| Mîngîie-mă. Ochii dulci. Mîna moale moale moale. Singur mai sînt aici. O, mîngîie-mă curînd, acuma. Care-i cuvîntul acela cunoscut bărbaţilor tuturora ? Sînt liniştit aici. singur. Şi trist. Mîngîie-mă, mîngîie-mă.
Se întinse cît era de lung pe stîncile aspre, îndesind hîrtia pe care-o scrisese şi creionul într-un buzunar, cu pălăria trasă în jos pe ochi. M-am întins cum face Kevin Egan cînd moţăie şi aşteaptă siesta, somnul de sabat. Et vidit Dcus. Et erant valde bone l Alo ! Bonjour, binevenit ca şi în florile de mai. Sub frunza lui privea printre genele tremurătoare ca nişte păuni soarele lunecînd spre sud. Sînt prins în scena aceasta de foc. Ceasul lui Pan, amiaza faunescă. Printre plante şerpuitoare, greoaie, elastice, şi roade de unde picură lapte, acolo pe unde pe apele cafenii plutesc frunzele uriaşe. Departe e durerea.
Şi nu te mai trage deoparte să chibzuieşti mohorlt.
Dostları ilə paylaş: |
