James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

Von cler Sirenen Listigkeit Tun die Poeten dichten.

Măsurile acestea de la început le cîntă traducmdu-le pe loc. Bloom. aprobînd din cap, spuse că înţelegea perfect şi-l rugă să cînte înainte, fără sfială, ceea ce celălalt şi făcu.

O voce de tenor atît de fenomenal de frumoasă cum avea el, un dar al cerului rar, pe care Bloom ştiu să-l apre­cieze de la prima notă pe care o scosese, pu Lea cu uşurinţă, dacă ar fi fost lucrată cum se cuvine de o autoritate com­petentă în muzica vocală, cum ar fi Barraclough şi pe dea­supra ştiind şi să citească notele, ar fi putut să-şi impună condiţiile, acum cînd baritonii sînt cîte zece pe o para şi să-i aducă fericitului posesor în viitorul apropiat o entree în casele cele mai de seamă din cartierele luxoase, ale mag­naţilor din finanţe şi ale marilor afacerişti şi ale nobiK-lor cu titluri unde, cu titlurile sale universitare de licen­ţiat (prin sine însăşi o recomandare serioasă) şi prestanţa sa de gentleman ar fi influenţat şi în mai bine impresia bună pe care ar fi produs-o fără discuţie, ar fi fost un suc­ces deosebit, avînd şi o inteligenţă frumoasă pe care şi-ar fi putut-o specula în sensul acesta şi alte calităţi, dacă s-ar fi îngrijit cineva de toaleta lui, astfel încît să-şi poată face mai uşor drum în graţiile lor, întrucît el însuşi, un tinerel încă naiv în ce priveşte subtilităţile ţinu­tei de societate nu-şi dădea seama prea bine cum un de­taliu mărunt ca acesta ar fi fost în măsură să-l dezavanta­jeze. Era de fapt doar o chestiune de cîteva luni de zile si putea să prevadă de pe acum cu uşurinţă că-l va vedea participînd la acele conversaziones muzicale şi artistice ale lor în timpul festivităţilor din sezonul de Crăciun, de exem­plu, provocînd fiori de emoţie printre turturelele eexu-

299

lui frumos şi înconjurat şi adulat de doamne care să se .mîndrească cu el, ştiind el bine că s-au mai văzut unele cazuri, şi de fapt, fără să trădeze cine ştie ce secret, el în­suşi odată, dacă ar fi vrut, ar fi putut uşor să... La care fi­reşte s-ar mai fi adăugat şi stimulentul pecuniar care nici el nu trebuia de loc dispreţuit, mergînd mină în mînă cu onorariul lecţiilor. Nu, adăuga el în paranteză, că de dra­gul unor cîştiguri meschine ar fi trebuit în mod necesar să îmbrăţişeze cariera lirică drept mod de viaţă pentru un timp mai îndelungat dar ar fi fost totuşi un pas în direcţia cea bună, asta fără nici o îndoială, şi atît din punct de ve­dere monetar cit şi intelectual n-ar fi însemnat nici- o pată pe demnitatea sa cîtuşi de puţin şi adesea se dovedea ex­trem de la îndemînă să ţi se înmîneze un cec într-un mo­ment de mare nevoie şi cînd oricît de puţin contează. Pe lîngă aceasta, deşi în ultima vreme gustul se deteriorase întrucâtva, muzica originală cum e aceasta, deosebită de chestiile comune, convenţionale, avea să ajungă repede la modă, căci avea să reprezinte într-adevăr o noutate în lu­mea muzicală a Dublinului după repertoriul obişnuit ră­suflat al unor solouri de tenor scîrţîit prezentate publicului naiv de Ivan St Austell şi Hilton St Just cu al lor genus omne. Da, fără nici o discuţie, ar fi putut, avînd toate atuurile în mînă, şi avea şi un prilej magnific să-şi facă un nume şi să-şi cîştige un loc de frunte în stima oraşului de la care ar putea scoate o sumă frumuşică şi, vînzînd bile­tele dinainte, să dea un mare concert pentru patronii cei mari la sala din strada Regală, dacă s-ar găsi unul care să-l propulseze în sus, ca să zicem aşa — asta fiind totuşi un mare dacă — dîndu-i un avînt înspre înainte care să în­vingă amînările inevitabile care adesea îl ţin pe loc pe cîte un băiat din ăştia buni prea rîzgîiaţi, şi nici n-ar fi impie­tat cu o iotă de la cealaltă preocupare, căci fiind propriul lui stăpîn ar fi avut timp berechet să practice literatura în momentele libere dacă ar fi dorit s-o facă fără să dăuneze carierei sale vocale sau fără nimic compromiţător aici întru-cît e o chestiune care-l priveşte personal. De fapt era în situaţia cea mai avantajoasă, cu mingea la piciorul său şi acesta şi era motivul pentru care celălalt, care avea un fler deosebit pentru detaliile de acest fel, se ţinea acum scai de el.

300

" Tocmai atunci calul... şi mai tîrziu cînd se va fi ivit un prilej favorabil, îşi propunea (Bloom îşi propunea) fără să se amestece în nici un fel în afacerile sale personale pe principiul proştii dau buzna acolo unde îngerii să-l sfătu­iască să-şi întrerupă legăturile cu un anume medic practi­cant la începuturile carierei sale care, remarcase el. era înclinat să-l denigreze şi chiar, într-o oarecare măsură să-l calomnieze, sau cum ar fi vrut să-i spui, ceea ce, după umila părere a lui Bloom, arunca o lumină neplăcută asupra unei anume laturi dosnice din caracterul acestui personaj — dacă ne putem exprima aşa fără jocuri de cuvinte.

Calul ajuns la capătul răbdării, ca să spunem aşa, se opri şi ridicîndu-şi sus de tot o coadă mîndră stufoasă îşi aduse contribuţia lăsînd să cadă pe pavajul pe care mătura avea în curînd să-l măture şi să-l lustruiască, trei globuri fumegînde de reziduuri. încet, de trei ori la rînd, una după alta, se descarcă din plinul său. Şi, umanitar, conducătorul său aşteptînd pînă cînd el (sau ea) avea să-şi termine treaba, nemişcat, răbdător în carul înaripat cu coasa.

Unul lîngă altul, Bloom, profitînd de acest contretemps, împreună cu Stephen trecură prin golul dintre lanţuri, despărţite de "stîlp, şi păşind peste o băltoacă de noroi, tra­versară spre strada Gardiner. Stephen cîntînd cu mai multă inimă, dar nu prea tare sfîrşitul baladei :