James Joyce ulise

Pentru că, în prima tinereţe, şi el întârziase adesea să observe printr-un rondel bombat de sticlă multicoloră spectacolul oferit, cu schimbări continui, de strada de afară – pietoni, patrupede, velocipede, vehicule, trecând încet, repede, în ritm egal, înconjurând, revenind să înconjoare limitele unui rotund globular dominându-l.

Ce amintiri distincte avea fiecare din ei despre ea, acum de opt ani moartă?

Cel mai în vârsta, despre cărţile ei de joc şi fisele respective, despre căţelul ei skye terrier, despre presupusa

L ei avere, despre pierderile ei de atenţie şi surzenia ei incipientă; cel mai tânăr, despre lămpiţa cu ulei din fala statuii Imaculatei Concepţii, despre periile ei verde şi maro anume pentru Charles Stewart Parnell şi pentru Michael Davitt, despre hârtia ei foiţă.

Nu-i mai rămânea lui la dispoziţie nici un mijloc pentru a realiza acea întinerire pe care asemenea amintiri mărturisite unui tovarăş mai tânăr o făceau încă şi mai dorită?

Gimnastica de cameră, mai înainte vreme intermitent practicată, apoi abandonată, aşa cum e indicată în cartea lui Eugen Sandow – Forţa fizică şi cum s-o obţinevi, concepută anume pentru bărbaţi angrenaţi în activităţi comerciale sedentare, şi care urma să fie executată în stare de concentrare mentală în faţa oglinzii, astfel încât să pună în mişcare diferitele categorii de muşchi şi să producă succesiv o relaxare plăcută şi cea mai agreabilă reanimare a agilităţii juvenile.

Stăpânise el, într-o epocă anterioară a tinereţii, o agilitate fizică mai deosebită?

Deşi ridicarea halterelor fusese de la început mai presus de forţele sale şi turul complet la bară mai presus de resursele curajului său, totuşi, ca elev de colegiu excelase în execuţia regulată şi prelungită a jumătăţilor de ridicare la bare paralele ca o urmare a dezvoltării anormale a muşchilor săi abdominali.

S-a referit vreunul din ei în mod deschis la deosebirea lor rasială?

Niciunul nici altul.

Care au fost, reduse la cea mai simplă formă reciprocă a lor, gândurile lui Bloom despre gândurile lui Stephen despre Bloom şi gândurile lui Bloom despre gândurile lui Stephen cu privire la ce ar fi gândit Bloom despre Stephen?

Se gândea că el se gândea că el e evreu în vreme ce pe de altă parte el ştia că celălalt ştia că el ştia că celălalt nu este.

Odată înlăturate barierele reticenţelor, care erau filiaţiile lor respective?

Bloom, singurul descendent transubstanţial de parte bărbătească al lui Rudolf Virag (mai târziu Rudolf Bloom) din Sombathely, Viena, Budapesta, Milano, Londra şi Dublin şi al Ellenei Higgins, cea de a doua fiică a lui Julius Higgins (născut Karoly) şi al Fanny-ei Higgins (născută Hegarty); Stephen, cel mai vârstnic descendent consubstanţial supravieţuitor de parte bărbătească al lui Simon Dedalus din Cork şi Dublin şi al lui Mary, fiica lui Richard şi Christina Goulding (născută Grier).

Erau Bloom Stephen botezaţi, şi când şi de către cine, cleric sau laic?

Bloom (de trei ori) de către reverendul Gilmer Johnston M. A., singur, în biserica protestantă Saint Ni-cholas Without, Coombe; de James O'Connor, Philip Gil-ligan şi James Fitzpatrick, laolaltă, la o pompă în satul Swords; şi de către reverendul Charles Malone CC, în biserica Celor Trei Sfinţi, Rathgar. Stephen (o dată) de către reverendul Charles Malone, CC, singur, în biserica Celor Trei Sfinţi, Rathgar.

Au constatat ei că evoluţia instrucţiei lor şcolare era asemănătoare?

