James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

164

165

(Zoe aleargă spre sfeşnic, şi aplecîndu-şi un picior ajus­tează flacăra.)

ZOE : Cine are o ţigară, dacă tot sînt aici ? LYNCH (Aruncînd o ţigară pe masă) : Ţine. ZOE (Cu capul aplecat pe o parte, cu mindrie ironică) : Aşa se oferă iarba unei doamne ? (Se întinde să aprindă ţigareta la flacăra de gaz, răsucind-o încet, arătîndu-şi tu­fele cafenii de la subsuori. Lynch îi ridică cu gest îndrăzneţ cu beţigaşul o pulpană a furoului. Goală pe deasupra jar­tierelor, carnea ei apare sub smaragdinul mătăsii de un verde de nixă. Ea pufăie calmă din ţigară.) Vezi negul meu de frumuseţe de pe poponeaţă ? LYNCH : Nu mă uit.

ZOE (Face ochi de oaie) : Nu ? Nu faci tu aşa ceva. Vrei să sugi lămîia ? (Afectînd un aer ruşinos, cu ochii mici aruncă o privire dintr-o parte spre Bloorn, pe urmă se în­toarce spre el scoţîndu-şi pulpana din beţigaşul lui Lynch. Fluid albastru se revarsă din nou peste trupul ei. Bloom se ridică în picioare surîzînd lasciv învîrtinău-şi degetele mari. Kitty Ricketts îşi linge degetul mijlociu cu puţină salivă şi privindu-se în oglindă îşi netezeşte spr'mcenele. Lipoti Virag, basilicogramatic, cade cu repeziciune prin horn şi face doi paşi la stînga pe nişte picioroange stîngace trandafirii. E înfofolit ca un cîrnat în mai multe paltoane şi poartă pe deasupra un macferlan cafeniu sub care strînge la piept un sul de pergament. în ochiul sting îi fulgeră mo­noclul lui Cashel Boyle O'Connor Fitzmaurice Tisdall Far-rell. Pe cap i s-a cocoţat un pshent egiptean. Peste urechi i se înalţă cîte o pană de gîscă.)

VIRAG (Bătînd călcîiele, înclinîndu-se) : Mă numesc Virag Lipoti din Szombathely. (Twşeşfe uscat, gînditor.) Goliciu­nea promiscuă este mai peste tot la vedere aici, s-ar zice. în chip inadvertent văzută din spate ea a dezvăluit tocmai faptul că nu poartă acele vestminte mai curînd intime că­rora tu le eşti atît de devotat. Sper că ai remarcat semnul de injecţie pe coapsă ? Bun. BLOOM : Tatamoşule. Stai...

VURAG : Numărul doi pe de altă parte, cea cu rujul cire-şiu şi scufia de cap albă, al cărui păr datorează nu puţin elixirului nostru tribal de lemn de gofer, e în costum de stradă şi strînsă tare în corset, aş zice, după felul în care

166

stă pe scaun. E cu osul de balenă în gît, ca să spunem aşa. Zi şi tu dacă n-am dreptate, eu am înţeles dintotdeauna că acţiunea făpturilor omeneşti prin care-şi arată colţul din lenjerie te-a atras de cînd te ştiu prin forţa înclinaţiilor tale exhibiţionistice. Cu un cuvînt. Hipogrif. N-am

dreptate ?

BLOOM : E cam slabă.

VIRAG (Afabil) : într-adevăr ! Bine ai observat, şi buzu­narele astea paner la fustă şi umflăturile uşoare sînt făcute să te ducă cu gîndul la şolduri ample. Cumpărături de la cine ştie ce solduri pentru care l-a muls pe vreun elefant. Fineţuri de profesionistă ca să-nşele ochiul. Bagă de seamă ce atentă e să-şi scuture firele de praf. Nu pune pe tine mîine ce poţi să porţi azi. Paralaxă ! (Dînd nervos din cap.) Mi-ai auzit creierul cum a pocnit odată ? Polisilabaxă ! BLOOM (Sprijinindu-şi cotul în palma celeilalte mîini, cu degetul arătător la obraz) : Pare tristă. VIRAG (Cinic, cu dinţii de viezure dezgolindu-i-se gălbui, îşi trage în jos ochiul sting şi latră răguşit) : Minciuni ! Să te păzeşti de aerul ăsta de mironosiţă şi de straiele negre. Crin pe aleea din dos. Toate au nasturele acela de holtei pe care l-a descoperit Rualdus Colombus. Fă-o răsturnica. Fă-o porumbica. Cameleoană. (Mai bine dispus.) Şi aşa, atunci, permite-mi să-ţi atrag atenţia asupra exemplarului numărul trei. E o grămadă din ea la vedere cu ochiul liber. Observă masa de materie vegetală oxigenată de pe craniul ei. Şi uită-te cum saltă ! Răţuşca urîtă a serii, cu plasele lungi şi trăgînd greu la chilă.

