James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

Scalda nimfelor de deasupra patului. Oferită, odată cu numărul de Paşti, de Photo Bits ; splendidă capodoperă artistică în culorile reale, artistice. Ceaiul înainte de a-i turna laptele. Seamănă puţin cu ea cînd îşi lasă părul pe umeri : mai zveltă. Trei şilingi şi şase pence am dat pe ramă. Ea zicea că face frumos deasupra patului. Nimfe goale : Grecia : şi, de exemplu, toţi oamenii care au trăit atunci.

Răsfoi cartea.

— Metempsihoză, spuse, este cum îi spuneau grecii vechi. Ei credeau că te poţi schimba într-un animal, sau un copac, de pildă. Făpturile acelea pe care ei le numeau nimfe, de exemplu.

75

Linguriţa cu care ea amesteca zahărul se opri. Privea cu ochii mari drept in faţa ei, inhalînd prin nările ei arcuite-

— Miroase a ars, spuse ea. Ai lăsat ceva pe foc ?

— Rinichiul ! strigă el deodată.

îşi forţă repede cartea în buzunarul de la piept şi, lovin-du-se la degetele de la picioare de comoda ciobită, se grăbi spre locul de unde venea mirosul, coborînd în grabă scă­rile, cu mişcări de barză speriată. Un fum acru ţîşnea cu izbucniri mînioase dintr-o parte a tigăii. Strecurîndu-şi dinţii furculiţei pe sub rinichi îi desprinse şi-i întoarse pe spate. Numai puţin s-a ars. îl mută din tigaie pe o farfurie şi lăsă apoi sosul cafeniu, rărit, să picure deasupra.

Acum o ceaşcă de ceai. Se aşeză, tăie şi unse cu unt o felie de pîine. Curăţă carnea arsă şi o aruncă pisicii. Pe urmă îşi ridică furculiţa plină la gură, mestecînd cu dis-cernămînt carnea elastică, gustoasă. Tocmai bine făcut. O înghiţitură de ceai. Apoi îşi tăie pătrăţele de pîine, muie unul din ele în sos şi şi-l băga în gură. Ce scria ea acolo de-un student şi despre un picnic ? împături scri­soarea alături, citind-o încet pe măsură ce mesteca, muind un alt pătrat de pîine în sos şi ridicîndu-şi-l spre gură.

Dragă Papii,

îţi mulţumesc mult de tot pentru frumosul dar de ziua mea. Mi se potriveşte de minune. Toată lumea spune că sînt cea mai frumoasă cu bascul ăsta nou. Am primit şi cutia splendidă cu ciocolată cu cremă de la mămica şi-i scriu şi ei. Sînt foarte bune. Mă lansez acuma în lumea fotografiei. Domnul Coghlan mi-a făcut una nemaipo­menită şi Doamna vi-o trimite cînd o developează. Am făcut o grămadă de încasări ieri. A fost o zi frumoasă şi toate femeile cu picioare groase erau în păr. Luni mergem la Lourgh Owel cu nişte prieteni să improvizăm un picnic. Dragostea mea Iu' mămica şi pentru tine un pupic uite-aşa mare şi multe mulţumiri. îi aud cum cîntă la pian jos. Are să fie un concert la Greville Arms sîmbătă. E-un student tînăr care vine aici cîteodată, seara, Bannon îl cheamă, verişorii lui sau aşa ceva sînt ţipi serioşi şi el cîntă cînte-cul lui Boylan (cît pe-aci să scriu Blazes Boylan) despre

76

fetele alea frumoase de pe plajă. Spune-i şi lui salutări de la Milly Prostuţa. Acum trebuie să închei cu toată dragostea.

Fiica matale care te iubeşte, MILLY ^M

P.S. Iartă-mă că scriu aşa prost da mă grăbesc tare. Bai. M.

Cincisprezece ani ieri. Curios, şi era şi data de cinci­sprezece. Prima zi de naştere pe care şi-o sărbătoreşte cînd nu-i acasă. Separaţie. Despărţire. Mi-amintesc de dimineaţa aceea de vară cînd s-a născut ea, cum am dat fuga s-o scol pe doamna Thornton de pe strada Denzille. Simpatică bătrînică. O grămadă de bebeluşi trebuie să fi adus pe lume. Ea a ştiut de la început că micuţul Rudy să­racul n-are să trăiască. Ei, bun e Dumnezeu, domnule. A ştiut de la început. Ar fi avut acuma unsprezece ani dacă trăia.

Faţa lui absentă, fără gînduri. privea cu milă la post-scriptum. Iartă-mă că scriu aşa prost. Mă grăbesc tare. Cîntă la pian jos. Iese şi ea din găoace. Ce m-am certat cu ea la cafeneaua XL pe chestia cu brăţara. N-a vrut să-şi mai mănînce prăjiturile şi nici să mai stea de vorbă sau să se uite la mine. Şireată. Muie alte pătrăţele de pîine în sos şi îşi mîncă, bucată cu bucată, rinichiul. Douăspre­zece şilingi şi şase pence pe săptămînă. Nu-i mult. Dar, totuşi, ar fi putut să nimerească şi mai rău. Pe-o scenă de music-hall. Un student tînăr. Sorbi o înghiţitură de ceai, acuma se mai răcise, să-i treacă rinichiul. Pe urmă mai citi iarăşi scrisoarea ; de două ori.

Lasă, e bine ; ştia ea cum să-şi aibă grijă de interesele ei. Dar dacă nu ? Nu, nu s-a întâmplat nimic. Sigur că s-ar putea. Să aşteptăm în orice caz întîi să se întîmple. O săl­băticiune mică. Picioarele ei zvelte ureînd în fugă trep­tele. Cum i-o fi norocul. Se coace acum. Cochetă ; foarte.

Surise cu afecţiune emoţionată spre fereastra bucătă­riei. Ziua cînd am prins-o pe stradă curn se ciupea de obraji să şi-i facă roşii. Cam anemică. I-am dat prea multă vreme lapte. Ziua aceea pe Erm's King pe după insula Kish. Cada

77

aîa blestemată care lua apă. Nu i-a fost frică deloc. Basmaua ei albăstrie fluturîndu-i în vînt, cu părul.