Substituindu-l pe Stephen lui Bloom Stoom ar fi urmat să treacă succesiv printr-o grădiniţă de copii condusă de o doamnă şi printr-un colegiu. Substituindu-l pe Bloom lui Stephen, Blephen ar fi urmat să treacă succesiv prin treptele pregătitoare, de juniori, medii şi seniori ale şcolii medii şi trecând examenul de admitere, ar fi parcurs anul întâi, al doilea şi al treilea şi licenţa universităţii regale.

De ce s-a abţinut Bloom să afirme că şi el frecventase universitatea vieţii?

Din cauza nesiguranţei sale oscilante privind întrebarea dacă această observaţie fusese sau nu fusese formulată deja de el către Stephen sau de Stephen către el.

Care erau cele două categorii de temperamente pe care fiecare din ei îl reprezentau?

— UUse, voi. II

Cel ştiinţific. Cel artiste;

Ce probe a invocat Bloom pentru a demonstra că înclina mai mult către ştiinţa aplicată decât către cea pură?

Anumite eventuale invenţii la care se gândise pe când sta întins pe spate într-o stare de mulţumire indolentă pentru a-şi uşura digestia, stimulat şi de faptul că aprecia importanţa unor invenţii acum comune dar odinioară revoluţionare, de pildă, paraşuta aeronautică, telescopul cu oglindă, tirbuşonul în spirală, acul de siguranţă, sifonul de apă minerală, ecluza cu vane mecanice, pompa de suc-ţiune.

Invenţiile acestea nu erau gândite mai ales în vederea unui plan de îmbunătăţire a activităţii grădiniţelor de copii?

Ba da, deoarece făceau să fie depăşite puştile cu dopuri, baloanele elastice, jocurile de noroc, catapultele. Ele includeau caleidoscopuri astronomice înfăţişând cele douăsprezece constelaţii ale zodiacului de la Berbece la Peşti, planetarii mecanice în miniatură de tipul Orrery, carouri de gelatină cu cifre, biscuiţi geometrici corespunzând cu aşa-numiţii biscuiţi zoologici, mingi reprezentând globul pământesc, păpuşi în costume istorice.

Ce-l mai stimula de asemenea în asemenea meditaţii ale sale?

Succesele financiare realizate de Ephraim Marks şi Charles A. James, primul cu bazarul său de un penny situat la nr. 42, strada George, Sud, celălalt cu prăvălia sa de articole de 6V2 penny, bazar universal şi expoziţie de figuri de ceară de la nr. 30, strada Henry, intrarea 2 pence, copiii 1 penny; precum şi posibilităţile nelimitate până acum neexploatate ale artei moderne a reclamei şi publicităţii reduse la simboluri triliteralo-monoideale, de maximă vizibilitate verticală (pentru a fi ghicite), de maximă legibilitate orizontală (pentru a fi descifrate) şi cu eficacitate magnetică pentru a fixa atenţia involuntară, spre a-i atrage interesul, a o convinge, a o decide.

Cum ar fi?

K. 11. Pantaloni – Kino 11/-

Firma Cheilor. Alexander J. Keyes.

Cum nu ar fi? -

Priviţi această luminare lungă. Socotiţi în cât timp arde până la capăt şi veţi primi gratuit o pereche de ghete de piele naturală fabricaţia noastră, putere de oglindire de o luminare. Adresaţi-vă: Barclay şi Cook, 18, strada Talbot.

Bacilicid (Praf insecticid).

Celmaibun (Cremă de ghete).

Ceainevoie (Briceag de buzunar cu două lame combinat cu tirbuşon, pilă de unghii şi curăţitor de pipă).

Şi cum ar fi sub nici un motiv?

Ce-i un cămin fără cutiile de conserve de carne Plum-tree?

Un cămin nedesăvârşit.

Cu ele, un leagăn al fericirii şi mulţumirii sufleteşti.