BLOOM (Cu regret) : Asta dacă eşti cu tunul pe covertă. VIRAG : Vă putem oferi de toate calităţile, diluate, medii, de esenţă tare. Banii jos şi la alegere. Ce fericit ai putea fi cu oricare din ele... BLOOM : Cu ?...

VIRAG (Arătîndu-şi vîrful limbii rotit în sus) : Mium ! Uite colo. Are carură largă. E bine căptuşită cu un strat considerabil de grăsime. Cu toate caracteristicile mami-ferei în ce priveşte armătura bustului, remarci că are bine la vedere două protuberante de dimensiuni foarte respec­tabile, 'nclinate să cadă în farfuria de supă de la prînz, în vreme ce la spate mai jos sînt două protuberante suplimen­tare, sugerînd un rect puternic şi tumescent la palpare care

167

nu lasă nimic de dorit în ce priveşte compactitatea. Ase­menea părţi cărnoase sînt produsul unei îngrijiri atente, Cînd le îndopi, ficatul lor ajunge de o mărime elefantinâ. Dumicaţi de piine proaspătă unse cu ferigă grecească şi gumă benjaminică şi făcute să alunece în jos cu căni de ceai verde, astea le dăruie în scurta lor existenţă nişte per-nuţe naturale de o rotunjime chiar colosală. Se potriveşte cu vederile tale, nu ? Oale cu carne egipteană să-ţi lase gura apă. Să te desfeţi cu ele. Licopodium pentru mîncă-rime. (î se contractă gltul.) Poc şi bang ! Uite că iar începe. BLOOM : Nu-mi place negul ăla.

VIRAG (Arcuindu-şi sprîncenele) : Pune şi tu un inel de aur. se zice c-ajută. Argumentum ad feminam, cum ziceam în batrina Roma şi la grecii vechi pe vremea consulatului lui Diplodocus şi Ichtyosaurus. Pentru rest, remediul su­veran al Evei. Nu-i de vînzare. Numai de-nchiriat. Hughe-notic. (Se crispează.) E-un sunet ciudat. (Tuşeşte încuraja­tor.) Dar poate e doar un neg. Presupun c-ai să ţii minte ce te-am învăţat eu în privinţa asta ? Făină de griu cu miere şi nucşoară.

BLOOM (Gînditor) : Făină de grîu cu licopodium şi silaba-riu. Ce chin. A fost o zi neobişnuit de obositoare, o ade­vărată înşiruire de accidente. Stai. Vreau să spun, ziceai că sîngele de neg face negi...

VIRAG (Cu severitan, cu nasul îngroşat, cu ochiul clipin-du-i într-o parte) : Nu mai tot învîrti din degete şi caută şi tu să te gîndeşti niţel. Vezi, ai uitat. Mai repetă şi mne­motehnica. La causa e sânta. Tara. Tara. (Aparte.) îşi aduce el aminte.

BLOOM : Rozmarin te-am mai auzit că spuneai sau pu­terea de voinţă a-upra ţesuturilor parazitare. Dar la urma urmei nu ştiu. Atingerea cu mîna moartă vindecă. Mnemo ? VIRAG (Ineâlzindu-se) : îţi spun eu. îţi spun. Chiar aşa. Tehnică. (Se bate cu energie peste piept unde are sulul de pergament.) Cartea asta îţi spune cum să procedezi cu toate detaliile descrise aşa cum trebuie. Consultă indicele pentru teama şi agitaţia stirnite de aconită, melancolia muriatici-lor, pulsaţia priapică. Virag are să vă vorbească acum des­pre amputare. Vechea noastră cunoştinţă formolul. Trebuie lăsaţi să se usuce de foame. îi tai cu firul de păr de cal pe sub adîncitura gîtului. Dar ca să trecem la felul bulgarilor

163

şi bascilor, te-ai lămurit dacă-ţi plac sau nu-ţi plac femeile în vestminte, bărbăteşti ? (Chicotind uscat.) Vroiai să-ţi consacri un an întreg studiului problemei religioase şi în lunile de vară din 1882 să înscrii cercul în pătrat şi să cîş-tigi premiul acela de un milion. Rodie ! De la sublim la ridicol e doar un pas. Pijama, să spunem ? Sau în panta­lonaşi şi ciorapi bufanţi, închişi ? Sau, să luăm cazul, com­binezoane mai fistichii, fuste pantaloni '■ (Croncăne dis­preţuitor.) Cucurigu !