James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

chibritul. Acesta se stinge.) Creierul gîndeşte. Aproape ;

departe. Ineluctabilă modalitate a vizibilului. (Se încruntă

tainic.) Hm. Sfinxul. Animalul care are două spinări la

miez de noapte. Măritată.

ZOE : Un comis voiajor a fost, s-a însurat cu ea şi a luat-o

cu el.

î'LORRY (Aprobă din cap) : Domnul Lambe din Londra.

STEPHEN : Lamb din Londra, mielule care ai luat cu tine

păcatele lumii noastre.

201

LYNCH (îmbrăţişînd-o p

(Ţigara alunecă dintre degetele lui Stephen. Bloom o ridică de pe jos şi o aruncă în cămin.)

BLOOM : Nu mai fuma. Ar trebui sâ mănînei ceva. Dracul să-l ia pe cîinele ăla peste care-am dat pe stradă. (Către Zoe.) N-ai nimic de mîncare ? ZOE : Ce, i-e foame ?

STEPHEN (îşi întinde mina spre ea surîzînd şi cîhtă pe aria jurămîntului de sînge din Amurgul Zeilor) :

Hangende Hunger, Fragende Frâu, Macht uns alle kaput.

ZOE (Tragică): Hamlet, sînt burghiul tatălui tău î (li apucă de mină.) Frumosule cu ochi albaştri, am să-ţi citesc în palmă. (Arătă spre fruntea lui.) Minte n-ai, n-ai nici ri­duri. (Numără.) Doi, trei, Martie, asta-i linia curajului. (Stephen clatină din cap.) Fără glumă. LYNCH : Curaj de fulger care nu trăsneşte. Tinerelul care nu ştie oe-i fiorul şi cutremurătura. (Către Zoe.) Cine te-a învăţat chiromanţia ?

ZOE (întoreîndu-se spre el) : întreabă-mă de ce n-am şi eu mingi. (Către Stephen.) Citesc asta pe faţa ta. Ochiul ăsta, aşa. (Se încruntă cu capul plecat.) LYNCH (Rîzînd, o plesneşte pe Kitty pe posterior de două ori): Cam aşa. Ursul panda.

(Două trosnete puternice, capacul de sicriu al pianoleî se deschide brusc, capul chel, mic, rotund, de paiaţă din cutie al părintelui Dolan fisneşte în sus.) PĂRINTELE DOLAN : E vreun băiat care vrea bătaie ? Şi-a spart ochelarii ? Leneşule care mai umbli cu minciuni. Se vede după ochii tăi.

(Blînd, binevoitor, decanal, uşor mustrător, capul lut Don John Conmee se ridică şi el din sicriul pianolei.) DON JOHN CONMEE : Ei, ei, Părinte Dolan ! încet. Sînt sigur că Stephen acesta e un băiat foarte bun. ZOE (Examinînd palma lui Stephen): Asta-i mînă. de femeie.

202

STEPHEN (Murmurînd): Continuă. Te rog să minţi maf departe. Ţine-mă aşa. Mîngîie-mă. Eu n-am ştiut niciodată să-i citesc scrisul Lui decît urma criminală a degetului Lui mare pe spinarea peştelui. ZOE : In ce zi te-ai născut ? STEPHEN : Intr-o joi. Astăzi.

ZOE : Copilul născut joi merge departe. (Urmăreşte cu de­getul liniile din palma lui.) Linia sorţii. Prieteni cu in­fluenţă.

FLORRY (Arătînd şi ea cu degetul): Imaginaţie.' ZOE : Muntele lunii. Ai să te întîlneşti cu un... (Brusc se apleacă să-i privească atent în palmă.) Nu-ţi spun că nu e bine. Sau vrei să ştii ?

BLOOM (îi desprinde degetele şi îşi oferă propria palmă): Face mai mult rău decît bine. Uite aici. Citeşte-o pe a mea. BELLA : Ia arată. (întoarce pe dos palma lui Bloom.) Mă gîndeam eu. Pumn noduros, asta-i pentru femei. ZOE (Privind mioapă în palma lui Bloom) : Ca un grătar. Călătoreşti peste mare şi te-nsori cu una cu bani. BLOOM : N-ai nimerit.

ZOE (Repede): A, stai că uite. Degetul mic scurt. Bărbatul sub papucul găinii ? Nici acum n-am nimerit-o ?

(Lizica Negruţa, o cloşcă uriaşă, stînd pe ouă într-un cerc cu creta, se ridică, bate din aripi şi cloncăne.l LIZICA NEGRUŢA : Gara. Kluk. Kluk. Kluk.

(îşi ocoleşte oul proaspăt ouat şi se depărtează mîndră.) BLOOM (Arătîndu-şi palma) : Urma asta de aici e de la un accident. Am căzut şi m-am tăiat,' acum douăzeci şi doi de ani. Aveam şaisprezece ani atunci. ZOE : Văd, spuse orbul. Ne spui noutăţi. STEPHEN : Vezi ? înaintează spre un ţel măreţ. Şi eu am douăzeci şi doi de ani. Acum şaisprezece ani am douăzeci şi două răsturnat, acum douăzeci şi doi de ani el de şai­sprezece ori a căzut de pe calul său breaz. (Se crispează.) M-am lovit la mînă nu ştiu unde. Trebuie să mă duc la dentist. N-ai ceva bani ?

(Zoe îi şopteşte ceva lui Florry. Chicotesc amîndouă. Bloom îşi desprinde palma şi scrie absent ceva cu degetele pe masă, trasînd nişte curbe încete.) FLORRY : Ce ?

203

(O trăsură de piaţă, numărul trei sute douăzeci şi patru, cu o iapă cu crupa generoasă, minată de James Barton, Bu­levardul Armoniei, Donnyhrook, trece în trap. Blazes Boy-lan şi Lenehan stau tolăniţi pe banchetă. Băiatul de serviciu de la Ormond stă chircit pe bara din spate. Cu tristeţe, pe deasupra perdeluţelor, de la fereastră privesc Lydia Douce