Fabricate de George Plumtreee, nr. 23, cheiul Negustorilor, Dublin, ambalate în cutii de 4 uncii, şi inserate de Consilierul Joseph P. Nannetti, deputat, Rotunda Ward, nr. 19 strada Hardwicke, sub anunţurile de decese şi comemorări. Numele pe firmă este Plumtree. O cutie Plum-tree este o cutie de conserve de carne, marca înregistrată. Feriţi-vă de imitaţii. Plumcutie. Trumplutree. Cutitrie. Plamtutree.

Ce exemple a produs el pentru a-l induce pe Stephen să deducă faptul că originalitatea, deşi îşi produce propria răsplată, nu conduce în mod invariabil la succes?

Propriul său proiect, odinioară ideat şi apoi abandonat al unei car-reclamă iluminat, tras de un animal de povară, în care ar fi urmat să fie instalate două fete elegant învestmântate ocupându-se cu scrierea unor texte.

Ce scenă astfel sugerată a fost construită mental de Stephen?

Un hotel singuratic într-o trecătoare muntoasă. Toamnă. Amurg. Focul aprins în cămin. Un tânăr aşezat într-un colţ întunecat. Intră o tânără femeie. Neliniştită. Singuratică. Se aşază. Se îndreaptă spre fereastră. Se ridică în picioare. Se aşază. Amurg. Stă pe gânduri. Pe o solitară foaie de hârtie cu antetul hotelului scrie ceva. Stă pe gânduri Scrise. Oftează. Zgomot de roţi şi copite. Ea se grăbeşte să iasă. El se urneşte din colţul său întunecat. Ridică foaia singuratică de hârtie. O ţine cu partea scrisă spre foc. Amurg. Citeşte. Singuratic.

Ce?

Cu scris aplecat, drept şi răsturnat: Hotelul Queen, Hotelul Queen, Hotelul Quee…

Ce scenă astfel sugerată a fost construită mental de Bloom?

Hotelul Queen, Ennis, comitatul Clare, în care Rudolph Bloom (Rudolph Virag), a murit în seara de 27 iunie 1886, la o oră nespecificată, ca urmare a unei doze excesive de praf de piciorul cocoşului (aconită), autoadministrată sub forma unei frecţii antinevralgice, compusă din 2 părţi frec-ţie de aconită la o parte de cloroform lichid (cumpărată de el la ora 10,20 a. m. în dimineaţa de 27 iunie 1886, de la prăvălia medicinală a lui Francis Dennehy, de la nr. 17, strada Bisericii, Ennis), după ce, deşi nu ca o urmare a precedentei achiziţii, cumpărase la ora 3,15 p. m. în după amiaza de 27 iunie 1886, o pălărie canotieră nouă, extra-şic (după ce cumpărase, dar nu ca o urmare a precedentei achiziţii, la ora şi locul susmenţionate, toxina susmenţionată) de la magazinul de galanterie al lui James Cullne, la nr. 4, strada Mare, Ennis.

A atribuit el această omonimie unei informaţii, sau unei coincidenţe sau intuiţiei? Coincidenţei.

A descris el verbal această scenă pentru a-l face pe oaspetele său să o vizualizeze?

A preferat ca el însuşi să privească faţa celuilalt şi să asculte vorbele celuilalt prin care naraţiunea sa virtuală îşi găsea o realizare şi temperamentul său activ găsea o uşurare.

A văzut el oare o a doua coincidenţă în cea de a doua scenă ce i-a fost povestită, descrisă de narator ca intitulată O privelişte ca din Pisgah a Palestinei sau Parabola prunelor?

