James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

(Îşi arată servieta) Avem aici dovezi cu neputinţă de res­pins, corpus delicii, Înălţimea Voastră, un exemplar din-tr-o operă a perioadei mele mature desfigurată de am­prenta Fiarei. O VOCE DE LA GALERIE :

Moise, Moise, rege al iudeilor uns, S-a şters la fund cu Daily News.

BLOOM (Cu bravură) : Exageraţi monstruos. BEAUFOY : Lepădătură josnică ! Ar trebui să te-arunce în cloaca porcilor, putreziciune a pămîntului ! (Către ju­raţi.) Ce mai, aruncaţi o privire asupra vieţii sale particu­lare ! Duce o existenţă cvadruplă ! înger de stradă şi dia­vol de casă. Numele lui nu poate fi menţionat nici în so­cietatea cea mai îndoielnică. Cel mai deşuchiat conspira­tor al epocii.

BLOOM (Către juraţi) : Şi el, burlac, cum... PRIMUL VARDIST : Procesul Regele contra Bloom. Che­maţi-o pe femeia Driscoll. APRODUL : Mary Driscoll, fată-n casă.

(Se apropie Mary Driscoll, o servitoare cam şleampătă. Ţine o găleată agăţată de braţ şi în mînă o perie de frecat pe jos.)

AL DOILEA VARDIST : încă una ! Eşti şi tu de meserie ? MARY DRISCOLL (Indignată) : Eu nu mi-s din alea. Eu am o reputaţie respectabilă şi am stat patru luni la ultima mea casă. Aveam situaţie, patru lire pe an şi vinerile libere, şi-a trebuit să plec din cauza manevrelor mnealui. PRIMUL VARDIST : De ce anume îl acuzi ? MARY DRISCOLL : Mi-a făcut o propunere anume da' eu mă preţuiesc mai mult, aşa săracă cum sînt. BLOOM (în halat de casă de zanana, pantaloni de flanel, papuci fără tocuri, nebărbierit, cu părul vîlvoi, vorbeşte blînd): Te-am tratat bine. Ţi-am dăruit suveniruri, jar­tiere de lux verde smaragd mult mai presus de situaţia ta. Şi ţi-am ţinut şi partea, ca un imprudent, cînd te-au acuzat c-ai furat nu ştiu ce. E o măsură în toate. Joacă şi tu cinstit. MARY DRISCOLL (Tulburată): Aşa să mi-ajute Dumne-

127

zeu care mă vede acuma în noaptea asta dacă am pus eu muia pe stridiile alea !

PRIMUL VARDIST : Care-i ofensa de care te plîngi ? S-a întâmplat ceva ?

MARY DRISCOLL : M-a surprins în curte în spate, Nălţi-mea voastră, cînd cucoana ieşise după cumpărături, într-o dimineaţă, ca să-mi ceară cică un ac de siguranţă. M-a înşfăcat de m-am ales cu vînătăi in patru locuri pă chestia asta. Şi şi-a şi băgat de două ori mîna pe sub fustele mele. BLOOM : Ea m-a molestat în schimb.

MARY DRISCOLL (Cu dispreţ) : Eu respect mai mult pe­ria asta de frecat, dacă e să spun. I-am dădut replica, Nai* ţimea mea, şi el a făcut remarca că tacâ-ţi gura.

(Rîsete generale.)

GEORGES FOTTRELL (Grefier, cu voce răsunătoare) ; Linişte în sala de şedinţe ! Acuzatul va face acum o decla­raţie falsă.

(Bloom, care-şi declară nevinovăţia, ţinînd în mină un lotus desfoliat, începe un discurs lung, ininteligibil. Ar tre­bui să se dea ascultare spuselor emoţionante pe care avo­catul său le-a avut de spus în faţa juriului. El personal e un om sfirşit, dar deşi a fost înfierat ca o oaie neagră, dacă ar putea să se exprime astfel, avea intenţia să se îndrepte, să răscumpere amintirea trecutului într-un chip de ade­vărată soră şi să se reîntoarcă în sinul naturii ca un animal pur domestic, El, care fusese copil de şapte luni, crescut cu grijă şi îngrijit de o rudă vîrstnică, bolnavă la pat. S-ar putea să fi fost unele greşeli în viaţa tatălui său supus gre­şelilor, dar el avea acum intenţia să întoarcă o foaie nouă şi acum cînd în sfirşit ajunsese la stîlpul de tortură, să ducă o viaţă casnică în amurgul zilelor sale lăsîndu-se pătruns de căldura plină de iubire a sinului încăpător al familiei. El, ca cetăţean britanic aclimatizat, culesese în seara aceasta de vară de pe platforma din spate a unui vagon pe linia de centură în timp ce ploaia se lăsa aştep­tată impresiuni, cum s-ar zice, dinspre ferestrele căminelor pline de dragoste din municipiul Dublin şi districtele sale urbane periferice, ale unor scene cu adevărat rurale de fericire într-o ţară mai bună, cu hîrtie de tapet Dockrell de unu şi nouă pence duzina, copilaşi nevinovaţi născuţi cetăţeni britanici îngînînd rugăciuni către Copilul Sfînt,

128

tineri şcolari zbenguindu-se cu caietele lor de notiţe, tinere doamne model cîntînd la pianoforte sau toţi cu fervoare recitind rozariile familiei în jurul buturugii de Crăciun acum trosnind în timp ce pe verzile cărări şi alei fetişca­nele cu drăguţii lor ce vremuri se plimbau în sunetele acordeoanelor marca Britannia de metal cu armătură me­talică cu patru game şi douăsprezece sufluri, o ocazie unică, vîndute în pierdere, cea mai mare ocazie de solduri...)