James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

de mina cu care el caută să-i pipăie sinul.) Stai niţel, mi-

cuţule. Lasă-te de de-astea, c-ai putea s-o nimereşti mai

rău. N-ai ceva sunători pentru fetiţa ? Vreo zece şilingi ?

BLOOM (Surîde, dă încet din cap) : Mai mult chiar, huria

mea, mai mult.

ZOE : Mai mult şi-ncă mai ce ? (li mîngîie neglijent cu

lăbuţe de catifea.) Nu vii pînă în salon să vezi pianina cea

nouă ? Vino c-acuş m-am şi dezbrăcat.

BLOOM (pipăindu-şi plin de îndoială ceafa, cu jena fără

pereche a unui precupeţ pus să aprecieze simetria sinilor

ei dezgoliţi) : Ştiu eu pe una care-ar fi grozav de geloasă

dac-ar şti ce se-ntîmplă. Monstrul cu ochii verzi. (Serios.)

Ştii ce greu e. Nu trebuie să-ţi mai spun eu.

ZOE (Flatată) : Ce nu văd ochii nu ştie nici inima. (îl mîn-

glie.) Hai.

BLOOM : Vrăjitoarea rîzătoarea ! Mîna care leagănă

leagănul.

ZOE : Bebeluşule !

BLOOM fin scutece de sugar, cu blăniţă, capul mare cu

o claie de păr negru, fixează cu ochi mari furoul ei şi-i

numără cataramele de bronz cu un deget bont, cu limba

umedă lîlîindu-i, silabisind cu greutate) : Ulu tioi tlei —

tlei tloi tlulu.

CATARAMELE : Iubeşte-mă. Nu mă iubi. Iubeşte-mă.

ZOE : Cine tace înseamnă că-i place. (Cu ghearele mici

desfăcute îi ia captivă mîna, arătătorul ei strecurmdu-i

în palmă un semn tainic, ispitindu-l întru pieire) : Mîini

calde pipotă rece.

(El şovăie printre miresme, muzici, ispite. Ea îl îm­pinge spre trepte, atrăgîndu-l prin odoarea subsuorilor ei, prin viciul ochilor ei vopsiţi, prin foşnetul furoului ale cărui cuie sinuoase exhală duhoarea de leu a tuturor brutelor de masculi care au posedat-o.) BRUTELE DE MASCULI (Exhalînd pucioasa rutului şi fecalelor, bîţiinău-se în cuşca lor largă, răgind încetişor şi bălăngănindu-şi încolo şi încoace capetele buimace) : Bravo !

(Zoe şi Bloom ajung în prag unde stau comod aşezate două tîrfe surori. Ele îl examinează curioase pe sub sprîn-

158

cenele boite şi surîd la plecăciunea lui grăbită. El se îm­piedică stîngaci.)

ZOE (Apucîndu-l de grabă cu mina ei norocoasa) : Hop-şi-aşa. Să nu cazi în sus pe scară.

BLOOM : Omul cel drept cade de şapte ori. (Se dă la o parte în prag.) După dumneavoastră, aşa cer manierele. ZOE : Doamnele întîi, domnii după ele.

(Trece pragul. El mai şovăie. Ea se întoarce şi, întinzîn-ău-şi mina, îl trage spre ea. El sare. Pe cuierul cu coarne de cerb din hol atîrnă o pălărie de bărbat şi un imper­meabil. Bloom se descoperă şi văzînd aceste obiecte se în­cruntă, apoi surîde, preocupat. Se deschide brusc o uşă pe palierul din spate. Un bărbat în cămaşă purpurie şi pan­taloni cenuşii, cu ciorapi cafenii, păşeşte cu paşi de mai­muţă, cu capul chel şi bărbuţa de ţap ridicate în sus, ţinînd în braţe strîns la piept un urcior cu apă, şi pateştile duble negre îi atîrnă pe spate pînă la călcîie. întorcîndu-şi re­pede faţa de la el, Bloom se apleacă grăbit să cerceteze pe masa din hol ochii de şoricar ai unei vulpi împăiate ; apoi, ridicîndu-şi capul şi amuşinînd o urmăreşte pe Zoe în salonul de muzică. O foaie de hîrtie subţire aco­peră lumina candelabrului. în jur zboară o molie, cioc-nindu-se, evitînd obstacolele. Duşumeaua e acoperită cu mozaic de cauciuc în, romburi de jad azurii si cinabru. Urme de paşi întipărite pe el în toate direcţiile, căţeii pe călcîi, călcîi pe tălpi, degete pe degete, picioare încruci­şate, o adevărată moară de paşi tîrşiţi, fără fantome de trupuri, totul închipuind o mîzgălitură fără sens. Pereţii sînt tapisaţi cu hîrtii cu motive de iederă şi luminişuri limpezi. La cămin e desfăcut un paravan de pene de păun. Lynch stă chircit cu picioarele încrucişate pe rogojina îm­pletită, cu şapca întoarsă cu cozorocul la spate. Bate încet tactul cu un beţigaş. Kitty Ricketts, o tirfă osoasă palidă în costum marinar, cu mănuşi de piele de căprioară su-mecate pe încheietura coralie, cu o punguliţă împletită agăţată de mînâ, sade pe marginea mesei legunîndu-şi pi­ciorul şi privindu-se in oglinda poleită de deasupra con­solei căminului. Din corset îi atîrnă peste şold un orna­ment oarecare. Lynch arată ironic cu degetul spre pe­rechea de Ungă pian.)

159

KITTY (Tuşeşte în pumn) : E cam idioţică. (Face un semn