Această scenă, împreună cu precedenta şi cu altele nepovestite dar existente prin implicaţie, la care se adaugă eseuri pe diferite teme sau apoftegme morale (de pildă Eroul meu favorit sau Temporizarea este Hoţul Timpului) compuse în cursul anilor de şcoală i se păreau să cuprindă în sine şi în conjuncţie cu ecuaţia personală anumite posibilităţi de succes financiar, social, personal şi sexual, fie colectate şi selectate în mod special ca modele de teme pedagogice (valoare garantată sută la sută) pentru uzul elevilor din clasele preparatoare sau inferioare, sau oferite în formă tipărită, urmând precedentele lui Philip Beaufoy sau ale Doctorului Dick sau al Studiilor în albastru ale lui Heblon prin vreo publicaţie de tiraj oficializat şi solvabilă sau folosite verbal ca stimul intelectual pentru auditori binevoitori, în măsură să aprecieze tacit naraţiunea bine condusă şi să augureze cu încredere încheierea ei încununată de succes, în timpul nopţilor tot mai lungi urmând treptat solstiţiului de vară din ziua următoare sărind trei, adică marţi 21 iunie (Sf. Aloysius Gonzaga), răsăritul soarelui, 3,33 a. m., apusul soarelui, 8,29 p. m.

Ce problemă domestică i-a solcitat frecvent, deopotrivă cu, dacă nu mai mult decât oricare alta, mintea? Ce să facem cu soţiile noastre.

Care ar fi fost soluţiile sale ipotetice, luate fiecare în parte?

Jocurile de familie (domino, alma, jocul gropiţelor din obraz, jocul cu beţişoare de fildeş, bilbochetul, Napoleon, ecarte, bezică, şaizeci şi şase, cerşesc-de-la-vecinul, dame, şah sau triotrac); brodatul, cârpitul sau împletitul pentru învestmântarea populaţiei aflate sub asistenţa poliţiei; duete muzicale, mandolină şi ghitară, pian şi flaut, ghitară şi pian; transcriere de acte sau de adrese pe plicuri; vizite bisăptămânale la amuzamentele publice; activităţi comerciale cum ar fi cele în care se comandă într-o atmosferă plăcută şi se dă ascultare cu plăcere stăpânei casei şi proprietăresei într-o lăptărie răcoroasă sau într-un salon cu divane calde şi cu ţigări; satisfacerea clandestină a iritaţiei erotice în bordelurile masculine, inspectate de stat şi controlate medical; vizite sociale la intervale regulate, infrecvente, controlate şi cu supraveghere preventivă frecventă reluate la şi din partea cunoştinţelor fe-rninime de respectabilitate recunoscută în vecinătate; cursurile de seară educative special desemnate să facă agreabil procesul de instruire liberală.

Ce exemple de dezvoltare mentală deficientă din partea soţiei sale l-a înclinat în favoarea soluţiei ultime menţionate (a noua)?

În clipele ei de răgaz ea umplea în repetate rânduri câte o foaie de hârtie cu semne şi hieroglife despre care afirma că erau caractere greceşti şi irlandeze şi ebraice. îl întreba constant la intervale diferite despre metoda corectă de a ortografia iniţiala majusculă a numelui capitalei Canadei, Quebec. Înţelegea prea puţin din complicaţiile politice interne sau din echilibrul de forţe internaţional. Calculând adunările pe notele de plată recurgea frecvent la ajutorul degetelor. După completarea unor compoziţii epistolare laconice abandona instrumentul de caligrafie în mediul colorant expunându-l acţiunii corozive a sulfatului feros, vitriolului verde şi gogoaşei de ristic. Cuvintele polisilabice neobişnuite de origină străină le interpreta fonetic sau prin falsă analogie sau prin ambele procedee: metempsihoză (mă-tu-n-pi-soză), alias (persoană înclinată spre cerşetorie menţionată în Sfânta Scriptură).

Ce compensa, în falsul echilibru al inteligenţei ei aceste şi alte asemenea deficienţe de judecată privind persoane, locuri, şi obiecte?

Falsul paralelism aparent al tuturor braţelor perpendiculare ale tuturor balanţelor, dovedit adevărat prin însăşi construcţia lor. Contrabalanţa corectitudinii judecăţii sale privind o anume persoană aşa cum o dovedea experienţa.

Cum încercase el să remedieze această stare de ignoranţă relativă?

