James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

(O găleată de lături se revarsă asupra lui şi a gloabei sale, torent de zeamă de mei în care dansează morcovi, arpagic, cepe, napi, cartofi.)

LOJĂ VERDE : Frumoasă zi, sir John, zi frumoasă. Zi frumoasă, înălţimea voastră.

Soldatul Carr, soldatul Crompton şi Cissy Caffrey trec pe sub fereastră cîntînd disonant.)

STEPHEN : Auziţi ! Prietenul nostru cel vechi, zgomotul din stradă !

ZOE (Ridicînd o mină): Staţi !

SOLDATUL CARR, SOLDATUL CROMPTON ŞJ CLSSY CAFFREY :

Şi totuşi eu am un fel... De slăbiriune aşa pentru...

ZOE : Asta-s eu. (Bate din palme.) Să dansăm ! Să dan­săm ! (Aleargă la pianolă.) Cine are două pence ? BLOOM : Cine să...

LYNCH (întinzîndu-i nişte monede) : Uite. STEPHEN (Pocnind nerăbdător din degete): Repede ! Mai repede ! Unde mi-e toiagul de augur ? (Aleargă la pian şi-şi ia de acolo bastonul de frasin bătînd tact de dans din picioare.) ZOE (întorcind manivela): Uite.

(Bagă două monede. Izvorăsc lumini aurii trandafirii violete. Rola pianolei se învîrteşte toreînd cu ezitare în­ceată un vals. Profesorul Goodwin, cu perucă cu coc, în straie clasice de curte, manta cu pelerină pătată, încovoiat în două de mare bătrîneţe, străbate camera bălăbănindu-se pe picioare, tremurînd şi zvîcnind din mîim. Se aşază mic pe scaunul pianului riăicînd şi bătînd cu braţele lui ca nişte beţişoare, fără mîini, pe clape, moţăind din cap cu graţii de domnişoară şi cocul săltînău-i în spate în vre­mea asta.)

ZOE (Se învîrteşte pe loc, bătînd din călciie): Hai să dan­săm. Cine vrea ? Cine dansează ?

(Pianola, cu luminile ei schimbătoare, cîntă în ritm de vals preludiul la Fata mea-i o fată din Yorkshire. Stephsn îşi aruncă bastonul pe masă şi-o apucă pe Zoe de talie. Florry şi Bella împing masa spre cămin. Stephen, ţinînd-o pe Zoe cu delicateţe şi graţie exagerate, începe să valseze cu ea prin cameră. Mîneca ei, aluneclndu-i de pe braţele graţios ridicate, dezvăluie floarea albă de carne a vacci­nului. Bloom stă în picioare mai la o parte. Printre dra­perii, profesorul Marginni îşi strecoară un picior pe vîrful ghetei căreia se roteşte un joben. Cu o zvîcnituru abilă, şi-l aruncă direct pe creştet şi alunecă graţios înăuntru cu pălăria cochet aşezată. E într-un frac albastru ardezie cu, reveniri roşiatice de mătase, guler înalt şi Udle crem, vestă verde cu decolteu, guler tare cu cravată albă, pantaloni strimţi de culoarea levănţicăi, ghete de piele şi mănuşi de culoarea canarului. Are o dalie la butonieră. Roteşte cînd înir-o parte cînd într-alta un baston fără luciu, pe urmă şi-l bagă strîns la subsuoară. îşi pum o mînâ moale la piept, se înclină şi îşi mînglie floarea şi nasturii.)

MAGINNI : Poezia mişcării, arta calistenicii. Nici o legă­tură cu şcoala doamnei Legget Byrne sau a lui Levinstone. Organizăm baluri dansante costumate. Lecţii de prestanţă. Paşii în stil Katty Lanner. Aşa. Ia uitaţi-vă la mine. Com­petenţa mea terpsichoreană. (Face în pas de menuet trei paşi înainte pe picioare agile de albină.) Tout le monde en avânt ! Reverence ! Tout le monde en place l

(Preludiul se încheie. Profesorul Goodwin, mai dînd vag din braţe, se chirceşte, se micşorează, piere, capa lui încă tremurătoare răspîndindu-i-se peste scaunul pianu­lui. Aerul vibrează de ritmul mai ferm al valsului. Stephen şi Zoe fac cercuri vivace. Luminile se schimbă licăre, se pierd, aurii, trandafirii, violete.) PIANOLA :

Doi tinerei vorbeau odată despre fetele lor, fe­tele lor, fetele lor, Iubitele pe care le lăsaseră departe...

(Dintr-un colţ ies ălergînd orele dimineţii, cu părul de aur, zvelte, în albastru feciorehiic învestmintate, cu mij­locul tras prin inel, cu mîinile nevinovate. Dansează uşoare, sărind copilăreşte coarda. Le urmează orele amiezei, în aur chihlimbariu. înlănţuite şi rîzătoare, prind şi răsfrîng soarele în oglinzi batjocoritoare, ridicîndu-şi braţele uşoare.)

MAGINNI (Lovind laolaltă palme în mănuşi tăcute) ; Carre ! Avânt deux ! Respiraţi uşor ! Balance !

(Orele de dimineaţă şi cele de amiază valsează spre locurile lor, rotindu-se, înaintînd una către cealaltă, unduindu-şi formele voluptuoase, înclinîndu-se una spre alta. Cavalerii în spatele lor se arcuiesc susţinînău-le bra­ţele ridicate, cu mîinile cobonndu-li-se spre, mîngîind acolo, ridicînău-se dinspre umerii lor.) ORELE : Poţi să mă mîngîi pe... CAVALERII : Pot să te mingii pe... ORELE : O, dar uşor ! CAVALERII : O, atît de uşor ! PIANOLA :

Iubita mea micuţă sfioasă are un mijloc.

212

(Zoe şi Stephen se rotesc în ritm acum în ocoluri mai încete. Orele de amurg înaintează, din umbrele lor pre­lungi peste pajişti, risipite, şovăielnice, cu ochi languroşi, obrajii delicat îmbujorîndu-li-se roşiatic cu palidă falsă înflorire. Sînt învestmîntate în voal cenuşiu cu mîneci largi întunecate care flutură în briza din larguri.) MAGINNI : Avânt! huit l Treverse ! Salut! Cours de