cu obrajii îmbujoraţi, eu părul ca muştarul, mâini şi nas mare bărbăteşti, gura pofticioasă): Mi-am pus o singură dată lucrurile ei, aşa ca să simt şi eu, când stăteam pe strada Holles. Când o duceam mai greu i le spălam eu să facem economie de banii de spălătorie. Cămăşile mele le purtam şi pe faţă şi pe dos. Făceam o economie, la sânge.

BELLO (Rânjind): Servicii din astea mărunte, ca să-i faci plăcere lui mămica, nu? Şi cum te mai aranjai de cochet în oglindă, după ce lăsai în jos jaluzelele şi-ţi sumecai fusta pe pulpe şi pe ţâţele de ţap şi-ţi luai tot felul de poze de abandon voluptuos, nu-i aşa? Ho! ho! Ce-mi mai vine să râd! Cămăşuţa aia neagră, de ocazie, cică de gală, cu chiloţei scurţi perverşi care plesniseră pe la cusături când au viokt-o ultima dată şi pe care ţi i-a vândut madam Mi-riam Da. idrade de la hotelul Shellbourne, nu?

BLOOMA: Miriam. Neagră. Demimondenă. BELLO (Hohoteşte): Doamne Dumnezeule, nu mai pot de râs. Ce chestie! Ce drăguţă Miriam erai când ţi-ai tuns părul de la uşa din dos şi zăceai întinsă leşinată pe tot patul tocmai ca baba Dandrade când sta şi-aştepta s-o violeze locotenentul Smythe-Smythe, domnul Philip Augustl.- Blockwell, deputat, Signor Laci Daremo, robustul tenor, Bert cu ochii albaştri, băiatul de la lift, Henry Fleury faimos asemenea lui Gordon Bennett, Sheridan, mulatrul bogat ca un Cresus, campionul universitar de canotaj numărul opt de la colegiul Trinity, Ponto, superbul ei câine Newfoundland, şi Bobs, ducesa văduvă de Manorhamilton. (Hohoteşte iarăşi.) Doamne, ar face-o să râdă şi pe o pisică siameză!

BLOOMA (Cu mâinile şi trăsăturile feţei agitându-i-se în ticuri): Gerald m-a convertit pe mine s-ajung adept al corsetelor strânse, când jucam un rol de fată în piesa Vicc-Versa în şcoală. Dragul de Gerald. A prins patima asta înnebunit de corsetul soră-şi. Acuma, scumpul de Gerald se dă cu ruj pe buze şi-şi boieşte şi pleoapele. Cultul frumosului.

BELLO (Cu veselie răutăcioasă): Frumos! Splendid! Să-mi trag sufletul! Şi cum te mai aşezai pe scaunul de la toaletă, cu grijă, ca o femeie, şi-ţi ridicai fustele înfoiate acolo, pe seândurile lustruite de alţii.

BLOOMA: Asta este ştiinţa. Să compari bucuriile pe care le simţim fiecare. (Grav.) Şi chiar e mai bine în poziţia asta, pentru că înainte ştiu că mă udam pe… BELLO (Cu multă severitate): Nu mai vreau nici o neascultare. Uite acolo rumeguşul la colţ pentru tine. Ţi-am spus ce vreau eu, nu? Să faci din picioare, domnul meu! Te-nvăţ eu s-o faci ca un jintălman! Dacă ie prind cu o singură picătură pe scutece. Aha! Ca ăla cu măgăriţa lui Doran ai să vezi cine sunt eu. Păcatele trecutului tău ţi se ridică acuma împotrivă. Multe mai sunt. Cu sutele. PĂCATELE TRECUTULUI (Cor de voci amestecate) A contractat un fel de căsătorie clandestină cu cel puţin o femeie în umbra Bisericii Negre. Telefona în minte mesaje de nerepetat unei domnişoare Dunn la o adresă pe strada d'Olier în vreme ce se deda la acte indecente cu aparatul de telefon într-o cabină publică. Cu vorba şi cu fapta a încurajat o târfă nocturnă să depoziteze fecale şi alte materii într-o gheretă aflată nu în scopuri sanitare pe un maidan. în cinci locuri publice a scris cu creionul inscripţii oferindu-şi partenera nupţială tuturor bărbaţilor cu mădulare viguroase. Şi lângă fabrica de vitriol care miroase aşa urât nu trecea noapte de noapte pe lângă perechile de îndrăgostiţi să vadă dacă şi ce şi cit de mult putea să vadă? Nu şedea întins în pat, ca un porc de ţap, chicotind peste o bucată scârboasă de hârtie de toaletă bine folosită care-i fusese oferită de o prostituată mai uricioasă, excitată cu turtă dulce şi cu un mandat poştal?