În diferite feluri Lăsând în vreun loc la vedere o anume carte deschisă la o anume pagină; asumând în ce o priveşte cunoştinţe latente când îi formula aluzii cu caracter explicativ; ridiculizând făţiş în prezenţa ei greşelile din ignoranţă a vreunei alte persoane absente.

Cu ce grad de succes încercase el un proces de instruire directă?

Ea nu urmărea totul, o parte din întreg doar, era atentă cu interes, înţelegea cu surpriză, repeta cu grijă, îşi amintea cu mai multă dificultate, uita cu uşurinţă, îşi reamintea cu ezitare, re-repeta cu erori.

Ce sistem se dovedise mai eficient?

Sugestia indirectă implicând interesul personal.

De exemplu?

Ei îi displăcea umbrela pe ploaie, lui îi plăcea o femeie cu umbrelă, ei îi displăcea o pălărie nouă pe ploaie, lui îi plăcea o femeie cu pălărie nouă, el îi cumpăra o pălărie nouă pe ploaie, ea purta umbrela cu pălăria nouă.

Acceptând analogia implicată în parabola oaspetelui său ce exemple de personaje eminente din perioada ur-mând exilului a invocat el?

Trei căutători ai adevărului pur, Moise din Egipt, Moise Maimonides, autorul lucrării More Nebukini (Călăuza celor perplecşi) şi Moise Mendelssohn, atât de eminent încât de la Moise (din Egipt) până la Moise (Mendelssohn) nu 6-a mai ridicat nici un altul ca Moise (Maimonides).

Ce declaraţie a fost formulată, sub rezervă, de Bloom privind un al patrulea căutător al adevărului pur, cu numele de Aristot, menţionat, cerându-şi permisiunea, de Stephen?

Că acest susmenţionat căutător fusese un discipol al unui filosof rabinic, cu numele incert.

Au mai fost menţionaţi şi ăilalţi copii ai legii iluştri anapocrifi aparţinând unei rase alese sau respinse?

Felix Bartholdy Mendelssohn (compozitor), Baruch Spinoza (filosof), Mendoza (pugilist), Ferdinand Lassalle (reformator, duelist).

Ce fragmente de versuri din limbile ebraică veche şi irlandeză veche au fost citate cu modulaţii ale glasului şi traducerea textelor de către gazdă către oaspete şi de către oaspete către gazdă?

De către Stephen: suil, suil, suil arun, suil go sicair agus, suil go cuin (mergi, mergi, mergi pe calea ta, mergi cu bine, mergi cu grijă).

De către Bloom: Kifeloch, harimon rakatejch m'haad l'zamatejch (templul tău în părul tău este ca o felie de rodie).

Cum s-a făcut comparaţia glifică a simbolurilor fonetice din ambele limbi pentru a substanţializa comparaţia orală?

Pe fila albă penultimă a unei cărţi de stil literar inferior, intitulată Plăcerile păcatului (scoasă la iveală de Bloom şi manipulată astfel încât coperta ei din faţă să intre în contact cu suprafaţa mesei) cu un creion (furnizat de Stephen) Stephen a scris caracterele irlandeze pentru g, e, d, m, simplu şi modificat, şi Bloom la rândul său a scris caracterele ebraice ghimel, aleph, daleth şi (în absenţa lui mem) un goph pe care i l-a substituit, explicând valoarea lor aritmetică ca numere ordinale şi cardinale, respectiv 3, 1, 4 şi 100.

Cunoştinţele, stăpânite de ambii în fiecare din aceste limbi, cea moartă şi cea reînviată, erau teoretice sau practice?

Teoretice, fiind limitate la anumite reguli gramaticale de accidentă şi sintaxă şi excluzând practic vocabularul.

Ce puncte de contact existau între aceste limbi şi între oamenii care le vorbeau?

