James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

44

— De ce, domnule ? întrebă Stephen, începînd să zîmbească.

— Pentru că nu i-a lăsat niciodată să-i intre în ţară, spuse solemn domnul Deasy.

O bulă de tuse îi ţîşni, cu rîsul deodată, din gîtlej tră-gînd după ea un lanţ zornăitor de flegmă. Se întoarse cu spatele repede, tuşind, rîzînd, fluturîndu-şi prin aer bra­ţele ridicate.

— Nu i-a lăsat niciodată să-i intre în ţară, strigă iarăşi prin hohotul de rîs, tropăind cu picioarele strînse în ghete peste pietrişul aleii. Din cauza asta.

Prin alternanţa de lumină şi umbră a frunzelor, soarele presăra peste umerii lui înţelepţi paiete, monede săltăreţe.

Ineluctabilă modalitate a vizibilului : cel puţin asta dacă nu şi mai mult, gîndul prin ochii mei. ³⁰ Semnături ale tuturor lucrurilor sînt chemat aici să le citesc, zămisliri ale mării şi lepădări ale mării, fluxul care se apropie, gheata asta mîncată ca de rugină. Verde-flegmă, argintiu-albastru, rugină : semne colorate. Limite ale diafanului. însă mai adaugă el : în trupuri. Aşadar, el avea ştiinţă de ele ca trupuri, înainte de a le şti colorate. Cum ? Dîndu-se cu căpăţîna de ele, sigur. Dar, stai niţel. ³¹ Era chel, şi milionar, maestro color di che sanno. Limită a diafanului întru. De ce întru ? Diafan, adiafan. Dacă-ţi intră toate cele cinci degete prin ea, o poartă, dacă nu — uşă. închide ochii şi-ai să vezi.

Stephen îşi închise ochii să-şi audă ghetele strivind cu trosnet alge, scoici. Dar, oricum, treci prin ea. Eu trec, cîte un pas deodată. Un foarte scurt spaţiu de timp prin foarte scurte timpuri de spaţiu. Cinci, şase, nacheinander-ul. Exact : şi aceasta este ineluctabila modalitate a audi­bilului. Deschide-ţi ochii. Nu. Doamne ! Dacă m-aş prăvăli de pe stînca asta, care-şi moţăie asupra mării capul, să cad prin nebeneinander, ineluctabil. Mă descurc destul de bine prin întunecime. Sabia de frasin îmi atîrnă frumos de trup. Loveşte cu ea ; ei aşa fac. Picioarele mele două în ghetele lui iată-le la capătul gambelor lui, nebeneinander. Sună solide ; făcute cu ciocanul lui Los Demiurgos. Păşesc parcă

întru eternitate prin nisipurile de la Sandymouth ? Crac, crac, cric, cric. Bani de mare sălbatică. Dominie Deasy te

ştie pe toate.

Nu vii tu la Sandymount, Madeline, fato ?

începe ritmul, vezi. Aud. Tetrametru catalectic de iambi în marş. Nu, în galop : deline, fato.

Deschide ochii acum. Aşa voi face. O clipă. A dispărut totul de atunci încoace ? Dar, dacă-i deschid şi suit pentru veşnicie în negrul adiafan ? Busia ! Am să văd dacă pot să văd.

Vezi acuma. Aici toată vremea şi fără tine ; şi întot­deauna au să fie, lume fără de sfîrşit.

Coborau ^:!2 treptele dinspre terasa lui Leahy, prudent. Frauenzimmer ; şi în jos pe ţărmul uşor povîmit şi fleş-căind cu picioarele lor pleoştite afundîndu-li-se în nisi­purile noroioase. Ca şi mine. ca şi Algy, coborînd către mama noastră cea măreaţă. Numărul unu îşi legăna greoaie bocceluţa de moaşă, cartelul celeilalte se tot înfigea în nisipul plajei. Dinspre centru au ieşit şi ele. Doamna Flo-rence MacCabe, văduva răposatului Patk MacCabe. mult regretatul, din strada Miresei. Una din surorile ei m-a tras şi pe mine zbierînd întru viaţă. Creaţie dintru nimic. Ce-are ea în bocceluţă ? Vreun născut-mort cu aţa buri­cului atîrnînd, înfofolit în lină grosolană. Aţele tuturor leagă îndărăt, corzile-spre-iărm-încolăcindu-se a tot ce este muritor. Din cauza asta călugării mistici. Ai vrea să fii precum zeii ? Priveşte-ţi în omphalos. Alo. Aici Kinch. Daţi-mi Edenville. Aleph, alpha ; zero, zero, unu.

