63
spinarea moale, năsturaşul alb de la rădăcina cozii, ochii verzi, fulguranţi. Se aplecă spre ca. cu mîinile pe genunchi.
— Lapte pentru pisieuţă, spuse.
— Mrkniao ! ţipă pisica.
Cică ar fi proaste. înţeleg ce spunem noi mai bine decît le înţelegem noi pe ele. înţelege ce vrea ea. Şi e şi răzbunătoare. Mă întreb cum mă vede ca pe mine. înalt ca un turn ? Nu, poate să-mi sară în spinare dacă vrea.
— I-e frică de puişorii de găină, uită-te la ea, spuse ironic. I-e frică de-un puipui. N-am mai văzut pisicuţă aşa de proastă ca pisicuţă.
Crudă. E-n firea ei. Curios că şoarecii nu ţipă niciodată. S-ar zice că le place.
— Mrkrniao ! spuse tare pisica.
Clipea în sus cu ochii ei verzi ascunzîndu-şi ruşinea, mieunind pl'mgăreţ şi prelung, arătîndu-i dinţişorii albi ca laptele. Ii urmărea pupilele negre îngustîndu-i-se de poftă pînă cînd ochii îi rămaseră pietre verzi. Atunci se îndreptă spre bufet, luă urciorul pe care tocmai îl umpluse lăptarul de la Hanîon, turnă laptele călduţ înspumat pe o farfurioară şi o aşeză încetişor pe duşumea,
— Grrhr ! ţipă ea, dînd fuga să îinchească.
îi vedea mustăţile licărind sîrmoase în lumina palidă cînd ea lipăi de trei ori şi se linse apoi pe bot delicată. O fi adevărat că dacă i le tai nu mai prinde şoareci ? De ce ? Lucesc pe întuneric, poate, la vîrfuri. Sau un fel de antene pe întuneric, poate.
O ascultă cum lincheşte. Ouă cu şuncă, nu. Nu-s bune ouăle pe seceta asta. Le trebuie apă curată, proaspătă. Joi : nu-i o zi bună nici pentru rinichii de berbec de la Buckley. Prăjiţi în unt, cu piper deasupra. Mai bine rinichi de porc de la Dlugacz. Pînă fiei^be ceainicul. Lipăia acum mai încet, pe urmă curăţă ele tot farfurioara. De ce le-or fi limbile aşa de aspre ? Să Îinchească mai bine, cu pori mulţi. Nu-i nimic de mîneare pentru ea ? Privi în jur. Nu.
Cu ghetele scîrţîindu-i potolit urcă scara spre palier, se opri la uşa dormitorului. Poate vrea ceva mai gustos. Dimineaţa îi plac felioare de pîine cu unt. Poate totuşi, aşa o dată.
Dostları ilə paylaş: |