Prezenţa sunetelor guturale, aspiraţiile diacritice, literele epentetice şi servile în ambele limbi; antichitatea lor, ambele fiind predate pe câmpia Shinar cu 242 de ani după potop în seminarul instituit de Fenius Farsaigh. descendent al lui Noe, progenitor al Israelului şi ascendent ai lui Heber şi Heremon, progenitori ai Irlandei; literaturile lor arheologice, genealogice, hagiografice, exegetice, homile-tice, toponomastice, istorice şi religioase incluzând operele rabinilor şi culdeelor, Torah, Talmudul, (Mischna şi Ghe-mara), Massor, Pentateucul, Cartea lui Dun Cow, Cartea din Ballymote, Ghirlanda lui Howth, Cartea din Kell; dispersarea, persecutarea, supravieţuirea şi reînvierea lor; izolarea riturilor lor sinagogice şi eclesiatice în ghetto (Abaţia Sfintei Mary) ţi casele publice (taverna Adam ţi Łva); proscripţia costumelor lor naţionale în legile penale şi în legile vestimentare evreieşti; restaurarea lui Chanan David în Sion şi posibilitatea autonomiei sau devoluţiei politice a Irlandei.

Ce imn a cântat în parte Bloom anticipând acea multiplă încununare etnică ireductibilă?

Kolod balejwaw pnimah Nefesch, jehudi, homijah.

De ce anume a fost oprită cântarea la încheierea acestui prim distih”?

Ca urmare a unei mnemotehnici defective.

Cum a compensat cântăreţul această deficienţă? Printr-o versiune perifrastică a textului în general.

În ce observaţiuni comune s-au contopit reflecţiile lor reciproce?

Simplificarea crescândă care poate fi urmărită de la hieroglifele epigrafice egiptene la alfabetele grec şi roii ian şi anticiparea stenografiei moderne şi a codului telegrafic în inscripţiile cuneiforme (semite) şi şi în scrierea Oghamiior, virgulară, quinquecostală (celtică).

S-a conformat oaspetele cererii gazdei sale?

Din două puncte de vedere, adăugându-şi semnătura în caractere latine şi irlandeze.

Care era senzaţia auditivă a lui Stephen? Auzea într-o melodie profundă străveche masculină nefamiliară acumularea trecutului.

Care era senzaţia vizuală a lui Bloom? Vedea într-o formă familiară masculină tânără vie predestinarea viitorului.

Care erau cvasisenzaţiile voliţionale cvasisimultane ale lui Bloom şi Stephen cu privire la identităţile tainice?

Din punct de vedere vizual, ale lui Stephen: Figura tradiţională a hipostazei, descrisă de Johannes Damasce-nus, Lentulus Romanus şi Epiphanius Monachus ca fiind leucodermică, susquipedaliană şi cu părul întunecat ca vinul.

Din punct de vedere auditiv, ale lui Bloom: Accentul tradiţional al extazului catastrofei.

Ce cariere viitoare fuseseră în trecut posibile pentru Bloom şi cu ce exemple?

În biserica, Romano-catolică, Anglicană sau Noncon-formistă: exemple, prea reverendul John Conmee, S. J., reverendul T. Salmon, doctor în divinitate, prevost al colegiului Trinity, dr. Alexander J. Dowie. în baroul britanic sau irlandez: exemple, Seymour Bushe, consilier regal, Rufus Isaacs, consilier regal. Pe scenă, exemple moderne sau shakespeariene, Charles Wyndham, mare comedian, Osmond Tearle (1901), exponent al lui Shakespeare.

L-a încurajat gazda pe oaspetele său să cânte cu glas modulat o legendă stranie pe o temă înrudită?

Liniştindu-l, locul în care se aflau fiind de aşa natură încât nimeni nu i-ar fi putut auzi vorbind, adică închis, el însuşi fiind liniştit, băuturile servite, scăzând sedimentele reziduale semi-solide datorate mixturii mecanice, apă, plus zahăr plus frişca plus cacao, fiind acum consumate.

Puteţi recita prima (în major) parte a acestei legende cântate?

Micul Harry Hughes şi colegii săi, atunceă

Att ieşit afară să se joace cu mingea ţŁar lungea dinţii pe care rmeul Harry Hutf

A trecut în grădina ovreiului peste zid

%ar a doua minge pe care micul Harry Hu

Toate geamurile ovreiului i le-a ciobit.

