James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

Kolod balejwaw pnimah Nefesch, jehudi, homijah.

De ce anume a fost oprită cîntarea la încheierea aces­tui prim distih" ?

Ca urmare a unei mnemotehnici defective.

Cum a compensat cîntăreţul această deficienţă ? Printr-o versiune perifrastică a textului în general.

In ce observaţiuni comune s-au contopit reflecţiile lor

reciproce ?

Simplificarea crescîndă care poate fi urmărită de la hieroglifele epigrafice egiptene la alfabetele grec şi ro­ii ian şi anticiparea stenografiei moderne şi a codului te­legrafic în inscripţiile cuneiforme (semite) şi şi în scrie­rea Oghamiior, virgulară, quinquecostală (celtică).

S-a conformat oaspetele cererii gazdei sale ?

Din două puncte de vedere, adăugîndu-şi semnătura în caractere latine şi irlandeze.

329

Care era senzaţia auditivă a lui Stephen ? Auzea într-o melodie profundă străveche masculină nefamiliară acumularea trecutului.

Care era senzaţia vizuală a lui Bloom ? Vedea într-o formă familiară masculină tînără vie pre­destinarea viitorului.

Care erau cvasisenzaţiile voliţionale cvasisimultane ale lui Bloom şi Stephen cu privire la identităţile tainice ?

Din punct de vedere vizual, ale lui Stephen : Figura tradiţională a hipostazei, descrisă de Johannes Damasce-nus, Lentulus Romanus şi Epiphanius Monachus ca fiind leucodermică, susquipedaliană şi cu părul întunecat ca vinul.

Din punct de vedere auditiv, ale lui Bloom : Accentul tradiţional al extazului catastrofei.

Ce cariere viitoare fuseseră în trecut posibile pentru Bloom şi cu ce exemple ?

în biserica, Romano-catolică, Anglicană sau Noncon-formistă : exemple, prea reverendul John Conmee, S. J., reverendul T. Salmon, doctor în divinitate, prevost al co­legiului Trinity, dr. Alexander J. Dowie. în baroul brita­nic sau irlandez : exemple, Seymour Bushe, consilier re­gal, Rufus Isaacs, consilier regal. Pe scenă, exemple moderne sau shakespeariene, Charles Wyndham, mare comedian, Osmond Tearle (1901), exponent al lui Shakespeare.

L-a încurajat gazda pe oaspetele său să cînte cu glas modulat o legendă stranie pe o temă înrudită ?

Liniştindu-l, locul în care se aflau fiind de aşa natură încît nimeni nu i-ar fi putut auzi vorbind, adică închis, el însuşi fiind liniştit, băuturile servite, scăzînd sedimen­tele reziduale semi-solide datorate mixturii mecanice, apă, plus zahăr plus frişca plus cacao, fiind acum consumate.

Puteţi recita prima (în major) parte a acestei legende cîntate ?

Micul Harry Hughes şi colegii săi, atunceă

Att ieşit afară să se joace cu mingea

ţ£ar lungea dinţii pe care rmeul Harry Hutf

A trecut în grădina ovreiului peste zid

%%ar a doua minge pe care micul Harry Hu

Toate geamurile ovreiului i le-a ciobit.

Micul

Hughes i^ colegUjă'.

lngea^Şi chiar mingea

dinţii pe care micul Harry Hughes o aruncat-o

a trecut în grădina ovreiului

ud.

Şt chiar a doua mingepecare micul Hariy Hughes a aruncat-o

toate geamurile ovreiului i le-a • oobit.

Cum a primit fiul lui Rudolph această primă parte ? Cu simţăminte limpezi. Surîzînd, el, un evreu, a ascul­tat cu plăcere şi şi-a privit fereastra neciobită a bucătăriei.

331

Recitaţi a doua parte (în minor) a legendei.

Atunci iată că a ieşit fata ovreiului

Şi era îmbrăcată toată îri verde.