James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

şi Mina Kennedy.)

BĂIATUL DE SERVICIU (Balansîndu-se în mersul tră­surii, le face semne obraznice cu degetul mare şi celelalte degete fluturînă) : Hu hu vă-mpunge cornul ?

(Bronz lingă aur, ele şoptesc între ele.) ZOE (Către Florry) : Să-+i şoptesc ceva.

(Şuşotesc între ele iarăşi.)

(Blazes Boylan se reazemă comod pe speteaza ban­chetei, cu pălăria lui de paie într-o parte, o floare roşie între dinţi. Lenehan, cu şapcă de yaehting şi pantofi albi, desprinde îndatoritor un fir lung de păr de pe umărul lui

Blazes Boylan.)

LENEHAN : Ho ! Aicea ce văd eu ? Ai periat de păianjeni

vreo parte de femeie ?

BOYLAN (Tolănit confortabil, surîde) ; Am jumulit o

curca.

LENEHAN : Asta mai zic şi eu o muncă cinstită de noapte.

Ilu. unui*. **««..---t-j

LENEHAN (Trage pe nas vesel) : Ha ! Homar cu maio­neză. Ha !

ZOE şi FLORY (B.îd împreună) : Ha ha ha ha. BOYLAN (Sare sprinten din trăsură şi strigă tare să audă toată lumea) : Hei, Bloom ! S-a sculat doamna Bloom ? BLOOM (Costum de lacheu, vestă de pluş culoarea prunei, pantaloni pînă la genunchi, ciorapi bufanţi şi perucă pu­drată) : Mi-e teamă că nu, domnule, ştiţi, ultimele pre­gătiri...

BOYLAN (îi aruncă şase pence) : Ţine, să-ţi cumperi un gin cu lămîie. (îşi agaţă degajat pălăria pe cuierul pe care-l formează capul cu coarne de cerb al lui Bloom.) Intro-du-mă. Am o mică problemă personală cu soţia dumitale. înţelegi ?

204

BLOOM : Vă mulţumesc, domnule. Da, domnule, Madam

Tvveedy e în baie, domnule.

MARION : Ar trebui să se simtă mult prea onorat. (Iese

plescăind din apă.) Raoul, dragul meu, vino şi mă şterge.

Sînt goală goluţă. Doar cu pălăria mea nouă şi cu un burete

portativ.

BOYLAN (Cu lucire voioasă în priviri) : Spiendid !

BELLA : Ce ? Ce e ?

(Zoe îi şopteşte ceva.)

MARION : Lasă-l să se uite cît o vrea, idiotul cu bale la gură! Codaşul! Şi să se bată singur cu biciul! Am să-i scriu eu vreunei prostituate mai voinice sau lui Bartholomona, femeia cu barbă, să-i facă nişte vînătăi de-o palmă şi să-l pună să-mi aducă îndărăt o recipisă semnată şi ştampilată, BELLA (Păzind) : Ho ho ho ho.

BOYLAN (Către Bloom, peste umăr) : Poţi să-ţi pui ochiul la gaura cheii şi-n vremea asta să te joci cu tine singur cum poţi pînă trec eu prin ea de cîteva ori. BLOOM : Vă mulţumesc, domnule, aşa am să fac. Pot să-mi aduc doi prieteni să fie martori şi să facă şi cîteva instantanee ? (întinde un borcănaş cu alifie.) Vasilină, domnule ? Flori de portocali ?... Apă călduţă ?... KîTTY (De pe canapea): Spune-ne şi nouă, Florry. Spu-ne-ne şi nouă. Ce.

(Florry îi şopteşte ceva. Cuvinte de iubire şoptite mur-murător, printre buze umede plescăind mai tare, plici' ploc plopslop.)

MINA KENNEDY (Dînd ochii peste cap): O, trebuie că miroase ca muşcatele şi ca piersicile coapte ! O, el îi adora pur şi simplu fiecare părticică din trupul ei ! S-au prins unul de-altul ! A acoperit-o cu sărutări ! LYDIA DOUCE (Cu gura întredeschisă): Iumium. Ia uite_? o împinge prin toată camera în timp ce ! Hi căluţule. Poţi să-i auzi pînă-n Paris la New York. Ca şi cum ai mînca cu gura plină căpşuni cu frişca. KITTY (Rîzînd): Hi hi hi.

VOCEA LUI BOYLAN (Dulce, puţin răguşită, venind din golul stomacului) : Ha ! Gublazqruk brukarchkrasht! VOCEA LUI MARION (Răguşită puţin, dulce riăicînău-i-se din gîtlej): O ! Şlaşleasmpuipinahuk I

205

BLOOM (Cu ochii sălbatic dilataţi, strmgindu-se în braţe) _: Aşa, arată-i ! Ascunde-o ! Arată-i ! Brăzdeaz-o ! încă ! Dă-i drumul !

BELLA, ZOE FLORRY, KITTY : Ho ho ! Ha ha ! Hi hi ! LYNCH (Arâtînd cu degetul) : Oglinda în faţa chipului său firesc. (Rîde). Hu hu hu hu hu.

(Stephen şi Bloom privesc în oglindă. Faţa lui William Shakespeare, fără barbă, apare acolo, ţeapănă ca într-o pa~ ralizie facială, încununată de răsfrîngerea cuierului cu coarne de cerb din hol.)

SHAKESPEARE (Cu o demnitate ventrilochică) : Rîsul cu hohote zgomotoase vorbeşte despre mintea goală. (Către Bloom.) Te gîndeai c-ai fi fost invizibil. Ia priveşte. (Cron~ cane cu rîs de clapon negru.) Iagogo ! Ia te uită cum Bă-trînul mi ţi-o sugrumă pe mama lui de joi ! Iagogogo ! BLOOM (Surîde gălbenicios înspre tirfe) : Cînd aud şi eu gluma aceea ?

ZOE : Nu pînă nu te-nsori a doua oară şi eşti o dată văduv. BLOOM : Greşelile sînt iertate. Chiar şi marele Napoleon, cînd i-au luat măsura direct pe piele după moarte...

(Doamna Dignam. văduvă demnă-, cu nas cîrn şi obrajii îmbujoraţi de murmure de înmormântare, de lacrimi şi de sherry roşcat Tunny, trece grăbită în voalurile ei de doliu, cu boneta într-o parte, rujînău-şi şi pudrîndu-şi obrajii, buzele şi nasul, lebădă mamă mînîndu-şi trupa de pui prin trestii. De sub fuste îi apar pantalonii de tăvăleală şi ghetele scîldate, măsura opt, ale răposatului ei bărbat. Ţine în mină o poliţă de asigurări de la Asociaţia văduvelor scoţi­ene şi o umbrelă mare de circ pe sub care aleargă după pro­geniturile ei. Patsy, şchiopătînd pe un picior mai scurt, cu gulerul desfăcut, cu un şirag de cotlete de porc atîrnîn-ău-i în urmă, Freddy seîncind, Susy plîngînd cu gura ei de peşte strîmbă, Alice luptîndu-se cu bebeul pe care-l ţine în braţe. Ea îi înghionteşte înainte, cu vălurile umflate.) FREDDY : He, mamă, ce mă tragi aşa ! SUSY : Mamă, dă ceaiul în foc ! SHAKESPEARE (Cu furie paralitică) : Mărisa dooa ca-

reau cisîntîi.