Micul

Hughes i^ colegUjă'.

lngea^Şi chiar mingea dinţii pe care micul Harry Hughes o aruncat-o a trecut în grădina ovreiului ud.

Şt chiar a doua mingepecare micul Hariy Hughes a aruncat-o toate geamurile ovreiului i le-a oobit.

Cum a primit fiul lui Rudolph această primă parte? Cu simţăminte limpezi. Surâzând, el, un evreu, a ascultat cu plăcere şi şi-a privit fereastra neciobită a bucătăriei.

Recitaţi a doua parte (în minor) a legendei.

Atunci iată că a ieşit fata ovreiului

Şi era îmbrăcată toată îri verde.

Ia vino-ncoace, tu, băieţaşule atât de drăguţ, Să te văd cum mai baţi mingea de repede.

Nu mă-ntorc, nu pot să mă-nlorc, Fără colegii mei toţi, Că dacă aude profesorul meu Ne snopeşie-n bătaie pe toţi.

Ea l-a apucat de mânuţa lui albă Şi l-a tras în casă curând, Până l-a închis într-o cameră-n fund, Unde nimeni nu l-ar fi auzit ţipând.

A scos un briceag din buzunarul rochiţei, Şi i-a tăiat căpşorul lui mic. Şi acum el nu se mai joacă cu mingea, Şi nu mai simte nimic.

Îmbrăcată toată în verde. la vino-ncocce, tu, băieţaşule atât de drăguţ, să te văd cum mal baji mingea de repede.

Cum a primit tatăl lui Millicent această a doua parte?

Cu simţăminte amestecate. Fără să surâdă, el auzea şi vedea minunându-se că o fiică de evreu era îmbrăcată toată în verde.

Rezumaţi comentariul lui Stephen.

Unul dintre toţi, cel mai mic dintre toţi, este victima predestinată. Odată din inadvertenţă, a doua oară deliberat, îşi provoacă destinul. Acesta vine când el este părăsit şi îl provoacă atunci când el ezită acum şi, asemenea unei arătări de speranţă şi tinereţe, îl cuprinde când el nu mai rezistă. îl conduce într-o locuinţă străină, în încăperile tainice ale unui necredincios şi acolo, implacabil îl imolează, pe el acum consimţind.

De ce era gazda (victimă predestinată) trist?

Ar fi dorit ca o asemenea poveste a unei făptuiri să nu fie povestită despre o făptuire nu de el făptuită şi să nu fi trebuit de el să fie povestită.

De ce a rămas gazda (ezitând, acum nerezistând) nemişcat?

Conformându-se legii conservării energiei.

De ce a rămas gazda (tainic necredincios) tăcut?

Cântărea probele posibile în favoarea şi împotriva omorului ritual:- incitările puterilor ierarhice, superstiţiile vulgului, propagarea zvonurilor în încălcarea continuă a veridicităţii, pizma faţă de opulenţă, influenţa represaliilor, reapariţia sporadică a delicventei ataviste, circumstanţele atenuante ale fanatismului, sugestiei hipnotice şi somnambulismului.

Faţă de care din aceste dezordini mentale sau fizice nu era el cu totul imun (dacă se poate spune că ar fi fost imun faţă de vreuna)?

Faţă de sugestia hipnotică: odată, deşteptându-se, nu-şi mai recunoscuse camera de culcare; în mai multe împrejurări, deşteptându-se, fusese un timp indefinit incapabil să se mişte sau să emită sunete. Faţă de somnam-bulism: odată, dormind, trupul său se ridicase chircin-du-se şi târându-se în direcţia unui foc lipsit de căldură Şi ajungând la destinaţie, acolo, încolăcit, neîncălzit, zăcuse în cămaşa de noapte, dormind.

Acest fenomen din urmă, sau vreunul înrudit, se mai manifestase vreodată la vreun membru al familiei sale?