Soaţă şi ajutătoare a lui Adam Kadmon : Heva, Eva cea goală. Ea nu avea ombilic. Privire. Pîntece fără pată, umflîndu-se uriaş, pavăză de piele încordată, nu, grîne alb îngrămădite, strălucitoare, nemuritoare, dăinuind dintru veşnicie întru veşnicie. Pîntec al păcatului.

Prins în pîntecele întunecimii păcatului şi eu am fost, făcut nu zămislit. De către ei, bărbatul cu vocea mea şi ochii mei şi o fantasmă de femeie cu cenuşă în suflare. S-au îmbrăţişat şi s-au despicat, au făcut după voie celui care pe toate le împerechează. încă dinainte de vîrsteîe

46

timpului. El m-a voit, şi acum nu mă mai poate vrea pierit, acuma sau vreodată. O lex eterna dăinuie întru El. Asta este adică substanţa divină întru care Tatăl şi Fiul sînt consubstanţiali ? Unde-i sărmanul, scumpul Arius să tragă încheierile ? Râzbulndu-se toată viata cu contrasmag-nificandiudeobangtiaiitatea ? Ereziarh urmărit de stelele rele. într-un closet grec şi-a dat duhul : euthanasia. Cu mitra îngemănată şi cîrja. înscăunat pe tronul său, văduv al unui episcopat văduvit, cu omophorionul ridicat, cu părţile din dos astupate.

Brize se zbenguiau în jurul lui, aer înţepător, viu. Vin şi ele, valurile. Caii de mare cu coarnele albe, încontrîn-du-se, cu Mie de vînt limpede, armăsarii lui Mananaan ^:1:i.

Să nu uit de scrisoarea lui pentru ziar. Şi după asta ? La Vaporul, la douăsprezece jumătate. A propos, s-o iau uşor cu banii ăştia, ca un imbecil cumsecade. Da. trebuie.

îşi încetini paşii. Iată. Mă duc la mătuşa Sara sau nu ? ³'' Glasul tatălui meu consubstanţial. L-ai mai văzut pe fratele tău, artistul Stophen, acuma în urmă ? Nu ? Eşti sigur că nu-i la terasa Strasbourg cu mătuşă-sa Sally ? Nu poate să aibă şi el un pic de ambiţie ? Şi şi şi şi spune Stephen, ce mai face unchiul Si ? O. Doamne îndurăto-rule, în ce familie-am intrat. Băieţii sus în şura de fin. Beţivul ăla de perceptor ambulant şi frate-său, ăia care cîntă la trompetă. Gondolieri onorabili. Şi Walter care se uită chiondorîş, tot îi dă cu domnule, cînd vorbeşte cu taică-su, mda. Domnule, Da, domnul meu. Nu, domnul meu. Plîns-ai Isuse : şi nu-i de mirare, pe Dumnezeul meu.

Să sun din clopoţelul ăla astmatic la vilişoara lor cu obloanele trase : şi să aştept. Mă cred c-aş fi cine ştie ce creditor ; mă spionează dintr-un colţişor cu vedere de sus.

— Stephen e, domnule.'

— Să intre. Sa intre Stephen.

Se trage zăvorul în lături şi uite-l pe Walter cum mă salută.

7- Credeam că cine ştie cine-o fi.

în patul lui mare, nenea Richie, înfofolit în pătură, îşi întinde peste movilita genunchiului avanbraţul vînjos. Cu pieptul curat. S-a spălat pe jumătatea de sus.

— 'Neaţa, nepoate.

47

îşi lasă deoparte planşeta pe care-şi socoteşte factu­rile pentru ochii lui Maşter Goff şi Maşter Shapland Tandy, şi-şi completează formularele de conciliaţii, şi pro­cese verbale şi poate şi vreun mandat de aducere. O iarnă da corn deasupra capului lui chel : Requiescat de Wilde. Şuieratul, fluieratul lui înşelător îl aduce îndărăt pe Walter.

— Da, domnule ?

— Spune-i mamei să ne dea nişte tărie pentru Richie şi Stephen. Unde-i ea ?

— îi face baie lui Crissie, domnule.

Micuţa tovarăşă de pat a lui papa. Fărîmă a iubirii.

— Nu, lasă unchiule Richie.

— Mie să-mi spui pe nume, Richie. La dracu cu apa ta minerală. îţi taie tot cheful. Whisky.

— Unchiule Richie, zău...

— Stai jos, sau să mă ia dracu dacă nu-ţi dau cu eeva-n cap.

Walter se chiorăşte în zadar după un scaun,' \f

— N-are pe ce să stea, domnule,

— N-are unde să şi-l pună, nătăfieţule. Adu scaunul nostru de Chippendale. Vrei să gust; ceva ? Aici la mine să-ţi laşi aerele tale : un hering, ceva ? Sigur ? Cu-atît mai bine. Nici n-avem nimic în casă decît pilule pentru durerea de burtă.